mediu toxic

Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/ 2006 mentioneaza:
-art.12 (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat.
-art.13 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, control psihologic periodic, ulterior angajării;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare
a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
Conform acestor prevederi, angajatorul are obligatia:
-identificarii si evaluarii riscurilor profesionale la locurile de munca/ posturile de lucru (in speta trebuiau identificate si evaluate riscurile de care amintiti - praf, risc pentru sanatate, legat de circulatia banilor si de manevrarea ulterioara de catre dvs.a banilor, etc.), in cadrul caruia si periodic (de regula, cel putin anual) sa se efectueze determinari de noxe (praf), respectiv existenta unor virusi in atmosfera de lucru, etc.) si sa existe arhivate buletine de determinare noxe,
-tinerea evidentei starii de sanatate a lucratorilor prin examinare medicala la angajare si examinare medicala periodica, cu intocmirea de dosare medicale de catre medicul specialist de medicina muncii cu care angajatorul are incheiat contract de prestari servicii medicale,
- luarea masurilor tehnice, administrative, economice-financiare, etc. care se impun in urma efectuarii activitatilor de la cele 2 paragrafe de mai sus.
Prin urmarirea in timp a starii dvs. de sanatate, in dosarul medical individual ar trebui sa se regaseasca nominalizate afectiuni medicale care sa ateste starea dvs. de sanatate, actuala, respectiv, dupa caz, sa existe inregistrarea de boala profesionala, respectiv boala legata de profesie, daca diagnosticul se incadreaza in prevederile anexei 22 sau 23 din HG br.1425/ 2006 cu modificarile si comletarile ulterioare.
In contractul colectiv de munca incheiat la nivel de firma, in baza existentei noxelor, a existentei unor pericole (virusi) pentru sanatatea lucratorilor, pot fi nominalizate sporuri si persoane pentru conditii grele, periculoase sau vatamatoare, cu respectarea legislatiei in vigoare - Legea nr.31/ 1991.

Nocivitatea pulberilor pneumoconiogene (praful) depinde atat de proprietatile lor fizice, chimice si biologice, de dimensiunile si concentratia lor in aer, cat si de receptivitatea organismului. Pentru ca pulberile sa poata fi considerate o noxa, ele trebuie sa aiba stabilitate ca aerosol, adica sa pluteasca in aer.

Actiunea pulberilor asupra organismului se exercita,ca si in cazul dumneavoastra, in primul rand, la nivelul regiunilor care vin in contact direct cu noxa, aparat respirator, tegumente, ochi si aparat digestiv.
Angajatorul are obligatia luarii de masuri pentru mentinerea pe cat posibil a pulberilor sub valorile limita si evitarea contactului direct cu acestea. Acest lucru se poate realiza prin: procedee si mijloace tehnice adecvate (automatizari, etanseizari, s.a.), iar in lipsa acestora, prin sisteme de ventilatie eficiente; masuri organizatorice, ca intretinerea in buna stare de functionare a utilajelor si instalatiilor tehnologice si de ventilare, curatenia la locul de munca, evitarea imprastierii in atmosfera a pulberilor depuse s.a.; alte masuri specifice, in functie de particularitatile proceselor tehnologice cum ar fi utilizarea echipamentului individual de protectie pentru combaterea actiunii pulberilor pneumoconiogene asupra organismului (masti contra prafului, ochelari de protectie etc.).

Conform definitiei din legea 319/2006 boala profesionala este o afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, in timpul procesul de munca. In conditiile in care sanatatea dumneavoastra a fost afectata de prezenta pulberilor pneumoconiogene la locul de munca orice medic, conform prevederilor legale, poate, mai bine zis are obligatia, sa semnaleze suspiciunea de boala profesionala sau legata de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale, catre autoritatea de sanatate publica teritoriala (DSP).
Medicul specialist de medicina muncii din cadrul directiei de sanatate publica judetene este obligat sa cerceteze (in termen de 7 zile), cauzele imbolnavirii profesionale.având in vedere ruta profesionala a bolnavului.

Este cunoscut faptul ca lucrul cu banii presupune expunerea lucratorilor la agenti biologici. In cazul acesta angajatorul avea o serie de obligatii privind protecţia lucrătorilor.

HOTĂRÂRE nr. 1.092 din 16 august 2006
privind protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în munca

ART. 8
(1) Pentru orice activitate susceptibilă sa prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, angajatorul trebuie sa determine natura, nivelul şi durata de expunere, pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate.
ART. 9
Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 7 se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza:
a) clasificarii agenţilor biologici, prevăzută la art. 5 şi 6, care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;
b) recomandărilor emise de inspectorii de munca şi/sau de inspectorii autorităţilor de sănătate publica, ce indica necesitatea ca agentul biologic sa fie controlat în scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expusi acestui agent biologic, în cursul activităţii lor;
c) informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activităţi profesionale a lucrătorilor;
d) efectelor alergice şi toxicogene ce pot sa rezulte ca urmare a activităţii lucrătorilor;
e) faptului ca un lucrator suferă de o boala legată direct de munca sa.
ART. 25
În cazul în care se confirma ca un lucrator prezintă o infectie şi/sau o boala care ar fi putut rezulta din expunerea la agenţi biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relatie contractuală cu angajatorul trebuie sa propună şi celorlalţi lucrători care au fost expusi în mod similar sa se supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a riscului de expunere.
ART. 26
Toate datele obţinute în cursul supravegherii medicale a fiecărui lucrator trebuie ţinute şi/sau consemnate într-un dosar medical individual, care va fi păstrat de către serviciul de medicina muncii cel puţin 10 ani după încetarea expunerii.