ACCES PREMIUM
Deși sintagma „muncă în regim hibrid” nu se regăsește ca atare în actele normative, acest tip de activitate este implicit definit, încă din 2018, prin Legea privind reglementarea activității de telemuncă și are reguli suficient de clare, acestea având rolul de a asigura relației de muncă o minimă predictibilitate. Faptul că lucrătorul nu-și desfășoară activitatea într-un loc de muncă organizat de angajator nu presupune și transformarea raportului juridic de muncă în privința celorlalte aspecte, ci se referă exclusiv la clauza esențială „locul muncii” care, în aceste situații, nu mai este stabilit exclusiv de angajator.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Modelul de muncă hibrid este probabil cel mai utilizat în actuala paradigmă de muncă, oricare ar fi proporția zilelor de muncă petrecute în afara sediului angajatorului. Deși pare cea mai avantajoasă formulă de lucru pentru a asigura flexibilitatea mult râvnită de angajați în prezent, munca în regim hibrid vine și cu unele provocări. Una dintre ele e chiar diluarea responsabilităților de sănătate și securitate în muncă (SSM).
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Să ai o relație de muncă flexibilă în privința unor aspecte reprezintă, în mod cert, un avantaj atât pentru salariat, cât și pentru angajator, însă o astfel de abordare depinde, în primul rând, de buna-credință a ambelor două părți, iar, în al doilea rând, de voința acestora și de posibilitatea reală de a aborda flexibil lucrurile. Deseori se vorbește despre telemuncă sau despre munca în regim hibrid, dar părțile nu se sprijină pe contracte făcute conform legii care să descrie aceste situații de muncă - telemunca există doar la nivel practic, dar nu și formal, sau programul de muncă ajunge să fie înscris într-document de unde angajatorul să-l sucească după bunul plac. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Ochii care nu se văd la birou nu sunt promovați - cam așa sună politica unei mari companii americane multinaționale, care își anunță angajații că pot păstra regimul de muncă integral la distanță, doar că astfel se autoexclud de la ideea de a se dezvolta în cadrul companiei. În România însă, legea e cât se poate de clară în privința egalității de tratament dintre angajații de acasă și cei de la birou.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Chiar dacă în alte state se discută despre măsuri drastice luate împotriva celor care nu doresc să se întoarcă la munca de birou, adică inclusiv concedierea acestora, legislația noastră nu permite sancționarea angajaților care nu doresc să urmeze schimbarea de optică a angajatorului în materia muncii de acasă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Angajatorii care nu au prevăzut nimic referitor la prestarea activității și de la sediu în contractele de telemuncă au dificultăți în a-i aduce pe telesalariați la birou, fie și pentru o zi pe lună. Orice renegociere a termenilor și transformarea telemuncii exclusiv de acasă în telemuncă în regim hibrid presupune acordul părților. Pe de altă parte, deși legea nu-i obligă să prevadă locurile din care se prestează activitatea de telemuncă, părțile pot conveni să prevadă acele locuri, iar angajatorul are un interes important aici.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Încă de anul trecut, munca în regim hibrid s-a remarcat ca o preferință în creștere față de lucrul 100% de acasă, iar în anul curent se estimează o creștere a interesului pentru regimul hibrid. În realitate, acesta poate presupune ceva mai multă bătaie de cap decât varianta în care angajații muncesc numai de la distanță, dacă angajatorii nu sunt pregătiți să abordeze toate aspectele muncii hibride.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Flexibilitatea muncii poate însemna, pentru unii angajați, să lucreze când vor și/sau de unde vor, să aibă din când în când, poate, o vinere sau o altă zi din săptămână liberă și să lucreze mai mult în celelalte patru zile lucrătoare; poate însemna doar telemuncă sau o combinație din toate măsurile antemenționate. Nimic nu e imposibil aici, din punct de vedere legislativ, dar spațiul de manevră trebuie analizat cu multă atenție pentru a nu ajunge la situații în care nu mai există deloc evidență a timpului de lucru, în care orele suplimentare ajung să fie confundate chiar de angajați cu cele de muncă sau situații în care angajatorul are nevoie de angajat și nu-l poate determina să vină la birou, deși se aștepta să vină ori să apară în fața laptopului în timpul programului de lucru.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
De la caz la caz și de la angajat la angajat, în funcție de necesitățile angajatorului, dar și de acordul cu angajații sau reprezentații lor, telemunca poate să însemne și un regim 50% - 50%, și un regim preponderent sau exclusiv de lucru de acasă (sau din altă parte), și perioade când angajatul stă mai mult pe la birou decât în afara lui, și ziua de muncă împărțită între activitate la birou și activitate din alt loc. Legea telemuncii le permite, cu alte cuvinte, angajatorului și salariatului să convină orice formulă doresc și îi avantajează.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Munca de acasă a devenit o necesitate în cei doi ani de pandemie, reprezentând practic un mare experiment care a demonstrat tuturor că acest mod de lucru la scară largă este posibil. Astfel că, în pofida ridicării restricțiilor, peste 86% dintre companiile respondente la sondajul HR Barometru realizat de PwC România în luna martie vor continua să lucreze în regim hibrid și doar 11% vor relua activitatea obligatorie la birou pentru toți angajații. Este vorba, desigur, despre companii alte căror activități se pot derula la distanță.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Dan Năstase 
Simona Voiculescu 
PwC România