Un angajator nu poate decide unilateral dacă locul de muncă vacant poate fi sau nu ocupat de o persoană cu handicap

Avem prevăzută la art. 78 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 obligația angajatorilor care au mai mult de 50 de lucrători de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4%, însă această obligație se aplică doar în cazul în care angajatorul dispune de locuri de muncă potrivite capacității de muncă a acestor persoane. Dacă ne uităm la la alin. (1), (1^1) și (1^2) ale aceluiași articol din lege și le coroborăm cu normele specifice de sănătate și securitate în muncă (SSM), tragem concluzia că nu întotdeauna sarcinile și atribuțiile specifice postului pe care angajatorul l-ar avea vacant pot fi executate de către aceste persoane.

Cu alte cuvinte, înainte de a semna contractul de muncă trebuie să se pronunțe și medicul de medicina muncii cu privire la aptitudinea persoanei respective, ținând cont de factorii de risc specifici locului de muncă.

În același timp, legiuitorul impune angajatorilor să adapteze și să accesibilizeze locul de muncă în așa fel încât acesta să fie potrivit, pe de o parte, nevoilor persoanei respective, iar pe de altă parte, să nu-i pună sănătatea în pericol, în măsura în care aceste condiții pot fi îndeplinite în mod rezonabil.

Mai departe, art. 78 alin. (2^2) din lege prevede o altă obligație pentru acești angajatori, respectiv solicitarea sprijinului organizațiilor nonguvernamentale care, potrivit statutului acestora, prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități, în vederea respectării procentului stabilit de lege - sprijin pentru angajarea unor persoane cu handicap în scopul atingerii acelui procent minim din lege. 

„Art. 78 (2) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.

(2^1) La stabilirea procentului prevăzut la alin. (2) nu se iau în calcul asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav angajați în condițiile legii.

(2^2) Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (2), entitățile trebuie să facă dovada că, printr-o cerere scrisă, au solicitat sprijinul organizațiilor nonguvernamentale care, potrivit statutului acestora, prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități, în vederea respectării procentului stabilit de lege.

(2^3) Pentru îndeplinirea obligației de la alin. (2^2), entitățile vor prezenta către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă cererea scrisă, precum și dovada transmiterii acesteia către organizațiile nonguvernamentale de la alin. (2^2), pentru a comunica posturile vacante adecvate ocupării de către persoanele cu dizabilități. Cererea de la alin. (2^2) va cuprinde descrierea atribuțiilor pentru posturile respective, calificările necesare, precum și norma de lucru.

(2^4) Entitățile prevăzute la alin. (2) au obligația să transmită anual, până la data de 31 ianuarie pentru anul anterior, către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă o situație centralizată a funcțiilor ocupate de persoanele cu dizabilități angajate și un inventar al competențelor solicitate la angajare”.

Notă: Alin. (2^2) , (2^3) și (2^4) ale art. 78 din Legea 448 au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2025. 

Două obligații noi ce trebuie privite conjugat

Alin. (2^3) și (2^4) ale art. 78 vor fi interpretate în ansamblu, pentru că angajatorul care îndeplinește condițiile prevăzute de alin. (2), adică are mai mult de 50 de lucrători, trebuie să transmită oricum către cele două agenții (pe scurt, ANPDPD și ANOFM) cererea scrisă, precum și dovada transmiterii acesteia către organizațiile nonguvernamentale, pentru a comunica posturile vacante adecvate ocupării de către persoanele cu dizabilități. 

Mai mult, cererea trebuie să cuprindă și descrierea atribuțiilor pentru posturile respective, calificările necesare, precum și norma de lucru.

Situația prevăzută de alin (2^4), adică raportarea anuală, nu se referă exclusiv la funcțiile ocupate de persoanele cu dizabilități angajate, ci și la inventarul competențelor solicitate la angajare.

Ordinul comun nr. 28/11/2025, care pune în aplicare noile prevederi, aplicabile de la 1 ianuarie 2025, stabilește inclusiv numărul organizațiilor cărora angajatorii sunt obligați să se adreseze în situația în care au locuri de muncă vacante, respectiv cel puțin trei, dar și două termene:

• în cel mult 10 zile din momentul depășirii pragului de 50 de lucrători și
• anual, până la 31 ianuarie, fără a menționa dacă această obligație este condiționată sau nu de existența unui post vacant sau a unui post vacant care ar putea fi ocupat de o persoană cu dizabilități. Aceasta înseamnă că vorbim despre o obligație generală de raportare, inclusiv atunci când nu au existat locuri de muncă vacante.

Aici trebuie să ținem cont că orice contract de muncă încheiat reprezintă, de fapt, ocuparea unui loc de muncă vacant, adică presupune parcurgerea acestei proceduri, oricare ar fi ocupația, cu excepția instituțiilor prevăzute de art. 78 alin (4) din lege, adică instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Altfel spus, un angajator nu poate decide unilateral dacă locul de muncă vacant poate fi sau nu ocupat de o persoană cu dizabilități, iar legiuitorul îl obligă să asigure tuturor șanse egale, dar în final medicul de medicina muncii este cel care se pronunță cu privire la aptitudinea persoanei care solicită angajarea, în funcție de riscurile specifice postului.

Deși intenția legiuitorului este foarte bună, sunt omise aspectele care țin de protecția acestor persoane, factorii de risc nefiind amintiți nici în lege, nici în ordin. Pentru a se asigura că respectă dispozițiile legale, angajatorii care au mai mult de 50 de lucrători trebuie să comunice locurile de muncă vacante și către cel puțin trei organizații nonguvernamentale care prestează servicii în folosul persoanelor cu dizabilități în raza teritorială a sediului, pe lângă obligația generală de a transmite locurile de muncă vacante prevăzută de Legea 76/2002 și HG 174/2002.