avocatnet.ro 
Într-adevăr, Codul muncii indică reperele de bază în privința regulamentului intern, însă pornind chiar de la responsabilitatea angajatorului și de la precizarea că el este cel care stabilește organizarea și funcționarea unității, legiuitorul impune implicarea lucrătorilor în tot acest proces. De altfel, regulamentul intern prevede, printre altele, chiar drepturile și obligațiilor celor doi participanți la relațiile de muncă.
În același timp, observăm că art. 241 din Cod nu prevede exclusiv obligația angajatorului de a întocmi regulamentul intern, ci și consultarea colectivă a lucrătorilor, consultare care trebuie privită, de asemenea, în mod constructiv.
Opiniile lucrătorilor pot ajuta angajatorul să ia cele mai bune decizii în privința regulilor pe care le va stabili și pot preveni situațiile conflictuale, iar ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă scoate în evidență importanța acestor consultări, inclusiv în privința securității și sănătății în muncă.
În regulamentul intern trebuie să regăsim cel puțin 11 capitole, așa cum sunt ele precizate de art. 242 din Cod:
- reguli privind protecția, igiena și securitatea în muncă în cadrul unității;
- reguli privind respectarea principiului nediscriminării și al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnității;
- drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților;
- procedura de soluționare pe cale amiabilă a conflictelor individuale de muncă, a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților;
- reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
- abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;
- reguli referitoare la procedura disciplinară;
- modalitățile de aplicare a altor dispoziții legale sau contractuale specifice;
- criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților;
- reguli referitoare la preaviz;
- informații cu privire la politica generală de formare a salariaților, dacă există.
Pe lângă aceste dispoziții minime, în funcție de specificul activității pot exista și alte capitole, iar în lipsa unui contract colectiv de muncă, tot în regulamentul intern se vor regăsi precizările cu privire la concediul fără plată, suspendarea contractului în cazul absențelor nemotivate, regulile cu privire la pauza de masă și alte pauze, acordarea biletelor de valoare, zilele libere în cazul evenimentelor familiale deosebite, drepturile de care vor beneficia lucrătorii, cu excepția salariului, pe durata suspendării contractului, modul în care se desfășoară verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea, dar și modul în care se va utiliza semnătura electronică, dacă este cazul.
Concret, în Codul muncii regăsim trimiteri la regulamentul intern de peste 30 de ori, fiind evidențiată astfel importanța acestuia, iar pentru a produce efecte, lucrătorii trebuie să cunoască dispozițiile acestui document.
Și în această privință avem regulile generale precizate în Codul muncii, fiind indicate două variante posibile, comunicarea regulamentului pe suport hârtie (fizic) sau în format electronic, însă fără identificarea scopului acestor dispoziții, de multe ori „aducerea la cunoștința salariaților a prevederilor regulamentului intern”, se transformă într-o simplă semnare a unui document care confirmă, de fapt, ceea ce nu s-a întâmplat.
Orice regulament intern are câteva zeci de pagini, inclusiv într-o variantă superficială în care s-ar bifa capitolele obligatorii prevăzute de Cod, deci putem exclude situația în care aceste dispoziții ar putea fi „prelucrate” de către superiorii ierarhici sau de către reprezentanții serviciului de resurse umane.
Pentru a înțelege că o astfel de „prelucrare” este imposibilă, ne putem imagina o situație în care o persoană le-ar citi lucrătorilor aceste informații și s-ar asigura că cei cărora li se adresează au înțeles exact ce trebuie să facă sau ce nu pot face.
Pornind de la acest scenariu, fiecare poate încerca să rețină toate informațiile pe care prezintă o persoană citind peste 50 de pagini sau să ne imaginăm cât ar dura tot acest proces.
Este important, indică și legiuitorul implicit, ca lucrătorii să înțeleagă dispozițiile regulamentului, dar să aibă și acces la acesta ori de câte ori au neclarități, inclusiv în afara timpului de muncă și de aici rezultă și scopul art. 243 alin (2) din Cod – „Aducerea la cunoștința salariaților a prevederilor regulamentului intern se poate realiza pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiția ca, în acest din urmă caz, documentul să fie accesibil salariatului și să poată fi stocat și printat de către acesta.”.
Pe lângă obligația de a le comunica lucrătorilor regulamentul intern cel târziu în prima zi de lucru, angajatorul trebuie să-l afișeze și la sediu.
Altfel spus, nu ne putem imagina că fiecare lucrător va avea în fiecare zi, la locul de muncă, regulamentul intern asupra sa și astfel angajatorul îl va pune la dispoziția acestora într-un loc accesibil tuturor.
Modul în care angajatorul a respectat dispozițiile privind aducerea la cunoștința lucrătorilor a regulamentului intern este important și cazul unui litigiu în instanță, situație în care angajatorul are sarcina probei.
Comentarii articol (0)