Angajatorii pot ajunge să plătească despăgubiri pentru accidentele de muncă și la mulți ani după producerea lor

Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea fostului său angajator la plata unei prestații periodice lunare pentru acoperirea cheltuielilor medicale cauzate de agravarea stării de sănătate apărută ca urmare a unui accident de muncă din 1975, ce s-a produs ca urmare a nerespectării culpabile de către angajator a dispoziţiilor contractuale privind securitatea în muncă. Din pricina accidentului de muncă suferit, reclamantul a fost nevoit să îşi continue activitatea în muncă cu o jumătate de normă, ulterior fiind nevoit să se pensioneze pe caz de boală din pricina repercusiunilor accidentului suferit asupra psihicului și asupra sănătăţii fizice, aflăm din datele speței. Acesta a suferit pe termen lung de afecțiuni cauzate de accident, iar acestea s-au agravat în timp, ceea ce face ca prejudiciul să fie actual și prezent chiar și la mulți ani după producerea accidentului.

Concret, reclamantul s-a ales cu o infirmitate permanentă, aspect ce a condus inclusiv la dezvoltarea în timp a afecţiunii coxartroză bilaterală. Pentru a se putea dispune obligarea la plata prestaţiei periodice, a fost nevoie să se stabilească, printr-o expertiză medico-legală, o legătură de cauzalitate, directă, între producerea accidentului de muncă din 1975 și dezvoltarea respectivei afecţiuni. 

„Reclamantul a făcut dovada faptului că, drept consecinţă a accidentului de muncă din anul 1975, a suferit, respectiv suferă şi în prezent, un prejudiciu constând în cheltuielile suplimentare pe care este nevoit să le facă pentru tratamentul afecţiunii coxartroză bilaterală. În conformitate cu prevederile art.1.531 şi urm. Cod civil, raportate la dispoziţiile art.1.387 alin.1 teza a II-a Cod civil, Curtea reţine că reclamantului i se cuvine acoperirea prejudiciului suferit, ce are caracter de continuitate, prin plata lunară a unei sume de bani de către pârâta fostă angajatoare, care să acopere cheltuielile suplimentare necesare pentru îngrijirea stării de sănătate a reclamantului (din perspectiva afecţiunii coxartroză bilaterală)”, a concluzionat curtea de apel, obligând pârâtul, adică societatea, să plătească reclamantului o prestaţie periodică lunară în cuantum de 650 lei/lună până la încetarea stării de nevoie rezultate din boala coxartroză bilaterală. 

Deși inițial, când reclamantul a introdus acțiunea, în 2016, s-a lovit de refuzul instanței și de invocarea prescripției, mai exact, faptul că trecuseră deja trei ani și nu se mai puteau cere despăgubiri, instanța a clarificat că nu se poate invoca prescripția extinctivă în cazul în care se solicită despăgubiri pentru prejudicii viitoare cu caracter de continuitate. Astfel, termenul de prescripție de trei ani a fost calculat nu de la data accidentului, ci de la momentul în care prejudiciul (coxartroza bilaterală) a devenit evident și a necesitat tratament medical suplimentar, începând cu martie 2016, mai precis.

Reclamantul a solicitat prestații periodice lunare pentru a acoperi cheltuielile medicale și tratamentele necesare afecțiunilor sale. Instanța a decis că aceste prestații sunt justificate, deoarece afecțiunile sunt cauzate de accidentul de muncă și necesită un tratament medical continuu. Prestațiile periodice pot fi ajustate în funcție de necesitățile reclamantului, iar cererea nu se încadrează în limitele stricte ale prescripției pentru o despăgubire fixă unică.