„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”, a stabilit în noiembrie 2024 Înalta Curte la nivelul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal. Decizia ICCJ 91/2024 a apărut miercuri în Monitorul Oficial.
Potrivit Codului administrativ, în mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu două luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum trei ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.
O funcționară cere prelungirea o dată, îi e aprobată cererea, o mai cere o dată, îi e aprobată și astfel menținut în funcție, dar în același timp cere casei de pensii emiterea deciziei sale de pensionare pentru limită de vârstă. Apoi, cere suspendarea dreptului la pensie.
Ca urmare a dobândirii calității de pensionar, indiferent de decizia de suspendare a plății pensiei, s-a constatat încetarea de drept a raportului său de serviciu. Fosta angajată a statului a contestat decizia prin care a rămas, practic, fără locul de muncă, argumentând că și-a suspendat, totuși, plata pensiei și că nu ar fi trebuit să rămână fără loc de muncă.
Tribunalul Suceava a fost instanța care a adus în atenția Înaltei Curți următoarea întrebare: emiterea unei decizii de pensionare, la cererea unui funcționar, decizie ulterior suspendată, tot la cerere, (în sensul că s-a suspendat plata pensiei, iar nu a încetat calitatea de pensionar), ambele decizii emise în intervalul în care raportul de serviciu era prelungit la cerere conform dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, afectează raportul de serviciu prelungit, respectiv îl încetează de drept?
În analiza sa, instanța supremă a pornit de la faptul că, potrivit art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, un funcționar public poate fi menținut în activitate și după îndeplinirea condițiilor de pensionare, dar numai dacă el însuși cere acest lucru cu două luni înainte, iar conducătorul instituției aprobă cererea. Altfel spus, regula este că raportul de serviciu încetează la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, iar excepția (menținerea în funcție) este permisă exclusiv în cazul în care funcționarul nu dorește să devină pensionar și obține acordul scris al instituției să continue activitatea.
Înalta Curte arată că, în clipa în care funcționarul public a „activat” totuși procedura de pensionare (a solicitat deschiderea dreptului la pensie și a primit decizia de pensionare), acest fapt echivalează cu manifestarea sa de voință pentru ieșirea din sistem pe baza limitelor de vârstă și vechime. Or, din momentul emiterii deciziei de pensionare, există deja o calitate de pensionar dobândită prin cerere și confirmată prin decizia casei de pensii.
Deși a fost adusă în discuție egalitatea de tratament între femei și bărbați (vârste diferite de pensionare), raționamentul este extins la orice situație de menținere în funcție a unui funcționar public, concluzia fiind că, odată ce se declanșează procedura de pensionare și se obține decizia, s-a pierdut „dreptul la menținerea peste vârsta standard” pentru că persoana și-a exercitat opțiunea contrară.
„(...) încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia (...). În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. (...) Exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu poate fi solicitat simultan”, a spus ICCJ.
Eventualele demersuri de suspendare a plății pensiei „nu resuscitează” raportul de serviciu
Înalta Curte explică de ce eventualele demersuri de suspendare a plății pensiei (la cererea pensionarului) nu afectează în sine calitatea deja dobândită de pensionar și nu „resuscitează” raportul de serviciu. Suspendarea plății este o procedură prevăzută de Legea pensiilor (în speța de față era vorba de vechea lege) cu rolul de a sista plata efectivă a pensiei, iar nu de a anula decizia de pensionare.
„Emiterea unei decizii de pensionare la solicitarea funcționarului, decizie care a fost ulterior suspendată la cerere, chiar dacă nu ar fi produs efectul specific al plății pensiei, reprezintă o opțiune pentru deschiderea dreptului la pensie, în defavoarea menținerii raportului de funcție publică”, spune Curtea.
Așadar, funcționarul nu mai are, după obținerea deciziei de pensionare, un drept implicit la prelungirea raportului de serviciu, deoarece dreptul de a rămâne în funcție exista tocmai pentru cazul în care persoana nu dorește să devină pensionar. Altfel spus, finalitatea articolului 517 din Codul administrativ este de a permite fie continuarea, fie pensionarea, nu de a cumula ambele variante sau de a oscila ulterior între ele.
Această poziție reflectă politica legislativă de a nu permite simultan plata și dreptul la salariu pentru același post și nici menținerea nesfârșită în funcția publică după ce o persoană a pornit demersul de pensionare și a obținut această calitate.