CJUE: Nu e conform dreptului UE că hotărârea definitivă din contencios privind existența unui accident de muncă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, dacă prin asta rudele victimei nu pot să fie ascultate

„Articolul 1 alineatele (1) și (2), precum și articolul 5 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă coroborate cu principiul efectivității și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene trebuie interpretate în sensul că se opun reglementării unui stat membru, astfel cum este interpretată de curtea constituțională a acestui stat membru, în temeiul căreia hotărârea judecătorească definitivă a unei instanțe de contencios administrativ privind calificarea unui eveniment drept «accident de muncă» are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, chemată să se pronunțe cu privire la răspunderea civilă ca urmare a faptelor care îi sunt reproșate persoanei acuzate, în cazul în care această reglementare nu permite succesorilor în drepturi ai lucrătorului victimă a acestui eveniment să fie ascultați în niciuna dintre procedurile în care se statuează asupra existenței unui astfel de accident de muncă” a conchis CJUE în cauza C-792/22.

Concret, speța se referă la un incident care a avut loc pe în septembrie 2017, când un electrician angajat la SC Energotehnica SRL a decedat prin electrocutare în timpul unei intervenții la un corp de iluminat. MG, un alt angajat responsabil de organizarea lucrărilor și de asigurarea măsurilor de securitate, a fost acuzat de nerespectarea măsurilor legale de securitate și de ucidere din culpă. Practic, pe lângă angajarea răspunderii angajatorului, s-a declanșat și o procedură penală împotriva lui MG.

Inspecția Muncii a calificat incidentul drept accident de muncă. Cu toate acestea, angajatorul a contestat această calificare și sancțiunea aplicată în instanță, iar Tribunalul Sibiu a decis că nu a fost un accident de muncă, decizie menținută și de Curtea de Apel Alba Iulia. Angajatorul a scăpat, practic, de sancțiune. Asta a dus la blocarea cauzei penale, deoarece instanța penală era obligată să respecte hotărârea administrativă și autoritatea de lucru judecat, potrivit legii române. Altfel spus, instanța penală a fost împiedicată să reexamineze aspectul dacă accidentul respectiv constituie un accident de muncă.

În acest context, Curtea de Apel Brașov a adresat CJUE două întrebări preliminare privind conflictul dintre normele naționale și dreptul UE (Directiva 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea la locul de muncă și principiul supremației dreptului UE). Întrebările vizau, o dată, dacă instanțele penale naționale sunt legate de deciziile instanțelor administrative și, în al doilea rând, dacă acestea pot ignora jurisprudența Curții Constituționale, care impune respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor administrative.

CJUE a decis că, în conformitate cu Directiva 89/391 și Carta Drepturilor Fundamentale a UE, instanța penală nu poate fi împiedicată să se pronunțe asupra unui accident de muncă fără a permite părților afectate, cum ar fi succesorii victimei, să fie audiate în niciuna dintre proceduri. Curtea a subliniat că procedurile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau imposibilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul UE.

CJUE a mai afirmat că principiul supremației dreptului UE impune ca instanțele naționale să aibă libertatea de a ignora jurisprudența Curții Constituționale a României care contravine dreptului UE, fără teama de sancțiuni disciplinare. Astfel, instanțele naționale trebuie să aplice dreptul UE chiar dacă aceasta implică o interpretare diferită față de cea impusă de instanțele constituționale din fiecare stat membru. 

În dreptul român, hotărârile definitive ale instanțelor administrative, precum în cazul de față, pot avea autoritate de lucru judecat asupra instanțelor penale, conform jurisprudenței Curții Constituționale. CJUE a considerat că o astfel de reglementare poate încălca principiul efectivității, deoarece instanța penală este împiedicată să își exercite propriile competențe și să reevalueze aspectele relevante în mod independent, fiind legată de deciziile administrative anterioare. Curtea a menționat că această situație creează o problemă de acces la justiție pentru părțile implicate (în special pentru succesorii victimei), deoarece aceștia nu au fost parte la procesul administrativ și, prin urmare, nu au avut posibilitatea să își prezinte punctul de vedere asupra incidentului.

Protecția lucrătorilor și răspunderea angajatorului în temeiul Directivei 89/391/CEE

CJUE a subliniat importanța Directivei 89/391/CEE, care reglementează măsurile pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. Conform articolului 5 al directivei, angajatorul are obligația de a asigura siguranța și sănătatea lucrătorilor „sub toate aspectele” referitoare la activitatea desfășurată. Aceasta implică o obligație generală de securitate, iar nerespectarea acestei obligații poate duce la răspunderea angajatorului.

Curtea a menționat că această directivă nu stabilește modalități procedurale specifice pentru angajarea răspunderii angajatorului, lăsând statelor membre libertatea de a-și stabili procedurile, cu condiția ca acestea să respecte principiile de echivalență și efectivitate.

Dreptul la o cale de atac efectivă

CJUE a recunoscut că, pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor conferite de directivă, procedurile naționale trebuie să respecte principiul efectivității, care cere ca reglementările naționale să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul UE. În acest context, Curtea a subliniat și importanța articolului 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, care garantează dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil.

În cazul de față, Curtea a constatat că reglementarea națională, care permite unei instanțe administrative să stabilească în mod definitiv și obligatoriu dacă un eveniment este considerat accident de muncă, fără ca succesorii victimei să fie audiați, încalcă acest drept fundamental. CJUE a subliniat că succesorii victimei au dreptul de a fi ascultați în cadrul procedurilor care pot avea impact asupra răspunderii penale și civile a părților implicate.

Răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali

Curtea a abordat și problema angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor naționali care ar putea încălca deciziile curților constituționale naționale atunci când aplică dreptul UE. CJUE a afirmat că o astfel de răspundere disciplinară ar afecta independența judiciară, un element fundamental al statului de drept. Astfel, este esențial ca judecătorii să nu fie supuși sancțiunilor disciplinare atunci când decid să aplice normele UE în detrimentul jurisprudenței naționale, în cazul în care acestea intră în conflict.