Codul muncii reglementează modul în care trebuie să fie comunicat regulamentul intern al angajatorului, stabilind opțiuni de informare atât pe suport hârtie, cât și în format electronic, cu obligația ca lucrătorii să aibă acces permanent la acesta. Deși angajatorul nu are obligația de a publica regulamentul în spațiul public, el trebuie să se asigure că toți angajații pot accesa și printa documentul, pentru a evita riscurile legate de neinformarea acestora sau de accesul neautorizat. Astfel, dacă angajatorul optează pentru varianta electronică, nu îi poate interzice lucrătorului să imprime regulamentul intern în afara unității. Citește articolul
Regulamentul intern trebuie întocmit în urma consultării colective a salariaților și trebuie comunicat fiecărui salariat. Lipsa comunicării regulamentului intern duce la imposibilitatea respectării acestuia, iar în practică se întâmplă frecvent ca angajații „să dea cu semnătura” pe un tabel și... cam atât. Echivalează asta cu o comunicare așa cum cere legea? Totodată, sunt angajații mereu în posesia regulamentului, ca să-l consulte, sau au mereu posibilitatea de a-l consulta cu ușurință? Să nu uităm că legea impune ca el să fie afișat la locul desfășurării activității, totodată. Citește articolul