ACCES PREMIUM
Drepturile salariale și beneficiile angajaților nu pot fi stabilite unilateral de angajator prin regulamentul intern, ci trebuie să fie rezultatul unei negocieri colective sau individuale, conform Codului muncii și Legii 367/2022. Regulamentul intern poate detalia drepturi și obligații generale, dar nu poate modifica clauze esențiale ale contractului individual, cum ar fi salariul, care trebuie negociate și incluse în contractele colective și individuale, asigurând conformitatea cu toate reglementările legale aplicabile.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Codul muncii reglementează modul în care trebuie să fie comunicat regulamentul intern al angajatorului, stabilind opțiuni de informare atât pe suport hârtie, cât și în format electronic, cu obligația ca lucrătorii să aibă acces permanent la acesta. Deși angajatorul nu are obligația de a publica regulamentul în spațiul public, el trebuie să se asigure că toți angajații pot accesa și printa documentul, pentru a evita riscurile legate de neinformarea acestora sau de accesul neautorizat. Astfel, dacă angajatorul optează pentru varianta electronică, nu îi poate interzice lucrătorului să imprime regulamentul intern în afara unității.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Regulamentul intern nu este doar un „simplu” set de reguli și proceduri sau o obligație pe care, pentru a se proteja de amenzi, angajatorii trebuie să o bifeze formal, ci reprezintă chiar baza unei colaborări eficiente și armonioase în cadrul organizației. Dincolo de obligația angajatorului de a întocmi regulamentul intern, prevăzută explicit de Codul muncii, consultarea lucrătorilor este un alt aspect important în acest proces, iar în final angajatorul trebuie să se asigure că fiecare lucrător a intrat în posesia regulamentului intern și cunoaște dispozițiile acestuia. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Ignorarea celor mai elementare dispoziții juridice nu ne mai surprinde, din păcate, nici după 112 ani de la adoptarea primului Cod al muncii (1912) - și chiar e necesar să ne ducem atât de mult în spate ca punct de referință în cazul de față. De expresia „regulile casei” în cadrul relațiilor de muncă e prima oară când aud/citesc și tot prima oară aud și de situația în care dreptul legitim de a demisiona l-ar pune pe angajat în postura de a pierde dreptul la tichete de masă. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Să ai o relație de muncă flexibilă în privința unor aspecte reprezintă, în mod cert, un avantaj atât pentru salariat, cât și pentru angajator, însă o astfel de abordare depinde, în primul rând, de buna-credință a ambelor două părți, iar, în al doilea rând, de voința acestora și de posibilitatea reală de a aborda flexibil lucrurile. Deseori se vorbește despre telemuncă sau despre munca în regim hibrid, dar părțile nu se sprijină pe contracte făcute conform legii care să descrie aceste situații de muncă - telemunca există doar la nivel practic, dar nu și formal, sau programul de muncă ajunge să fie înscris într-document de unde angajatorul să-l sucească după bunul plac. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Concediul sabatic este o perioadă prelungită de pauză de la locul de muncă, de obicei fără vreun fel de plată, care permite angajaților să se dedice dezvoltării personale, profesionale sau, pur și simplu, să își reîncarce bateriile. Această practică devine din ce în ce mai populară în companiile moderne care înțeleg importanța echilibrului dintre viața personală și cea profesională. Companiile care doresc să ofere atare beneficii trebuie să ia în calcul anumite limitări legale legate de „statusul” contractului de muncă, eventualele plăți pe care le aprobă pentru perioada de absență a angajatului, aplicarea nediscriminatorie a beneficiului și stabilirea clară a condițiilor de acordare.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Prevederile ce trebuie să se regăsească în contractele de muncă sau în regulamentele interne sunt, înainte de toate, cele cerute în mod esențial de lege. Peste acestea, orice altceva este o prevedere pe care angajatorul o trece în contract, în regulament sau într-o politică internă pentru că e utilă, îl avantajează sau chiar îl protejează în eventualitatea unui conflict de muncă. În rândul chestiunilor pe care trebuie să le punem în contracte, nivelul de detaliu face adesea obiectul întrebărilor celor care se ocupă de redactarea lor: ar trebui trecute toate sumele sau cât de detaliată trebuie să fie secțiunea X sau Y? În contracte, multe dintre prevederi nu pot fi modificate decât cu acordul părților, iar asta face diferența dintre detaliu și generalitatea care bifează o obligație legală. În schimb, regulamentele și politicile interne sunt acte asupra cărora angajatorul are ultimul cuvânt, chiar dacă își consultă angajații.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Obligația de a demara negocierile colective și cea de a elabora planuri anuale de formare profesională sunt două aspecte importante în contextul relațiilor de muncă, fiind în strânsă legătură cu numărul de salariați. Tot de numărul de salariați depinde și obligația de a angaja persoane cu handicap, ori cea de a numi un comitet de securitate și sănătate în muncă (SSM).
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Necunoașterea unor reguli poate costa scump: cel puțin costul unui conflict de muncă, uneori, poate chiar despăgubiri către terți, amenzi de la autorități sau chiar prejudicii ale bunurilor afacerii. Niciodată însă costul unei instruiri adecvate, al îndeplinirii cu responsabilitate a formalităților și obligațiilor impuse de lege angajatorului nu poate fi comparat cu prețul unor repercusiuni ale necunoașterii regulilor la locul de muncă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Respectarea regulilor interne înseamnă că ele sunt cunoscute, adică accesibile și ușor de înțeles de către angajați - când regulile nu sunt prezentate, nu sunt actualizate și când angajații doar „descarcă pagini de informații” și semnează apoi că le-au primit, șansele unor conflicte, incidente și repercusiuni costisitoare sunt semnificativ mai mari.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Dan Năstase 
Simona Voiculescu 
