Prevenirea cancerului profesional: gestionarea riscurilor asociate expunerii la substanțe cancerigene la locul de muncă

Primul pas în combaterea expunerii la substanțele cancerigene la locul de muncă constă în asigurarea implementării unor standarde minime de organizare a muncii și cerințe de siguranță. Este esențial să se realizeze o evaluare clară a riscurilor și să se identifice toate substanțele cancerigene utilizate, precum și cantitățile acestora, trebuie să se țină cont de toate procesele care implică ori generează substanțe cancerigene, precum și de lucrătorii expuși, având în vedere timpul de expunere. Aceasta reprezintă baza pentru o evaluare riguroasă a riscurilor la locul de muncă, potrivit AESSM. Când se oferă instrucțiuni angajaților, este important să se folosească un limbaj simplu, concis și clar. Schemele și ilustrațiile pot facilita înțelegerea.

Pentru a veni in întâmpinarea nevoilor companiilor, autoritățile europene au implementat o platformă online în care angajatorii pot să înțeleagă care sunt riscurile cu care se confruntă angajații lor, care sunt soluțiile și să afle mai multe despre substanțele cancerigene prezente în fiecare sector de activitate. 

Principiul S.T.O.P. în gestionarea riscurilor

Utilizat în platforma europeană stopcarcinogensatwork.eu, principiul S.T.O.P descrie ordinea priorității măsurilor de protecție care trebuie adoptate la locul de muncă:

• S – Substituirea: înlocuirea substanțelor periculoase cu altele mai puțin periculoase;
• T – Măsuri Tehnice: utilizarea echipamentelor tehnice pentru a minimiza expunerea;
• O – Măsuri Organizaționale: proceduri interne și politici menite să minimizeze riscurile;
• P – Protecție Personală: utilizarea echipamentului individual de protecție adecvat (EIP).

Substituirea substanțelor periculoase

Substituirea cancerigenelor este întotdeauna prima măsură ce trebuie luată în considerare. Înlocuirea unei substanțe periculoase cu una mai puțin periculoasă reduce riscurile pentru angajați și poate elimina necesitatea unor măsuri complexe de gestionare a riscurilor, cum ar fi monitorizarea expunerii pe termen lung. De asemenea, poate reduce costurile asociate echipamentelor de protecție și examinării medicale.

De exemplu, în industria de galvanizare, oxidul de crom (III) poate fi utilizat în locul cromului hexavalent (VI), care este cunoscut ca fiind un cancerigen puternic. În plus, cel dintâi menționat oferă rezultate similare pentru placarea decorativă, eliminând riscul de expunere la o substanță extrem de periculoasă.

Pentru a evalua substituirea, trebuie să se ia în considerare factori precum obligațiile legale, funcția substanței în procesul final și posibilele alternative tehnice. De exemplu, în unele cazuri, substituirea poate necesita reproiectarea produsului final sau a procesului de producție.

Măsuri tehnice: reducerea expunerii prin tehnologii avansate

Măsurile tehnice pot include utilizarea sistemelor închise, ventilarea eficientă sau automatizarea proceselor. Aceste metode contribuie semnificativ la reducerea expunerii lucrătorilor la substanțe cancerigene. De exemplu, folosirea unei cabine de ventilare pentru lucrări cu substanțe periculoase poate preveni eliberarea agenților cancerigeni în aerul din incintă.

Sistemele de ventilație, precum ventilarea naturală diluată, pot fi utilizate împreună cu metode mecanice pentru a optimiza eficiența în reducerea expunerii la substanțe periculoase. În plus, utilizarea metodelor de lucru alternative, cum ar fi aspirarea în loc de măturare, pot reduce formarea de praf periculos.

Măsuri organizaționale pentru un cadru sigur de muncă

Măsurile organizaționale, cum ar fi limitarea accesului la zonele cu risc și implementarea unor politici interne clare, sunt esențiale pentru protecția lucrătorilor. În acest sens, se recomandă crearea de bariere fizice pentru a limita accesul, precum și rotația sarcinilor pentru a reduce timpul de expunere al angajaților la substanțele periculoase.

O altă măsură importantă constă în igiena la locul de muncă. Toate substanțele chimice trebuie etichetate corespunzător, iar angajații trebuie să fie echipați cu haine de protecție adecvate și să aibă acces la facilități de igienă. De exemplu, este esențial să existe locuri separate pentru depozitarea hainelor de lucru și a celor de stradă, pentru a preveni contaminarea în afara locului de muncă.

Protecția personală

În situațiile în care substituirea și măsurile tehnice sau organizaționale nu sunt suficiente, echipamentul de protecție devine „ultima linie de apărare”. EIP-ul potrivit include măști, mănuși, haine speciale și alte echipamente care protejează angajații de inhalarea, contactul sau ingerarea substanțelor periculoase.

Este esențial ca echipamentul de protecție să fie ales corect în funcție de riscurile identificate în evaluarea riscurilor. De exemplu, pentru substanțele care prezintă un risc de inhalare, măștile cu filtru adecvat pot preveni pătrunderea particulelor cancerigene în căile respiratorii. Echipamentele de protecție trebuie să fie adaptate fiecărui lucrător, luând în considerare factori precum dimensiunea corpului, forma feței (pentru măștile respiratorii) și orice alergii (de exemplu, la latex). EIP-ul care nu se potrivește corect poate compromite protecția și poate duce la accidente sau expuneri nedorite.

Utilizarea corectă a echipamentului de protecție personală este esențială deoarece previne inhalarea particulelor toxice, precum pulberile sau vaporii cancerigeni, protejează pielea și ochii de contactul cu substanțele periculoase și minimizează riscurile de contaminare în afara locului de muncă. EIP-ul trebuie să fie confortabil și ușor de purtat, astfel încât lucrătorii să nu fie tentați să-l îndepărteze sau să-l utilizeze incorect. De exemplu, mănușile prea groase sau rigide pot reduce dexteritatea lucrătorilor, iar măștile respiratorii care se lipesc prea strâns de față pot cauza disconfort respirator.