Flexibilitatea muncii e posibilă dacă avem un acord între angajat și angajator. Aceasta poate include lucrul de acasă, alternarea între birou lucrul la distanță, programul de lucru cu ore flexibile sau redus. Cu toate acestea, angajatorii nu sunt obligați să accepte solicitările de flexibilitate, ci doar să demonstreze că nu le-au ignorat, iar angajații nu pot impune schimbări în program sau locul de muncă de unii singuri. Lipsa flexibilității programului de lucru este o cauză importantă pentru care femeile părăsesc angajatorul sau doresc să-și schimbe locul de muncă. Un studiu recent realizat la nivel global arată că femeile care beneficiază de flexibilitate sunt mai productive și mai loiale față de același angajator. Citește articolul
În această lună, elevii au dreptul la o săptămână de vacanță, decisă de la caz la caz, conform calendarului anului școlar în curs. Pentru a putea sta acasă cu cei mai mici dintre elevi, părinții ar avea două opțiuni la îndemână, dar niciuna care să poată fi impusă angajatorului. Varianta ideală este recurgerea la un program flexibil de muncă, însă dincolo de faptul că e nevoie de acordul părților, programul nu poate fi schimbat temporar doar la nivel declarativ sau informal. Nu este exclus să apară tentația de a apela la un drept recent acordat angajaților pentru a putea „acoperi” această vacanță de o săptămână, dar a face asta ar însemna, aproape în toate cazurile, nesocotirea legii. Citește articolul
Stabilirea unor programe individualizate de muncă, ce presupun un mod de organizare flexibil a timpului de lucru, poate fi soluția ideală de compromis pentru angajator și angajata care ar dori să se întoarcă la muncă, dar să poată să-și dedice o parte semnificativă din timp și copilului său. Dacă se înțeleg, angajata poate reveni la muncă, într-un program care să satisfacă nevoile ambelor părți. Dar dacă angajatorul nu e de acord, e obligat acum și să spună de ce nu. Citește articolul
Flexibilitatea muncii poate însemna, pentru unii angajați, să lucreze când vor și/sau de unde vor, să aibă din când în când, poate, o vinere sau o altă zi din săptămână liberă și să lucreze mai mult în celelalte patru zile lucrătoare; poate însemna doar telemuncă sau o combinație din toate măsurile antemenționate. Nimic nu e imposibil aici, din punct de vedere legislativ, dar spațiul de manevră trebuie analizat cu multă atenție pentru a nu ajunge la situații în care nu mai există deloc evidență a timpului de lucru, în care orele suplimentare ajung să fie confundate chiar de angajați cu cele de muncă sau situații în care angajatorul are nevoie de angajat și nu-l poate determina să vină la birou, deși se aștepta să vină ori să apară în fața laptopului în timpul programului de lucru. Citește articolul
O recentă ordonanță de urgență care modifică Legea privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați aduce în atenție o nouă situație de posibilă discriminare în care angajatori ar putea ajunge cu angajații lor - mai exact, cu cei care au devenit părinți. Citește articolul