O inițiativă cetățenească de modificare a Codului muncii zace de nouă ani în Parlament

Pe 11 decembrie, printr-o scrisoare deschisă adresată partidelor politice, BNS adresa problema respectării de către noul Parlament a voinței cetățenești exprimate atât prin referendum, cât și la nivelul unor inițiative legislative promovate cu peste 100.000 de semnături în legislativ și uitate în sertare de senatorii și deputații care s-au plimbat în Legislativ în ultimii zece ani. Dacă despre referendumul prin care s-a decis reducerea numărului de parlamentari la 300 sau despre inițiativa „fără penali în funcții publice” își amintește majoritatea, poate mai puțin cunoscută sau complet uitată este inițiativa legislativă promovată în 2014 pentru modificarea Codului muncii. 

Promovată cu peste 150.000 de semnături, prin vocea BNS, propunerea, prezentată pe larg de avocatnet.ro la vremea respectivă, nu doar că nu a reprezentat o prioritate pentru Parlament, deși reflecta voința unui număr semnificativ de cetățeni, dar a fost uitată într-un sertar din toamna lui 2015, când parcursul ei s-a oprit misterios, la Camera Deputaților. Iar la Senat propunerile au trecut tacit - mai simplu spus, fără să fie băgate în seamă.

„În 2015, BNS a susținut inițiativa cetățenească de modificare a Codului muncii. România impune condiții extrem de restrictive pentru o astfel de inițiativă: este necesar ca aceasta să fie semnată de peste 100.000 de cetățeni, din majoritatea județelor țării, cu un minimum de 5.000 de semnături din cel puțin un sfert dintre acestea. În plus, toate listele de semnături trebuie avizate de primării pentru conformitate. În ciuda faptului că inițiativa civică susținută de BNS a respectat toate cerințele constituționale și a fost depusă legal la Parlament, procesul a fost blocat. Proiectul a fost adoptat tacit de Senat la data de 2 septembrie 2015 și transmis Camerei Deputaților, unde trebuia să fie dezbătut și votat până pe 2 octombrie 2015.

Cu toate acestea, în loc să fie supus unei discuții transparente și unei decizii asumate, proiectul a fost «pus la sertar» și, chiar și în prezent, figurează ca fiind în «dezbatere» la Comisia de muncă. Acest exemplu reflectă modul în care partidele politice parlamentare aleg să ignore inițiativele cetățenești și să submineze unul dintre puținele instrumente prin care cetățenii pot influența în mod direct legislația. Este o dovadă clară a unei disfuncționalități grave, care erodează încrederea în instituțiile democratice și în respectul față de voința populară”, notează BNS. 

Desigur, în toți cei nouă ani de când parcursul legislativ al inițiativei de modificare a Codului muncii s-a blocat, unele dintre propuneri au devenit redundante, fiind preluate în alte legi care au fost adoptate de Parlament. De pildă, inițiativa prevedea introducerea noțiunii de telemuncă în cod, dar în 2018 a fost oficializată o lege specială pentru acest mod de lucru. 

Inițiativa prevedea obligarea angajatorilor să comunice în scris orice modificare a contractului de muncă, iar salariații să aibă un termen de zece zile pentru a răspunde; dacă propunerea era acceptată, adiționalul trebuia încheiat în 15 zile. Se propunea, totodată, reducerea concediul de odihnă pentru salariații cu normă parțială, iar orele suplimentare să fie compensate mai rapid (30 de zile) și remunerate cu sporuri mai mari. Alte propuneri includ limitarea duratei contractelor pe perioadă determinată, creșterea salariului minim net la cel puțin 50% din media națională (de asemenea, propunere redundantă în prezent, în contextul directivei europene privind salariul minim adecvat) și interzicerea angajărilor, o vreme, la cei care au realizat concedieri colective. Lista completă, aici. 

Admițând că propunerile nu ar reprezenta, în tot sau în parte, cele mai bune soluții legislative, acest lucru ar fi trebui tranșat prin respingerea acestora la vot, cel puțin. Lăsarea acestora, de nouă ani, în același stadiu, de procedură nefinalizată, alături de celelalte inițiative de acest fel, ne arată că parlamentarilor, de fapt, nu le pasă de voința celor care îi trimit în Parlament și că nu lucrează în slujba cetățeanului.