Sporuri de 75% pentru bugetari? Trenulețul spune nu. Cronica inechităților salariale ascunse sub ordonanțele tuturor guvernelor din 2018 încoace

Dintr-odată, Ordonanța-trenuleț a devenit subiectul central din discuțiile publice. De la lucrătorii în IT care s-au găsit fără scutirea de la plata impozitului pe venit până la polițiștii de penitenciare, fiecare persoană s-a simțit afectată într-un mod semnificativ de această Ordonanță-trenuleț.

Practica nu este nouă, ba din contră, fiecare dintre ultimii cinci ani s-a încheiat cu câte o Ordonanță-trenuleț, cu denumirea clasică „ordonanță de urgență privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene”:

• OUG 226/2020 - Guvernul Florin Cîțu;
• OUG 130/2021 - Guvernul Nicolae Ciucă; 
• OUG 168/2022 - Guvernul Nicolae Ciucă; 
• OUG 115/2023 – Guvernul Marcel Ciolacu I;
• OUG 156/ 2024 – Guvernul Marcel Ciolacu II.

România nu a inventat roata, iar practica „trenulețelor” este veche și răspândită în toată lumea. Guvernul american recurge la practica legilor „omnibus” atunci când trebuie să modifice mai multe acte normative dintr-un foc, iar situația este similară și la francezi. Ordonanța-trenuleț din România reprezintă un nimic comparativ cu Consolidated Appopriations Act 2021 din Statele Unite, însumând peste 5.500 de pagini prin care s-au legiferat atât ajutorul de stat străin, ajutoarele de Covid, cât și taxarea companiilor. 

Problema „trenulețului” este că vine pe nepusă masă, rămâne în dezbatere publică pentru un timp mult prea scurt, iar procesul de consultare și informare se scurtează. Între versiunea inițială și cea finală a ordonanței trenuleț din acest an au existat diferențe semnificative:

1. Eliminarea facilității scutirii de la plata impozitului pe venit pentru angajații în IT & C cu venituri de sub 10.000 lei brut nu se afla în prima versiune, ca mai apoi să fie inclusă. 
2. Inițial, înghețarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor se aplica și medicilor rezidenți.

Indiferent de aceste modificări, ordonanțele-trenuleț au avut mereu cel puțin un obiect comun: blocarea sporurilor și indemnizațiilor pentru bugetari la nivelul anului precedent. În ciuda unor sporuri care procentual pot părea ridicate pe statul de plată, în realitate, lucrătorii din sectorul public câștigă mai puțin în mână. 

Conform Art. II (1) din OUG 156/2024:

„În anul 2025, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna noiembrie 2024, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

Bugetarul este clasa de lucrător cel mai ușor demonizată în contextul românesc. Experiențele individuale negative ale fiecăruia dintre noi conduc în cele mai multe cazuri la generalizări, comițând astfel o eroare logică. Dacă la ghișeul de la ANAF am întâlnit o persoană mai puțin amabilă, dar la fel și la registratură la spital, este foarte ușor să cădem în eroarea logică de-a generaliza: toți sunt așa.

Problema acestor generalizări este că ajung să fie preluate și mai departe de către formatori de opinie, presă sau politicieni. Din epoca Băsescu încoace bugetarul este găsit vinovat pentru cheltuielile ridicate. Articole din presă prezintă triumfător sporurile bugetarilor, acelea de condiții vătămătoare, de 15%, fără a arăta de fapt modul în care sunt acordate.

Legea 153/2017 stabilește salarizarea pentru aparatul bugetar, iar fiecare familie ocupațională are propria grilă. Grila arată doar salariul de bază peste care urmează a se adăuga sporuri, indemnizații, precum și alte bonusuri sau premii. De fapt, bonusurile și premiile nu se acordă deoarece ordonanța-trenuleț le-a blocat. 

Dacă avem acel spor de 15% pentru condiții vătămătoare, atunci calculul ar trebui să fie simplu: înmulțim salariul de bază dintr-o anexă cu sporul. Situația este mai complicată în realitate, iar Art. II din Ordonanța-trenuleț de astăzi se tot repetă din decembrie 2018 încoace, adică de la OUG 114/2018 care spunea, în forma inițială:

Art. 34 (2): Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Articolul respectiv a tot fost refolosit în ordonanțele de urgență care au venit din 2020 încoace. Procentual, sporurile pot părea mari, dar de fapt au rămas blocate pentru toți bugetarii la niște salarii mult inferioare celor din prezent. Legea 153/2017, în general, prevedea creșterea etapizată a salariilor bugetarilor cu un sfert anual pentru a ajunge la o valoare finală în 2022. Pentru asistente și medici acestea au crescut imediat la valoarea din 2022 din cauza deficitului de forță de muncă cu care se confruntă sistemul în acea perioadă.

 exemplul 1  Ca să continuăm cu cei din Sănătate, pe un fluturaș de salariu al unei asistente medicale astăzi va exista un salariu de bază, apoi un salariu de bază la valoarea din 2022, iar mai apoi o înșiruire de sporuri. Niciunul dintre sporuri nu se va raporta la salariul de bază din prezent, iar, pe deasupra, sporul de tură și cel de noapte se raportează la salariul de la începutul anului 2018.

Pentru a înțelege cât de complicată este salarizarea în sistemul bugetar, dar cu precădere în Sănătate, putem să ne uităm la transparența salariilor de la Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret din septembrie 2024. Dacă ne uităm la primul rând observăm că există:

• Salariul de bază 01.09.2024: 6.816 lei.
• Salariu de bază 01.03.2018 pentru a calcula sporul pentru condiții deosebit de periculoase (50 – 75% la psihiatrie): 4.869.
• Salariul de bază 01.01.2018 pentru a calcula sporul de tură sau de noapte: 3.556 lei.

În cazul Spitalului de la Siret, sporul centru condiții deosebit de periculoase este de 50%. Dacă s-ar acorda la salariul de bază din prezent, angajatul ar trebui să primească 3.408 lei. În fapt primește 2.435, deci 35% din salariu de bază din plată.

Având în vedere că se muncește în sistem de ture, există și sporul de 15%. Dacă s-ar raporta la salariul de bază din prezent, ar câștiga 1.090 lei, dar în fapt ia doar 533 (7,8% din salariul de bază din prezent).

Merită să citești și: Sporul de tură vs. sporul de noapte în sistemul sanitar: diferențe și anomalii din practică

Pe aceeași logică funcționează și sporul pentru orele lucrate în zilele libere, sâmbete sau duminici. Asistentul medical pe care l-am analizat a lucrat 48 de ore pentru care a primit 1.020 lei în plus. Tariful orar este de 21,25 lei. Având în vedere că norma este de 168 ore, aflăm că acest spor este raportat la salariul de bază din ianuarie 2018. 

Notă: Spor CDP = Sporul pentru condiții deosebit de periculoase se raportează la salariul din 01.03.2018. Spor tură = sporul acordat pentru lucrul în ture și se raportează la salariul din 01.01.2018. Spor S & D = sporul pentru sâmbete, duminici și în zilele de sărbători legale și se raportează la salariul din 01.01.2018.

Fără a include indemnizația de hrană care de-asemenea a fost blocată la nivelul din 2018 (346 lei brut) și nici indemnizațiile acordate conform OUG 63/2023, un asistent medical câștigă mai puțin cu 18,11% dacă toate sporurile s-ar fi raportat la nivelul salariului de bază în plată. Diferența este considerabilă, de aproximativ 2.390 lei în cazul celui de la Siret.

 exemplul 2  Asistentul medical, totuși, are un venit ridicat comparativ cu restul angajaților din Sănătate, așa că mai bine ne uităm la o profesie remunerată mai slab, precum ar fi infirmiera (poziția 28 din tabel). Din cauză că personalul auxiliar nu a beneficiat de creșterea imediată a salariului de bază la nivelul anului 2022 așa cum a fost în cazul asistentelor sau medicilor, toate sporurile se raportează la valoarea din 2018. 

Diferența este semnificativă, deoarece în loc să se raporteze la un salariu de 5.746 lei brut, sporul pentru condiții deosebit de periculoase (75%) ar fi fost 4.310 lei. În fapt o infirmieră primește doar 1.611 lei, adică un spor de doar 28%.

Pe hârtie sporurile din sistemul bugetar arată avantajos, dar, în practică, după cum arată exemplele de mai sus, vorbim de amplificarea anumite inechități. La scurt timp după ce Legea 153/2017 a început să-și producă efectele, clasa politică a început fie să înghețe drepturile oferite, fie să le amâne.

Precum în cazul sporurilor, indemnizația de hrană a suferit o mutație similară care reflectă lipsa de respect față de legislația primară. Conform Legii 153/2017, indemnizația de hrană se acordă lunar angajaților din sistemul bugetar (cu anumite excepții) și este egală cu două salarii minime împărțite la numărul de luni. Din 2019 valoarea acesteia a stagnat la 346 lei, chiar dacă salariul minim aproape s-a dublat de atunci.

Dacă s-ar fi respectat legea, indemnizația de hrană ar fi trebuit să fie la valoarea de 675 lei brut din care o parte s-ar fi pus și către pensie. Menținând valoarea acestei indemnizații blocate la valoarea din 2019, clasa politică, practic, a luat o parte din pensia pe care bugetarii ar fi putut să o aibă.

În fața acestor realități, miturile sunt cele care triumfă, iar soluția imaginată de colectivul public rămân tăierile. Prin Ordonanța-trenuleț s-au blocat angajările, cu anumite excepții, chiar dacă în Sănătate este un deficit de 50.000 de oameni. Poate este mai mic sau poate mai mare, dar niciodată nu vom ști dacă Ministerul nu oferă datele de care avem nevoie.

În fața acestor realități, soluția tăierii reprezintă calmul de moment dinaintea furtunii. Contrar unei firme private care-și orientează producția în funcție de rata profitului (pâinea poate are 2%, dronele 20%), statul nu funcționează după același mecanism. 

Contrar unei firme care răspunde în fața acționarilor ce sunt interesați doar de bani și putere politică, statul trebuie să ofere cetățenilor servicii publice și sociale. Confruntați cu această realitate, întrebarea rămâne: ce este de făcut?