Care sunt obligațiile legale ale părinților care pleacă la muncă în străinătate și își lasă copiii mici în țară

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului din România stabilește o serie de obligații pentru părinți, menite să asigure bunăstarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor lor. Aceste responsabilități se aplică indiferent dacă părinții locuiesc sau nu cu copilul și sunt fundamentate pe principiul interesului superior al copilului.

Fenomenul migrației pentru muncă în străinătate are impact asupra familiilor din România, în special în ceea ce privește copii rămași în țară. Legislația românească, în special legea menționată, prevede o serie de măsuri pentru a proteja și asigura bunăstarea acestora.

Astfel, conform actului normativ citat, părinții care pleacă la muncă în străinătate au o serie de obligații legale. De exemplu, aceștia trebuie să notifice serviciul public de asistență socială de la domiciliu cu cel puțin 40 de zile înainte de plecarea din țară, indicând și persoana care se va ocupa de copil în absența lor. Această obligație se aplică și tutorelui legal:  ”părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minim 40 de zile înainte de a părăsi țara” și ”are obligația de a transmite de îndată serviciului public de asistență socială din raza de domiciliu notificarea cu privire la desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței sale”.

La rândul ei, persoana desemnată trebuie să îndeplinească anumite criterii, cum ar fi să facă parte din familia extinsă sau să aibă o relație apropiată cu copilul, să fie majoră și să ofere garanții materiale și morale pentru creșterea copilului: ”persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă sau dintre rudele, altele decât cele de gradul III inclusiv, afinii, prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului față de care acesta a dezvoltat relații de atașament sau alături de care s-a bucurat de viața de familie, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil”.

Instanța de tutelă are rolul de a confirma desemnarea acestei persoane și, la cerere sau din oficiu, poate decide delegarea temporară a autorității părintești către aceasta, delegare care poate fi prelungită pe durata absenței părinților.

Pe lângă aceste obligații, legislația prevede și o serie de măsuri de sprijin pentru copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate. În acest sens, serviciile publice de asistență socială oferă consiliere și informare atât părinților, cât și persoanelor desemnate, cu privire la drepturile și responsabilitățile ce le revin.

De asemenea, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale și alte instituții pot iniția proiecte finanțate din bugetul de stat, bugetele locale sau din fonduri europene pentru a sprijini acești copii. Aceste proiecte pot include o gamă largă de servicii, de la suport educațional și psihologic, la activități recreative și de socializare, sprijin material pentru educație, programe de educație parentală, rețele locale de intervenție și studii despre migrație și impactul acesteia asupra copiilor.

Modul în care este monitorizată creșterea și îngrijirea copiilor cu părinți plecați este stabilit prin hotărâre de guvern. În paralel, copiii care se întorc în țară după o perioadă mai mare de un an petrecută în străinătate alături de părinți pot beneficia de servicii de consiliere specializată, care să le înlesnească readaptarea.

De asemenea, părinții sunt obligați să coopereze cu instituțiile și persoanele implicate în îngrijirea și educația copilului, luând toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor acestuia.

Conform legislației autohtone, mai multe entități au obligația de a monitoriza creșterea și îngrijirea copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate: serviciile publice de asistență socială, unitățile școlare, instanțele de tutelă și autoritățile publice locale. 

Sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor părinților care pleacă la muncă în străinătate sunt stabilite se instanțe și pornesc de la amendă contravențională, putând ajunge, în funcție de gravitate, până la obligarea la consiliere parentală ori chiar decăderea din drepturile părintești, în situații extreme de abuz sau neglijare a copilului.