Impozit micro: Șapte clarificări ale MF privind deținerile, întreprinderile legate și condiția de a avea un salariat

Cele mai recente schimbări privind microîntreprinderile au venit, prin OUG 115/2023, pe finalul anului trecut, acestea fiind ajustate punctual, prin OUG 31/2024, în primăvară. Clarificările vin, conform surselor noastre, de la un reprezentant al MF și este posibil ca acestea să apară în viitor în normele Codului fiscal.

1. E necesar cel puțin un acționar cu o deținere de peste 25%. Așa cum arată în prezent condițiile pentru microîntreprinderi, interpretarea celor din MF este că e necesar cel puțin un acționar cu o deținere de peste 25% pentru ca o firmă să se încadreze la impozitul micro. De exemplu, dacă o firmă are patru acționari, fiecare având fix 25%, aceasta nu poate aplica regimul micro.

2. Întreprinderi legate pot fi și firmele plătitoare de impozit pe profit. Referitor la plafonul de venituri de 500.000 euro, în funcție de care se stabilește aplicarea impozitului micro sau a impozitului pe profit, o clarificare importantă este pentru conceptul de întreprinderi legate. Mai precis, atunci când se calculează plafonul de 500.000 euro, se adaugă și veniturile persoanelor juridice plătitoare de impozit pe profit (dacă este cazul). De exemplu, dacă o persoană are o deținere de 100% într-o microîntreprindere și o deținere de 100% într-o firmă plătitoare de impozit pe profit, se adună atât veniturile celei dintâi, cât și veniturile celei din urmă (cele care fac parte din baza impozabilă).

3. Identificarea întreprinderilor legate, condiționată de o deținere de peste 25%. Regulile privind identificarea întreprinderilor legate sunt, de asemenea, condiționate de existența unei dețineri de peste 25% la microîntreprinderi. De exemplu, dacă o persoană are o deținere de 100% într-o microfirmă și una de fix 25% într-o plătitoare de impozit pe profit, nu se cumulează veniturile la calculul plafonului de 500.000 euro, deoarece cele două nu sunt considerate întreprinderi legate.

4. La calculul plafonului se adună veniturile integrale. Tot în cazul calculării plafonului de 500.000 euro, important de reținut este că veniturile întreprinderilor legate trebuie cumulate integral, nu proporțional cu deținerea (în cazurile în care deținerea este mai mică de 100%). De exemplu, o persoană care deține integral o microfirmă (100%) și doar parțial o societate plătitoare de impozit pe profit (30%), se adună integral veniturile celor două (cele din baza de impozitare).

5. Deținerea indirectă nu se aplică în cazul rudelor. Mai departe, cei din MF apreciază că legăturile de rudenie sunt excluse complet din discuție atunci când vine vorba de stabilirea deținerilor indirecte în cazul microîntreprinderilor. Deținerea indirectă se referă, astfel, doar la deținerea prin intermediul persoanelor juridice - ceea ce înseamnă că
soțul și soția pot avea fiecare câte o microîntreprindere.

6. Schimbarea de regim cauzată de plecarea salariatului și înlocuirea sa între trimestre. Aplicarea regimului micro este condiționată și de existența unui salariat. Dacă angajatul pleacă din firmă, există acel termen de 30 de zile pentru înlocuirea sa. Însă ce se întâmplă dacă termenul de 30 de zile începe pe finalul primului trimestru și expiră la începutul celui de-al doilea trimestru? Autoritățile consideră în acest caz că, dacă nu s-a reușit angajarea unui alt salariat, microfirma devine plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul 1 al anului, nu începând cu trimestrul 2.

7. Dacă unicul salariat e în concediu medical mai mult de 30 de zile, trebuie să schimbi regimul. O altă chestiune care a dat bătăi de cap în practică este legată de situația în care unicul salariat al microfirmei este într-un concediu medical mai lung. Astfel, dacă suspendarea contractului de muncă depășește termenul de 30 de zile, compania trebuie să treacă la impozit pe profit, chiar dacă vorbim de un caz în afara controlului angajatorului.

Atenție! Aceste clarificări ale MF sunt neoficiale, cel puțin momentan.