Interviu: Beneficiari reali: Noutățile de identificare și declarare pe care le aduce, pentru firme, regulamentul european aplicabil direct în statele UE

Un pachet european de acte normative prin care s-a stabilit implementarea, din 2027, a unei reforme a domeniului prevenirii spălării banilor a fost oficializat recent. Deși vorbim de mai multe acte normative, esența este că regulile care acum sunt stabilite printr-o directivă europeană și care sunt transpuse la nivel național prin Legea 129/2019 vor fi preluate, într-o formă schimbată semnificativ, într-un regulament european aplicabil direct în toate statele UE.

Despre noutățile aduse de Regulamentul european 1.624/2024, care se va aplica din 10 iulie 2027, în privința identificării și declarării beneficiarilor reali ai firmelor, am obținut mai multe lămuriri de la Adela Nuță, Managing Associate la Baciu Partners.

1. Care sunt principalele schimbări pe care le aduce noul regulament în materie de identificare a beneficiarilor reali, față de legislația din România?

Adela Nuță: „Noul regulament european privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului (Regulamentul 1.624/2024) aduce câteva schimbări semnificative față de legislația actuală în vigoare în România, care vizează, printre altele, și îmbunătățirea transparenței, eficacității și armonizării procedurilor de identificare și supraveghere a beneficiarilor reali.

O primă modificare notabilă este aceea a extinderii semnificative a definiției beneficiarului real, pe care o oferă acum Regulamentul. Astfel, se clarifică faptul că noțiunea de beneficiar real se bazează pe două componente principale: proprietatea și controlul. Aceste componente sunt evaluate împreună pentru a identifica precis toți beneficiarii reali ai unei entități juridice. Cerința este impusă inclusiv pentru entitățile din afara UE care desfășoară activități în UE sau achiziționează bunuri imobile în UE. 

Proprietatea se referă la deținerea unei părți semnificative din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei entități juridice. Pragul standard stabilit de Regulament pentru identificarea unui beneficiar real este similar celui din legislația națională (Legea 129/2019 și actele de punere în aplicare), respectiv de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot. Controlul include orice formă de control, direct sau indirect, pe care o persoană fizică îl exercită asupra unei entități juridice, care poate fi realizat prin diverse mijloace, cum ar fi acorduri de acționari, drepturi de veto, numirea membrilor consiliului de administrație, deciziile privind distribuirea profitului sau alte mecanisme care permit influențarea deciziilor majore ale entității.

În plus, Regulamentul introduce dispoziții speciale pentru situațiile în care entitățile corporative sunt deținute prin structuri de proprietate pe mai multe niveluri, în care beneficiarii reali sunt identificați ca fiind persoanele fizice care exercită control, direct sau indirect, prin participații în capitalurile proprii sau prin alte mijloace, asupra entităților juridice care dețin o participație directă în capitalurile proprii ale entității corporative. Acești beneficiari pot exercita controlul fie individual, fie cumulativ. De asemenea, sunt incluse și persoanele fizice care, în mod individual sau cumulativ, direct sau indirect, dețin participații în capitalurile proprii ale entității corporative care exercită control asupra entității corporative prin participații sau alte mijloace. Această abordare detaliată asigură o transparență sporită și un control mai riguros asupra structurilor complexe de proprietate, asigurând astfel o mai bună prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului. 

Scopul unor astfel de dispoziții legale este de a preveni ascunderea beneficiarilor reali în spatele unor niveluri multiple de proprietate corporativă, aspect care nu era tratat în mod explicit în legislația națională. Se urmărește astfel asigurarea unei transparențe mai mari și a unei clarități sporite în identificarea acestora, cu reducerea simultană a riscurilor asociate cu spălarea banilor și finanțarea terorismului. 

Un alt element cu caracter de noutate este reprezentat de introducerea prin Regulament a unor detalii precise despre calculul drepturilor indirecte de proprietate, incluzând metoda de înmulțire a acțiunilor sau drepturilor de vot deținute de entitățile intermediare și adunarea rezultatelor acestor lanțuri de proprietate. De asemenea, față de pragul fix de 25% stipulat în Legea 129/2019, Comisia Europeană poate reduce pragul la 15% pentru entitățile expuse unor riscuri ridicate. Rezultatul urmărit este o flexibilitate sporită în evaluarea riscurilor, aspect prin care se subliniază -- și reconfirmă -- angajamentul Uniunii Europene de a intensifica supravegherea în sectoarele vulnerabile.

Un punct major de diferențiere față de Legea 129/2019, care se concentrează pe entitățile înregistrate în România și pe cele care operează în mod direct în cadrul jurisdicției sale, fără a extinde obligațiile de raportare și identificare a beneficiarilor reali asupra entităților juridice din afara Uniunii Europene, este cel legat de definirea subiecților cărora li se aplică obligațiile de identificare a beneficiarilor reali. Astfel, Regulamentul stabilește o paletă mai extinsă de entități juridice, prin includerea în categoria raportorilor și a entităților din afara Uniunii Europene care desfășoară activități în Uniune sau achiziționează bunuri imobile în Uniune.

Prin această precizare, Regulamentul clarifică faptul că obligațiile de identificare a beneficiarilor reali se aplică nu doar entităților juridice înființate în Uniune, ci și celor din afara Uniunii care desfășoară activități economice în cadrul acesteia. Punctul de notat în acest context este că orice entitate juridică, indiferent de locația sa de înființare, care are activități economice relevante în UE, trebuie să respecte aceste reguli stricte de transparență și identificare a beneficiarilor reali.

Tot cu caracter de noutate, apare în Regulament obligația statelor membre de a notifica Comisia Europeană cu privire la tipurile de entități juridice raportoare și la caracteristicile acestora. Procedural, până la data de 10 octombrie 2027, fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să notifice Comisia Europeană cu o listă a tipurilor de entități juridice existente conform legislației naționale, ale căror beneficiari reali sunt identificați conform cerințelor din Regulament. Notificarea trebuie să includă categoriile specifice de entități, descrierea caracteristicilor acestora, baza legală națională și informații privind aplicarea mecanismului care prevede măsuri suplimentare pentru entitățile juridice cu structuri complexe, împreună cu o justificare detaliată. Comisia va transmite aceste notificări către celelalte state membre pentru a asigura transparența și conformitatea cu Regulamentul, parte din eforturile de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

Prin urmare, actualizările introduse de Regulamentul 1.624/2024 reflectă o abordare mai integrată și coordonată la nivelul Uniunii Europene, menită să asigure o identificare mai precisă și o supraveghere mai eficientă a beneficiarilor reali, reducând astfel riscurile asociate cu spălarea banilor și finanțarea terorismului. Regulamentul armonizează și clarifică normele, asigurând identificarea transparentă a beneficiarilor reali și împiedicând ascunderea acestora în spatele structurilor complexe de proprietate.”

2. Care sunt principalele noutăți pe care le aduce regulamentul în privința declarării către autorități a beneficiarilor reali, față de legislația noastră?

Adela Nuță: „Noul Regulament 1.624/2024 introduce schimbări majore și detaliate și în privința identificării și declarării beneficiarilor reali, comparativ cu Legea 129/2019. Trebuie reținut că Regulamentul extinde și clarifică definițiile și modalitățile de identificare a beneficiarilor reali, introduce praguri mai mici pentru entitățile cu risc ridicat, detaliază modalitățile de exercitare a controlului și îmbunătățește normele privind protecția datelor și păstrarea evidențelor. În plus, Regulamentul extinde aplicabilitatea și la entitățile din afara Uniunii Europene care desfășoară activități economice pe teritoriul acesteia, asigurând astfel o transparență și o supraveghere mai eficientă.

Apreciem că este important de subliniat că, în timp ce legislația națională definește beneficiarii reali și stabilește ca și criteriu pragul de 25% pentru participațiile în capitalurile proprii, Regulamentul european detaliază și clarifică semnificativ aceste concepte. Astfel, articolul 51 din Regulament introduce o definiție comprehensivă a beneficiarilor reali, incluzând nu doar deținerea directă sau indirectă a participațiilor, ci și exercitarea controlului prin alte mijloace, fie independent de, fie în paralel cu participațiile în capitalurile proprii. Această abordare acoperă o gamă mai largă de scenarii și tipologii de control, oferind o transparență sporită asupra structurii de proprietate și influență. 

Articolul 52 al aceluiași Regulament completează această definiție prin detalii precise privind calculul participațiilor indirecte, un aspect neabordat explicit în Legea 129/2019, principalul act normativ care guvernează în acest moment aspectele legate de prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului în România. În plus, Regulamentul introduce posibilitatea de a ajusta pragurile pentru entitățile cu risc ridicat, pe baza evaluărilor naționale și europene ale riscurilor, ceea ce permite o adaptabilitate mai mare în funcție de contextul specific al fiecărei entități. Această măsură contribuie la o supraveghere mai eficientă și proporțională a entităților expuse la riscuri mai mari de spălare a banilor și finanțare a terorismului. 

De asemenea, Regulamentul prevede obligații clare pentru entitățile juridice de a furniza informații adecvate, exacte și actualizate despre beneficiarii reali, introducând cerințe stricte privind actualizarea și raportarea acestor informații către registrele centrale, respectiv în termen de 28 de zile calendaristice de la orice schimbare. Această cerință asigură că informațiile rămân actualizate și accesibile autorităților competente, contribuind la o mai bună monitorizare și gestionare a riscurilor. Comparativ, Legea 129/2019 nu specifică atât de riguros aceste termene și procese de actualizare. 

Mai mult, deși ambele legislații recunosc importanța protecției datelor cu caracter personal, Regulamentul include măsuri mai stricte pentru asigurarea confidențialității acestor date, prin limitarea accesului la informațiile privind beneficiarii reali la autoritățile competente și entitățile obligate să raporteze, în contextul aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei. Publicul larg nu are acces la datele personale detaliate, ceea ce reduce riscurile de utilizare abuzivă a acestor informații. În contrast, Legea 129/2019 permite accesul publicului larg la anumite date despre beneficiarii reali, ridicând riscuri în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor personale.

De remarcat este și faptul că Regulamentul extinde obligațiile de raportare și asupra persoanelor care dețin calitatea de «trustee» sau poziții echivalente în construcții juridice similare, impunând acestor entități să obțină și să păstreze informații adecvate, exacte și actualizate privind beneficiarii reali. Aceste informații trebuie raportate registrului central în termen de 28 de zile de la constituirea trustului sau a construcției juridice similare și actualizate prompt în cazul oricăror schimbări. 

Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm și faptul că Regulamentul stabilește că, în cazul în care nu se identifică niciun beneficiar real după epuizarea tuturor mijloacelor de identificare, entitățile juridice trebuie să furnizeze o declarație care să explice de ce nu a fost posibilă stabilirea beneficiarului real și să indice aspectele în care există incertitudini. Legea 129/2019 nu include o astfel de prevedere specifică, ceea ce face ca procedura să fie mai clară și mai transparentă în cadrul regulamentului.

În concluzie, Regulamentul european 1.624/2024 aduce o serie de îmbunătățiri semnificative în procesul de declarare a beneficiarilor reali, comparativ cu legislația în domeniu din România. Aceste îmbunătățiri includ termene stricte pentru raportarea și actualizarea informațiilor, detalii clare privind datele ce trebuie colectate și păstrate, precum și obligații precise pentru verificarea periodică a acestor informații. Mai mult, Regulamentul introduce măsuri robuste pentru protecția datelor cu caracter personal, limitând accesul la informațiile sensibile și reducând riscurile de utilizare abuzivă a acestora. Extinderea obligațiilor de raportare asupra «trustee-ilor» și altor entități juridice similare, precum și cerința de a furniza declarații explicative în cazul neidentificării beneficiarilor reali, asigură o transparență sporită și o supraveghere mai riguroasă.”

3. Vor exista entități scutite de identificarea beneficiarilor lor reali și raportarea informațiilor despre ei către autorități?

Adela Nuță: „Anumite entități pot beneficia de scutiri de la obligația de identificare a beneficiarilor reali și de raportare a informațiilor către autorități, în funcție de nivelul redus de risc pe care îl prezintă activitățile lor în ceea ce privește spălarea banilor și finanțarea terorismului. Regulamentul stabilește clar că aceste scutiri sunt acordate doar în cazuri specifice, bine justificate, și sunt menite să asigure că reglementările nu devin o povară inutilă pentru entitățile cu risc scăzut.

În detaliu, Regulamentul prevede că statele membre pot solicita Comisiei Europene aprobarea pentru a exclude anumite entități de la aceste obligații, dacă pot demonstra că riscul asociat activităților lor este nesemnificativ. Printre criteriile de evaluare se numără natura activităților desfășurate, volumul tranzacțiilor, precum și structura de proprietate și control a entității. De asemenea, Regulamentul cere ca aceste scutiri să fie publicate anual în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin întocmirea unei liste a entităților scutite și a motivelor pentru care aceste scutiri au fost acordate. Mecanismul de publicare anuală permite monitorizarea și reexaminarea continuă a scutirilor, garantând că doar entitățile care continuă să prezinte riscuri reduse beneficiază de aceste derogări. 

Aceste măsuri reflectă o abordare echilibrată, care combină necesitatea de a preveni utilizarea abuzivă a sistemului financiar cu reducerea sarcinilor administrative pentru entitățile cu risc scăzut. În comparație cu Legea 129/2019, care nu specifica explicit aceste scutiri, Regulamentul 1.624/2024 oferă un cadru clar și detaliat pentru identificarea și aplicarea derogărilor, contribuind astfel la o mai bună adaptare a reglementărilor la realitățile economice și la diversele profiluri de risc ale entităților juridice din Uniunea Europeană.”

4. De ce este necesară această trecere la un regulament european direct aplicabil în toate statele UE în domeniul prevenirii spălării banilor?

Adela Nuță: „Trecerea la un regulament european direct aplicabil în toate statele membre ale Uniunii Europene în domeniul prevenirii spălării banilor este esențială pentru a aborda în mod eficient provocările contemporane legate de infracțiunile financiare și pentru a asigura integritatea și securitatea pieței financiare europene. Regulamentul 1.624/2024 introduce o serie de cerințe uniforme și stricte, care elimină discrepanțele existente între diferitele sisteme naționale de reglementare și asigură o aplicare coerentă a măsurilor de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului, prin alinierea definițiilor și cerințelor la standardele internaționale și la recomandările GAFI (Grupul de Acțiune Financiară Internațională).

Reamintim faptul că regulamentele europene au efect imediat și obligatoriu în toate statele membre, fără a necesita transpunerea în legislațiile naționale, aspect care accelerează implementarea măsurilor vitale în domeniu și evită întârzierile sau interpretările divergente care pot apărea în procesul de transpunere a directivelor. Astfel, măsurile sunt aplicate mai rapid și mai eficient, reducând posibilitățile de exploatare a lacunelor legislative.

Un alt beneficiu identificat este acela că un regulament european direct aplicabil facilitează cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente din diferite state membre. Prin stabilirea unor proceduri și standarde comune, regulamentul contribuie la crearea unui cadru integrat de cooperare, esențial pentru combaterea eficientă a spălării banilor, care adesea implică tranzacții transfrontaliere complexe, facilitând astfel crearea unui mecanism de reacție rapidă și coordonată în cazurile de spălare de bani și finanțare a terorismului.

Totodată, trecerea la un regulament european direct aplicabil în toate statele membre ale Uniunii Europene în domeniul prevenirii spălării banilor este necesară pentru a răspunde rapid și eficient la evoluția tehnologică și noile provocări asociate. Tehnologiile emergente, cum ar fi criptomonedele și «fintech-urile», prezintă noi metode de spălare a banilor care necesită un cadru legal flexibil și adaptabil. Prin stabilirea unor norme direct aplicabile, regulamentul permite Uniunii Europene să actualizeze și să ajusteze prompt măsurile de prevenire, asigurând astfel o protecție continuă și eficientă a sistemului financiar european. Această abordare dinamică și proactivă la nivelul tuturor autorităților de control și reglementare din statele Uniunii este esențială pentru a menține integritatea pieței financiare și pentru a combate eficient amenințările complexe și în continuă schimbare.

În concluzie, adoptarea unui regulament european direct aplicabil este deosebit de importantă pentru consolidarea eforturilor de prevenire a spălării banilor și finanțării terorismului la nivelul Uniunii Europene. Acesta asigură uniformitatea și consistența reglementărilor, îmbunătățește eficiența supravegherii și transparența și facilitează cooperarea internațională, contribuind astfel la protejarea stabilității financiare și securității economice a Uniunii Europene.”

5. Există aspecte problematice în noul regulament vizavi de identificarea beneficiarilor reali?

Adela Nuță: „Adoptarea Regulamentului 1.624/2024 de către Uniunea Europeană marchează un pas esențial și ambițios în combaterea spălării banilor și finanțării terorismului prin impunerea unor cerințe stricte și uniforme de identificare și raportare a beneficiarilor reali. Cu toate acestea, implementarea regulamentului ridică câteva aspecte problematice care necesită o atenție și gestionare eficientă pentru a asigura succesul măsurilor propuse. Astfel, Regulamentul introduce cerințe detaliate de transparență care, deși necesare, impun o povară administrativă semnificativă asupra entităților juridice, în special cele mici și mijlocii. Costurile asociate cu implementarea și menținerea conformității cu noile cerințe de raportare sunt considerabile și pot afecta negativ entitățile cu resurse limitate.

Complexitatea structurii de proprietate și control adaugă un alt nivel de dificultate. Identificarea beneficiarilor reali în structuri multinivel și transfrontaliere poate fi extrem de complexă și consumatoare de resurse atât pentru entitățile juridice, cât și pentru autoritățile competente. Mai mult, determinarea pragurilor adecvate pentru diferite tipuri de entități, mai ales în contextul riscului ridicat de spălare a banilor, poate crea confuzie și incertitudine, necesitând revizuiri periodice. Protecția datelor și confidențialitatea reprezintă un alt aspect sensibil. Regulamentul impune colectarea și stocarea unui volum mare de informații personale detaliate despre beneficiarii reali, ceea ce ridică riscuri legate de securitatea și utilizarea abuzivă a acestor date. Asigurarea protecției adecvate a datelor personale devine astfel crucială pentru a menține încrederea în sistem. Mai mult, obstacolele birocratice și lipsa de armonizare completă între statele membre pot complica schimbul de informații și cooperarea eficientă între autoritățile naționale.

Prin urmare, deși Regulamentul 1.624/2024 aduce provocări în ceea ce privește implementarea, beneficiile pe care le aduce în termeni de securitate financiară, transparență și cooperare internațională depășesc cu mult aceste dificultăți. Gestionarea eficientă a aspectelor problematice și (implementarea din timp de către fiecare entitate vizată a) ajustărilor necesare vor asigura succesul măsurilor propuse, contribuind la un cadru de reglementare robust și adaptabil pentru combaterea amenințărilor financiare la nivel european. Toate aceste beneficii aduse de Regulamentul 1.624/2024 se vor răsfrânge inerent și asupra mediului privat, iar companiile vor dispune de mai multe resorturi pentru a identifica în mod riguros beneficiarii reali ai partenerilor comerciali, structura lor de proprietate și control, precum și identificarea mai eficientă a riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului.”

Notă: Articolele scrise de avocatnet.ro pe tema reformei europene a domeniului prevenirii spălării banilor pot fi urmărite în secțiunea noastră specială de aici.