CCR: Sancționarea firmei pentru sumele nejustificate din casa de marcat este constituțională. Fapta e în avantajul firmei, chiar dacă doar casierul e vinovat

Este vorba de Decizia CCR 18/2024, care a apărut zilele trecute în Monitorul Oficial. Prin intermediul acesteia, CCR a respins criticile de neconstituționalitate ridicate de o societate din Brașov cu privire la dispozițiile art. 10 lit. c), d) și g) și ale art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din OUG 28/1999.

În speța în care s-a pronunțat CCR era vorba despre o situație în care polițiștii au găsit diferențe între sumele existente în casa de marcat și bonurile fiscale emise. Compania care a făcut sesizarea către Curte a argumentat că aceasta n-ar trebui să fie sancționată din moment ce „responsabilitatea pentru gestiune revine angajatului din tură, a cărui activitate nu poate fi controlată în permanență” (firma a primit o amendă și suma nejustificată a fost confiscată).

În plus, s-a mai argumentat că în cursul unei zile pot apărea varii motive pentru care există sume în minus sau în plus față de cele înscrise în bonuri (sume folosite în scopuri personale pe termen foarte scurt, bacșișuri, greșeli de calcul, fraude ale gestionarilor). Indiferent dacă era vorba de o contravenție sau de o infracțiune, societatea a fost de părere că aceasta trebuia probată, nu prezumată de polițiști.

În motivarea sa, CCR atrage atenția că „legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi”. Apoi este precizat că nu putem vorbi de o încălcare a prevederilor constituționale privind economia României și inviolabilitatea proprietății private.

„Cu privire la critica formulată prin raportare la [prevederile constituționale privind economia României], Curtea a reținut că textele de lege criticate reprezintă opțiunea legitimă a legiuitorului, ce are ca scop impunerea unei discipline fiscale necesare într-o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență. (...) Cât privește critica referitoare la încălcarea [prevederilor constituționale privind inviolabilitatea proprietății private], Curtea a observat că legiuitorul a reglementat inviolabilitatea proprietății private în condițiile legii organice, ceea ce are semnificația instituirii unor limite în exercitarea dreptului de proprietate.

Reglementarea unor contravenții și a sancțiunilor aplicabile acestora are drept consecință diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată în mod obiectiv și rațional, de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală”, este explicat în motivarea deciziei CCR.

Mai departe, judecătorii subliniază că sancțiunea contravențională este aplicată angajatorului, nu salariatului, deoarece primul este cel care are obligația de a-și stabili organizarea și funcționarea, de a monitoriza exercitarea atribuțiilor de către angajat și de a verifica îndeplinirea sarcinilor angajatului. Concret, chiar dacă fapta este exclusiv a casierului, aceasta servește, practic, interesul firmei.

„În legătură cu persoana care săvârșește fapta, Curtea a reținut că persoana care nu folosește casa electronică de marcat este, evident, angajatul operatorului economic, iar răspunderea contravențională revine acestuia din urmă. Astfel, (...) fapta de neemitere a bonului fiscal se sancționează cu amendă aplicată operatorului economic. În ceea ce privește răspunderea contravențională a operatorului economic, Curtea a reținut că aceasta își are temeiul în faptele ilicite, săvârșite în realizarea obiectului de activitate, respectiv neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, atunci când obiectul de activitate îl constituie livrarea bunurilor cu amănuntul sau prestarea de servicii efectuate direct către populație.

Răspunderea contravențională a persoanei juridice este întemeiată pe obligația acesteia de a-și stabili modul de organizare și funcționare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuțiilor de către persoanele angajate, precum și de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaților, respectându-se legislația în vigoare. Toate aceste activități sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile și prestează serviciile menționate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 în schimbul unor sume de bani, sume pentru a căror neevidențiere fiscală este sancționat contravențional, deoarece fapta săvârșită servește interesului său”, mai scrie în decizia CCR.

Citește și:

• Folosirea de case de marcat neconectate la sistemul ANAF sau de aparate alterate, considerată evaziune fiscală;
• Bonurile fiscale trebuie să includă CIF-ul beneficiarului, nu codul său de TVA, dar și un cod QR;
• Automate comerciale: Nedotarea lor cu case de marcat va putea fi amendată din toamna lui 2024.