Noile criterii de trai rezonabil luate în calcul în contextul insolvenței persoanelor fizice

În temeiul Legii 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, Comisia de Insolvență la Nivel Central a emis o decizie prin care aprobă criteriile generale pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial luni, intrând în vigoare la aceeași dată. Actuala decizie înlocuiește vechea decizie, ale cărei prevederi au fost prezentate mai pe larg aici.

Conform legii, o persoană se află în insolvență atunci când resursele financiare sunt insuficiente pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente, ori dacă plata acestora l-ar împiedica pe debitor să mențină un nivel de trai rezonabil pentru sine și pentru persoanele pe care le are în întreținere. Totodată, în lege este menționat faptul că ”insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori”.

În acest sens, valoarea coșului minim lunar de consum reprezintă ”pragul minim sub care nu pot fi stabilite cheltuielile pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil”. Mai mult, aceasta reprezintă ”suma de bani din veniturile debitorului care nu poate fi oprită pentru plata datoriilor, deoarece îi este necesară pentru acoperirea cheltuielilor indispensabile asigurării traiului zilnic pentru sine și familia sa”.

Conform legii, această valoarea este considerată minimul necesar pentru asigurarea respectării drepturilor, libertăților fundamentale și demnității umane ale persoanei îndatorate și ale persoanelor pe care aceasta le are în întreținere.

Valoarea coșului minim lunar de consum se stabilește diferențiat pentru fiecare procedură de insolvență în parte. Astfel, valorarea pentru procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor/procedura simplificată de insolvență nu este aceeași cu procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active. Mai mult aceasta diferă și în funcție de mediul de mediul în care debitorul și familia sa trăiesc, valoarea pentru urban fiind, desigur, mai mare decât cea pentru rural.

De exemplu, potrivit noii decizii, valoarea coșului minim lunar de consum pentru persoana care trăiește în mediul urban în procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau procedura simplificată de insolvență este:

1. 1.153 lei pentru fiecare adult;
2. 849 lei pentru fiecare copil cu vârsta de peste 14 ani;
3. 606 lei pentru fiecare copil cu vârsta de până la 14 ani.

Iar valoarea coșului minim lunar de consum diferențiată pentru persoana care trăiește în mediul rural în procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau procedura simplificată de insolvență este:

1. 931 lei pentru fiecare adult;
2. 684 lei pentru fiecare copil cu vârsta de peste 14 ani;
3. 490 lei pentru fiecare copil cu vârsta de până la 14 ani.

Legea prevede că în vederea estimării corecte a valorii totale a coșului minim lunar de consum atât pentru debitor, cât și pentru familia sa, ”se vor analiza structura și componența acesteia conform și se vor utiliza corespunzător pentru fiecare membru al familiei”. Iar în situația în care debitorul nu are familie, ”acesta va beneficia de valoarea coșului minim lunar de consum corespunzătoare fiecărui adult în funcție de mediul urban sau rural în care trăiește”.

În ceea ce privește valoarea coșului minim lunar de consum pentru debitorul aflat în procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, legea prevede că aceasta este aceeași indiferent de mediul rural sau urban în care debitorul trăiește, fiind egală u valoarea salariului minim brut pe economie.

În vederea stabilirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil, valorii coșului minim lunar de consum i se vor adăuga sumele necesare asigurării:

• nevoilor locative, precum plata utilităților și serviciilor care depășesc cuantumul financiar prevăzut pentru acestea în coșul minim lunar de consum;
• necesităților alimentare;
• necesităților de transport;
• altor nevoi curente;
• susținerii cursurilor de învățământ obligatoriu și începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare;
• plății cheltuielilor profesionale absolut necesare exercitării ocupației sau profesiei debitorului;
• plății cheltuielilor de școlarizare, instruire, specializare absolut necesare exercitării ocupației sau profesiei debitorului;
• plății primelor de asigurare obligatorie;
• îndeplinirii obligațiilor legale sau convenționale de întreținere, ultimele neputând depăși un prag de 5 salarii medii pe an;
• îndeplinirii obligațiilor rezultate din atragerea răspunderii penale și contravenționale.

În estimarea acestor cheltuieli se va ține cont și de veniturile obținute din muncă de către debitor, sau de posibilitatea ca acesta să ocupe un loc de muncă mai bine remunerat.

Legea oferă debitorilor aflați în procedură de insolvență posibilitatea de a beneficia de o locuință convenabilă, iar ”dacă imobilul în care debitorul și familia sa locuiesc este valorificat, se va lua în considerare cuantumul chiriei necesare pentru ocuparea unei locuințe convenabile”, cuantum ce se adaugă la valoarea coșului minim lunar de consum.