Beneficiari reali: Va trebui depusă o declarație inclusiv dacă aceștia NU pot fi identificați. Foarte puține entități vor fi scutite de raportări

Regulamentul european 1.624/2024, care se va aplica din 10 iulie 2027, aduce schimbări semnificative referitoare la identificarea și declararea beneficiarilor reali ai companiilor. Actul normativ urmează să înlocuiască, practic, cadrul legal de la noi în materie de prevenire a spălării banilor (Legea 129/2019) și se va aplica direct în toate statele UE.

Printre alte noutăți, regulamentul european vine cu o obligație de a depune o declarație la autorități inclusiv în situațiile în care entitățile raportoare nu pot identifica beneficiarii reali. Practic, aproape nimeni nu mai scapă de depunerea unei declarații, fie pentru raportarea beneficiarilor reali, fie pentru raportarea că aceștia n-au putut fi identificați.

„Trebuie să menționăm și faptul că Regulamentul stabilește că, în cazul în care nu se identifică niciun beneficiar real după epuizarea tuturor mijloacelor de identificare, entitățile juridice trebuie să furnizeze o declarație care să explice de ce nu a fost posibilă stabilirea beneficiarului real și să indice aspectele în care există incertitudini. Legea 129/2019 nu include o astfel de prevedere specifică, ceea ce face ca procedura să fie mai clară și mai transparentă în cadrul regulamentului”, ne-a precizat, într-un interviu recent, Adela Nuță, Managing Associate la Baciu Partners.

În același timp, cadrul legal unic lasă loc pentru foarte puține excepții în ceea ce privește depunerea de declarații la autorități. Excepțiile vor fi doar în cazurile în care există un risc redus de spălare a banilor, vor trebui să fie bine justificate și vor trebui publicate în Jurnalul Oficial al UE.

„Anumite entități pot beneficia de scutiri de la obligația de identificare a beneficiarilor reali și de raportare a informațiilor către autorități, în funcție de nivelul redus de risc pe care îl prezintă activitățile lor în ceea ce privește spălarea banilor și finanțarea terorismului. Regulamentul stabilește clar că aceste scutiri sunt acordate doar în cazuri specifice, bine justificate, și sunt menite să asigure că reglementările nu devin o povară inutilă pentru entitățile cu risc scăzut.

În detaliu, Regulamentul prevede că statele membre pot solicita Comisiei Europene aprobarea pentru a exclude anumite entități de la aceste obligații, dacă pot demonstra că riscul asociat activităților lor este nesemnificativ. Printre criteriile de evaluare se numără natura activităților desfășurate, volumul tranzacțiilor, precum și structura de proprietate și control a entității. De asemenea, Regulamentul cere ca aceste scutiri să fie publicate anual în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin întocmirea unei liste a entităților scutite și a motivelor pentru care aceste scutiri au fost acordate. Mecanismul de publicare anuală permite monitorizarea și reexaminarea continuă a scutirilor, garantând că doar entitățile care continuă să prezinte riscuri reduse beneficiază de aceste derogări. 

Aceste măsuri reflectă o abordare echilibrată, care combină necesitatea de a preveni utilizarea abuzivă a sistemului financiar cu reducerea sarcinilor administrative pentru entitățile cu risc scăzut. În comparație cu Legea 129/2019, care nu specifica explicit aceste scutiri, Regulamentul 1.624/2024 oferă un cadru clar și detaliat pentru identificarea și aplicarea derogărilor, contribuind astfel la o mai bună adaptare a reglementărilor la realitățile economice și la diversele profiluri de risc ale entităților juridice din Uniunea Europeană”, a detaliat specialista.

Important! Regulamentele europene se aplică în mod direct în toate statele membre ale UE, ideea fiind de a avea un cadru legal unic pentru toate autoritățile naționale și entitățile raportoare. Regulamentele europene nu trebuie transpuse prin lege sau ordonanță pentru a se aplica.