Concedierea sau eliberarea din funcţia publică a avertizorului de integritate. Se poate obține și suspendarea acestei măsuri?

În contextul Legii avertizorilor de integritate (Legea nr. 361/2022), angajații pot face raportări interne sau externe ori chiar dezvăluiri publice cu privire la fapte ce reprezintă încălcări ale legii în mediul profesional (de exemplu, un angajat face dezvăluiri cu privire la practici anticoncurențiale) - nu orice nelegalitate sesizată undeva, că intern sau extern, intră sub incidența acestei legi și nu orice angajat care a făcut o sesizare de orice fel devine avertizor de integritate.

Dacă e vorba de o atare raportare în sensul Legii 361 și ea îndeplinește condițiile legale, legea oferă o oarecare protecție avertizorilor. Dacă sunt victimele unor represalii după ce au făcut raportările, angajații au posibilitatea să obțină rapid suspendarea măsurilor. Inclusiv a celei de concediere.

„Articolul 33 

(1) Avertizorul în interes public poate contesta măsurile prevăzute la art. 22 printr-o cerere adresată instanţei competente, în funcţie de natura litigiului, în a cărei circumscripţie teritorială acesta îşi are domiciliul.

(2) În litigiile prevăzute la alin. (1) sarcina de a dovedi că măsura contestată este justificată de alte motive decât cele care au legătură cu raportarea sau divulgarea publică revine, după caz, fie angajatorului, fie entităţii cu privire la care se face contestarea privind represaliile.

(3) Instanţa poate dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, chiar dacă nu există judecată asupra fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22”.

Represaliile sunt definite ca „orice acţiune sau omisiune, directă sau indirectă, apărută într-un context profesional, care este determinată de raportarea internă sau externă ori de divulgarea publică şi care provoacă sau poate provoca prejudicii avertizorului în interes public”. Legea Whistleblower interzice orice fel de represalii, oferind o listă neexhaustivă de exemple, printre care figurează, chiar pe locul secund, concedierea. 

Avem în față o speță în care o angajată a fost concediată disciplinar în octombrie 2023, ca urmare a unor abateri disciplinare invocate de angajator. Angajata susține că, de fapt, concedierea a fost caracterul unor represalii pentru divulgarea publică a unor informații privind încălcări ale legii, în temeiul Legii nr. 361/2022. Ea a invocat faptul că divulgarea sa a avut ca scop corectarea unor nereguli semnalate autorităților competente și că decizia de concediere a fost luată imediat după această raportare, ceea ce ar constitui o dovadă clară a represaliilor. Astfel, reclamanta a cerut, pe de o parte, anularea deciziei de concediere, iar pe de altă parte, a cerut în mod separat ca pe calea ordonanței președințiale să obțină suspendarea măsurii de concediere, conform Legii 361.

Tribunalul, ca primă instanță, a admis la final de octombrie cererea reclamantei și a dispus suspendarea deciziei de concediere până la soluționarea definitivă a cauzei de fond, adică cea vizând anularea concedierii, reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței președințiale. Instanța a considerat că, în baza Legii nr. 361/2022, procedura de suspendare a deciziei de concediere este permisă în cazul avertizorilor de integritate, iar măsura luată de angajator are aparența unei represalii. În motivarea sa, Tribunalul a arătat că urgența este justificată prin impactul imediat al concedierii asupra veniturilor reclamantei, aceasta fiind lipsită de mijloace de subzistență - salariul fiind unica sursă de venit și având credite bancare. În plus, s-a reținut că cerința caracterului temporar este de asemenea îndeplinită, având în vedere că suspendarea se va aplica doar până la soluționarea definitivă a cauzei de fond. 

Aparența dreptului, în favoarea reclamantei

Curtea de Apel a respins apelul formulat de pârâtă, menținând soluția primei instanțe. Curtea a motivat că protecția oferită de Legea nr. 361/2022 urmărește să prevină represaliile împotriva avertizorilor de integritate și să încurajeze raportările privind încălcări ale legii. Astfel, deși procedura ordonanței președințiale este reglementată în Codul de procedură civilă (art. 997 și următoarele), Legea nr. 361/2022, fiind o lege specială, introduce derogări de la regulile generale privind ordonanța președințială, tocmai în scopul protecției avertizorilor de integritate. 

Curtea a evidențiat faptul că decizia de concediere a fost luată în urma divulgării publice realizate de reclamantă, iar acest lucru nu a fost contestat de pârâtă. Instanța a concluzionat că această succesiune temporală a evenimentelor sugerează existența unei represalii, având în vedere că măsura disciplinară a fost luată imediat după raportarea publică a neregulilor.

Mai departe, Curtea a reținut că, în cazul avertizorilor de integritate, nu este necesară dovedirea cu exactitate a încălcărilor de lege la momentul divulgării, ci doar existența unei aparențe de drept și a unei bune credințe din partea avertizorului. Așadar, chiar dacă în final s-ar constata că faptele raportate nu constituie încălcări de lege, acest lucru nu afectează protecția oferită avertizorului în interes public, dacă acesta a acționat cu bună credință.

Aparența dreptului este elementul cheie în evaluarea unei ordonanțe președințiale, iar, în acest caz, Curtea a reținut că reclamanta a urmat procedurile de raportare prevăzute de lege, raportând intern neregulile către Consiliul de Administrație al pârâtei și către autorități publice, precum Curtea de Conturi și ITMM. De asemenea, reclamanta a realizat o divulgare publică așa cum cere Legea 361, fapt ce confirmă aparența dreptului invocat. Curtea de Apel a subliniat că scopul legii este de a oferi protecție sporită avertizorilor împotriva represaliilor, iar măsura de concediere, aplicată imediat după divulgarea publică, ridică suspiciunea unor represalii. În aceste condiții, instanța a considerat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei.

Urgența, motivată inclusiv de interesul public

Un alt aspect important în motivarea Curții a fost evaluarea urgenței. Curtea a reținut că măsura de concediere a avut un impact imediat și grav asupra situației economice a reclamantei, aceasta fiind lipsită de sursa sa principală de venit. De asemenea, lipsa salariului ar fi avut efecte asupra capacității sale de a-și onora obligațiile financiare, cum ar fi ratele bancare, ceea ce justifică caracterul urgent al suspendării deciziei de concediere. Legea specială introduce o prezumție de urgență în cazul avertizorilor de integritate, dat fiind că măsurile represive împotriva acestora pot descuraja raportarea neregulilor. Astfel, urgența nu se referă doar la protecția interesului personal al reclamantei, ci și la protecția interesului public, deoarece o represalie neînlăturată rapid ar putea împiedica alți angajați să raporteze încălcările legii.

Curtea a analizat și cerința vremelniciei, subliniind că suspendarea executării deciziei de concediere este o măsură temporară, aplicabilă doar până la soluționarea definitivă a cauzei de fond. Curtea a considerat că, deși Codul de procedură civilă stabilește că ordonanța președințială poate avea efecte doar până la soluționarea litigiului pe fond, în acest caz, nu există o contrazicere între prevederile Codului și Legea nr. 361/2022. Legea specială permite suspendarea măsurii angajatorului pe toată durata soluționării litigiului, având în vedere importanța protejării avertizorilor de represalii.