Încetarea de drept a raportului de serviciu în cazul pensionării. Care sunt efectele recentei decizii a Înaltei Curți

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”, a stabilit în noiembrie 2024 Înalta Curte la nivelul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ și fiscal, decizia fiind publicată recent în Monitorul Oficial. Ca urmare a acesteia, numeroase întrebări au apărut în rândul celor care se află în situații similare.

Decizia ICCJ 91/2024 se bazează pe o situație ivită înainte de adoptarea actualei legi a pensiilor (Legea 360/2023), fiind sub imperiul vechii legi (Legea 263/2010). Este important de menționat că efectele acestei decizii nu se pot extinde pentru situațiile născute sub imperiul noii legi.

În primul rând, trebuie să observăm că recenta decizie se referă la contestarea unei decizii de constatare a încetării de drept a raportului de serviciu, nu la constatarea nulității raportului de serviciu sau returnarea drepturilor salariale încasate.

Este esențial să evidențiem că munca prestată, chiar și în baza unui raport juridic de muncă declarat nul, nu poate rămâne neplătită, inclusiv în cazul instituțiilor și/sau autorităților publice, pentru că existența unui post în structura organizatorică a unui angajator presupune, evident, măcar la nivel teoretic, necesitatea acestuia, adică o serie de sarcini și atribuții specifice ce trebuie oferite unui angajat. Cu alte cuvinte, niciun funcționar care a continuat să presteze muncă, deși dobândise calitatea de funcționar, nu va fi pus să dea salariile înapoi.

Cum am ajuns aici? Lipsa de claritate a unor norme juridice a condus la astfel de situații, în sensul că avem, în prezent, o clarificare în privința unor cazuri în care lucrătorii au optat inițial pentru continuarea relației de muncă și ulterior au solicitat emiterea deciziei de pensionare care, concret, nu a produs efecte juridice în sensul plății, fiind solicitată suspendarea executării.

ICCJ s-a pronunțat punctual pe situația juridică semnalată de Tribunalul Suceava, care avea la bază un conflict ce viza constatarea încetării de drept a raportului de serviciu prin raportare la momentul exercitării dreptului de opta între continuarea activității în baza aceluiași raport de serviciu sau dreptul de a se pensiona.

Acolo unde, în practică, nu s-a făcut constatarea încetării de drept a raportului de serviciu, e bine de precizat că acum ar fi momentul să se facă.

Trebuie să evidențiem faptul că nu s-ar putea pune problema returnării sumelor încasate cu titlu de salariu pentru munca prestată, însă rămân consecințele cu privire la constatarea încetării de drept în cazul emiterii deciziei de pensionare, așa cum a decis ICCJ pentru situațiile care intră sub incidența Legii 263/2010, sau acordării pensiei, conform Legii 360/2023. 

Remarcăm și faptul că nu discutăm despre un prejudiciu în cazul angajatorului care nu a constatat încetarea de drept a unui raport juridic de muncă, pentru că a beneficiat de munca lucrătorului respectiv, chiar dacă avem celelalte consecințe juridice cu privire la acordarea pensiei. 

Cu alte cuvinte, postul care ar fi rămas vacant în urma încetării de drept trebuia ocupat în final de o persoană care să îndeplinească sarcinile și atribuțiile respective și să-i fie plătit salariul.

De ce riscăm să ajungem iar la aceeași problemă, la ICCJ

Actuala lege a pensiilor (360/2023) extinde dreptul prevăzut pentru femei de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbații, pentru toți lucrătorii, stabilind o limită generală de 70 de ani. Acest aspect poate genera și alte situații similare cu cea asupra căreia s-a pronunțat ICCJ.

Observăm că și actuala lege prevede că lucrătorul va opta între continuarea raportului juridic de muncă și dreptul la pensie, însă nu restrânge dreptul la muncă celor care vor opta pentru a doua variantă, adică le va înceta raportul juridic de muncă de drept și vor încheia unul nou, fie prin concurs/examen în cazul sectorului public, fie conform Codului muncii în celelalte situații.

Astfel vor putea beneficia și de pensie, dar și salariul obținut în urma prestării unei activități în baza unui raport juridic de muncă.

În cazul Legii 360/2023, simpla emitere a deciziei de pensionare nu reprezintă și acordarea pensiei, iar acest aspect este mai clar formulat și, teoretic, nu mai poate fi interpretat în sensul avut în vedere de recenta decizie ICCJ.

În cadrul art. 46 alin (2) din Legea 360/2023 se precizează faptul că persoanele respective „pot opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă și continuarea activității”.

Există, într-adevăr, posibilitatea interpretării în același mod, ținând cont de faptul că și în actuala lege avem o prevedere similară în cazul solicitării de suspendare, în sensul că produce efecte în luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Deși intenția legiuitorului nu este, în sine, de a bloca dreptul oricărei persoane de a munci indiferent de vârstă, în final se ajunge la situații în care acest drept este parțial îngrădit, iar în prezent avem chiar o extindere a acestor situații și în cazul bărbaților și chiar după împlinirea vârstei standard pentru toți lucrătorii (65 de ani). 

Concret, astfel de situații precum cea de la care a plecat decizia ICCJ vor continua să apară și în cazul celor care vor dori să-și continue activitatea în baza aceluiași raport sau contract, atât în sectorul public, cât și în cel privat. 

Dacă în cazul femeii care poate opta în continuare între pensionare și continuarea activității până la împlinirea vârstei de 65 de ani, discutăm despre o interdicție de a cumula pensia cu salariul, în cazul prevăzut de actuala lege a pensiilor acest lucru nu este interzis, însă actualul raport juridic de muncă va înceta de drept, iar persoana respectivă poate ocupa fie un alt loc de muncă, fie chiar pe cel pe care l-a ocupat până atunci, însă în baza unui nou raport juridic. 

Acest lucru presupune, evident, parcurgerea etapelor necesare, ceea ce în sectorul public înseamnă ocuparea postului prin concurs/examen. 

În aceste condiții dispar și cele mai multe critici privind neconstituționalitatea acestei dispoziții, persoanele în cauză având dreptul de ocupa orice loc de muncă vacant, indiferent de vârstă, dacă îndeplinesc condițiile legale și dacă sunt declarați admiși în urma concursului/examenului în cazul sectorului public.