avocatnet.ro 
La doar o săptămână după ce piețele erau tulburate de ascensiunea DeepSeek, un startup din China care propune un model AI construit cu resurse semnificativ mai ieftine decât cele folosite de OpenAI, a venit rândul războiului comercial să inducă o undă de șoc. De data aceasta însă, logica e mai greu de găsit.
- Legendarul Ray Dalio, fondatorul Bridgewater Associates, cel mai mare fond de hedging din lume, avertiza după victoria lui Trump că noua administrație va exercita o influență mai mare, cu scopul de a atinge „obiectivele guvernului”, chiar dacă asta va pune între paranteze piața liberă și sistemul actual care are în centru profitul.
- În anii ’70, în plin Război Rece, Statele Unite au încălzit relațiile diplomatice cu China, pentru a șubrezi poziția Uniunii Sovietice – challenger-ul său de atunci. În câteva decenii, China a devenit „fabrica lumii” și a luat locul URSS.
- „Make America Great Again” poate fi un îndemn de a face America nu neapărat măreață, ci autonomă din nou, așa cum era pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial.
E adevărat că înăsprirea politicii vamale a reprezentat unul dintre mesajele centrale ale campaniei sale electorale, însă, la o primă vedere, părea inexplicabil faptul că primele salve de tun au țintit cu precădere vecinii pașnici ai Americii, nu China – adevăratul său challenger. Iar amânarea taxelor impuse Canadei și Mexicului cu o lună a amplificat incertitudinea și a adâncit enigma.
Totodată, au apărut tot mai multe semne de întrebare privind pașii următori ai impredictibilului președinte, care a declarat, încă din timpul primului său mandat, că va conduce Statele Unite ca pe propriul său business (printre altele, netrebuind să dea nimănui socoteală). De exemplu, după pățaniile Canadei și Mexicului, când și cu câtă sete va lovi comercial Uniunea Europeană, partenerul tradițional al Americii? Și cum vor impacta viitoarele mutări companiile europene și, implicit, piețele financiare?
Dar s-ar putea să ne aflăm pe o pistă greșită. Deciziile administrației Trump necesită o altă cheie de lectură – una menită să crească suplimentar complexitatea ecuației. Ray Dalio avertiza într-o postare pe LinkedIn, după două săptămâni de la victoria lui Trump, că noua administrație va exercita o influență mai mare, cu scopul de a atinge „obiectivele guvernului”, chiar dacă asta va pune între paranteze piața liberă și sistemul actual care are în centru profitul.
Care să fie însă aceste obiective ale guvernului american? Ei bine, nu e nimic nou. Ray Dalio îmbrățișează teoria conform căreia administrația Trump 2.0 (și aici nu mai vorbim despre un singur om – prezumtivul CEO al SUA) va pregăti America pentru un conflict economic, geopolitic și, posibil, militar cu China – puterea care, de două decenii, contestă supremația lui Uncle Sam. Iar pentru a-și atinge scopul, Trump va face schimbări majore în plan intern – în domeniul securității naționale, precum și în economie, anticipa Ray Dalio în noiembrie 2024.
În 1972, chiar Statele Unite au invitat China, fără voie, pe prima scenă a lumii
Pentru a da și mai mult sens spuselor legendarului investitor, se impune o scurtă incursiune istorică. După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite și Uniunea Sovietică (URSS) au rămas singurele două superputeri dominante, care au început să-și dispute sferele de influență, într-un noi război – „rece” de data aceasta. Scurtând povestea, din anii ’80, modelul economic al URSS a început să-și arate fisurile, iar în 1991 conglomeratul sovietic avea să-și dea obștescul sfârșit.
Timp de două decenii (anii ’80 și ’90), odată cu ieșirea URSS din prim-plan, America a rămas singura superputere globală. Ca o paranteză, Rusia avea să se întremeze mai ales după 2010, în cel de-a doua parte a „domniei” lui Putin, inclusiv pe fondul creșterii prețului petrolului – la începutul deceniului trecut, barilul de țiței se tranzacționa la un preț similar cotației actuale.
Dând firul și mai mult în urmă, în februarie 1972, Richard Nixon a devenit primul președinte american care vizita China continentală, în timpul mandatului (1969-1974). Scopul întâlnirii dintre Nixon și Mao Zedong, președintele Partidului Comunist Chinez de la acea oră, a fost încălzirea relațiilor dintre cele două țări (după mulți ani de ostilitate) și, în subsidiar, șubrezirea poziției URSS.
Pactul sino-american a avut la început o conotație strict geostrategică. Nu după foarte mult timp însă, companii americane precum Nike, Apple sau Walmart au început să-și externalizeze producția în țara asiatică. Tentația era de-a dreptul irezistibilă: China oferea o forță de muncă mult mai ieftină (estimată la 800 de milioane de muncitori de către istoricul Elizabeth O’ Brien Ingleson în cartea „Made in China” din 2024), precum și o piață de desfacere cu potențial imens.
Treptat, China a devenit „fabrica lumii” și, din anii 2000, a ajuns să conteste hegemonia Statelor Unite, după implozia fostului bloc sovietic. Iar marea criză financiară din 2007-2009 a contribuit la reducerea ecartului dintre cele două economii. De exemplu, în 2009, Produsul Intern Brut (PIB-ul) al Chinei creștea cu aproape 9,5%, în vreme ce economia americană scădea cu peste 2,5%, conform Trading Economics. În același an, avea loc primul summit al BRICS, un bloc economic în care China are rolul central, construit tocmai pentru a contrabalansa influența globală a puterilor occidentale, implicit a Statelor Unite.
Totodată, statele BRICS (inițial, din acest club făceau parte Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) au pornit la drum și cu obiectivul de a crea alternative pentru atotputernicul dolar american, având în vedere că moneda este principala „armă” comercială a unei superputeri. Iar consecințele nu au întârziat să apară, prin accentuarea așa-numitului proces de dedolarizare a economiei globale.
GOOD TO KNOW: Scăderea dependenței de dolar se vede atât în schimburile comerciale, cât și în structura rezervelor băncilor centrale. Conform unui studiu J.P. Morgan din octombrie anul trecut, rezervele în dolari scăzuseră, pe plan global, de la peste 70% în 2000 la sub 60% în 2024. Inutil de adăugat că sancțiunile impuse Rusiei după invazia din Ucraina au avut un efect de bumerang asupra greenback-ului, accelerând dedolarizarea și apropiind Moscova de Beijing, în ciuda disputelor teritoriale istorice.
Altfel spus, țara pe care corporațiile americane o percepeau în urmă cu 30-40 de ani drept un ideal „atelier” a devenit, încetul cu încetul, o superputere care îi suflă Americii în ceafă. Nu e mai puțin adevărat faptul că economia Chinei dă serioase semne de oboseală – ritmul de creștere al PIB-ului s-a înjumătățit față de începutul deceniului trecut –, însă dezbaterea transcende teritoriul indicatorilor macro. China și-a consolidat influența asupra Africii și Americii Latine, securizându-și accesul la materii prime – esențiale tocmai pentru bunul mers al „fabricii lumii”.
Tactica „adio, dar rămân cu tine”
Putem presupune că America (mai bine spus, o parte dintre stâlpii puterii de la Washington) nu putea să urmărească impasibilă toate aceste desfășurări, fără să pregătească o contraofensivă – conflictul economic și, posibil, militar despre care vorbește Ray Dalio cu convingere.
Din această perspectivă, oricât de cinic ar suna, interesele pe termen scurt ale companiilor americane pot cădea în plan secund, prioritar fiind obiectivul geostrategic al Americii. Practic, asistăm la o reversare a procesului de globalizare ale cărui premise au fost create prin pactul dintre Richard Nixon și Mao Zedong în 1972. „Make America Great Again” poate fi un îndemn de a face America nu neapărat măreață, ci autonomă din nou, așa cum era pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial.
De altfel, repatrierea producției a început deja. O cercetare de piață a firmei de consultanță Boston Consulting Group din toamna lui 2023 arăta că, începând din 2018, peste 90% dintre companiile nord-americane și-au adus măcar o parte din producție acasă, inclusiv pe fondul sincopelor din lanțurile de aprovizionare induse de pandemie.
Revenind la declanșatorul newsletter-ului de azi, întrebarea e cum se face că Trump și-a canalizat energia primului său atac comercial împotriva Canadei și Mexicului, două state care nu contestă sub nicio formă supremația Statelor Unite. Amânarea impunerii taxelor vamale poate fi cheia răspunsului. Contraintuitiv, amenințarea președintelui pare mai degrabă o încercare de a ține cele două state și mai aproape, însă în termenii stabiliți de Statele Unite.
Altfel spus, „barosul” taxelor poate fi, de fapt, o tehnică de negociere a celui care a scris (cu ajutorul unui ghost writer) „The Art of the Deal” în anii ’80. În vreme de război, e important să-ți securizezi granițele fizice cu vecinii de la sud și de la nord. Și, privind lucrurile prin aceeași lentilă, declarațiile referitoare la transformarea Canadei în al 51-lea stat american sau anexarea Groenlandei nu mai par niște simple „rătăciri”.
GOOD TO KNOW: Nu strică să fim pregătiți și pentru scenariul în care Trump nu va reveni la sentimente mai bune nici după luna în care taxele vamale impuse Canadei și Mexicului sunt suspendate. Banca de investiții daneză Saxo Bank avertizează investitorii asupra domeniilor cele mai expuse riscului într-o astfel de eventualitate. Ușor de bănuit, producătorii auto americani sunt în prima linie a frontului. De fapt, mai ales taxarea importurilor din Mexic le-ar strica rău socotelile, întrucât componentele auto trec granița în ambele sensuri de mai multe ori, înainte să fie integrate în produsul finit.
De asemenea, sectorul construcțiilor ar putea fi una dintre victimele războiului comercial, dat fiind faptul că 70% din lemnul folosit de companiile din domeniu vine din Canada și Mexic. De asemenea, având în vedere că Mexicul asigură peste 60% din importurile americane de legume, fermierii din SUA ar putea fi afectați de eventuale contramăsuri. Nici giganții energetici americani, cum ar fi Chevron sau ExxonMobil, nu vor fi foarte fericiți cu noile taxe (de 10%), pentru că 50% din importurile de țiței ale Americii sunt de proveniență canadiană.
Cât despre taxarea importurilor din China cu 10%, asupra cărora Trump nu a revenit, acestea vor crește în diferite proporții costurile „Celor 7 magnifici”, care depind de lanțurile de aprovizionare asiatice (e vorba mai ales de semiconductori.
Circa 80% din exporturile Canadei și Mexicului merg către SUA
Ca să nu mai spunem că vecinii de la nord și sud au alimentat deficitul comercial al SUA. De exemplu, în relația cu Mexicul, deficitul a crescut cu peste 100% din 2018 încoace, de la 78 de miliarde de dolari la peste 170 de miliarde de dolari în 2024. Pe de altă parte, tot mai mulți dintre dolarii pe care Mexicul îi încasează de la partenerii americani – producătorii auto Ford și General Motors sunt doar două exemple – merg către importuri din China. Mexicul a cumpărat în 2022 mărfuri chinezești în valoare de aproape 120 de miliarde de dolari, mai mult decât dublu față de 2011.
Circa 80% din exporturile Canadei și Mexicului merg către Statele Unite, ceea ce subliniază vulnerabilitatea celor două economii și posibilele efecte nocive, mergând până la intrarea în recesiune a celor două economii, pe care introducerea taxelor vamale le-ar avea.
Dovada că aceste raționamente nu sunt doar materia primă a unui scenariu fantezist vine chiar de la Federal Reserve (aka banca centrală a Statelor Unite). În condițiile în care majoritatea analiștilor au avertizat că politicile vamale ale administrației Trump vor crea noi presiuni inflaționiste – deci vor pune politica de relaxare monetară pe hold –, Tom Barkin, președintele Fed din Richmond a spus că totuși banca centrală înclină în continuare să reducă dobânzile și anul acesta. Substratul declarației e că impactul taxelor vamale anunțate nu ar trebui să fie unul dramatic.
Strategia Americii este una care implică riscuri pe cel puțin două paliere. Primul – geopolitic –, prin îndepărtarea statelor vecine și reducerea dependenței acestora de SUA. Al doilea – economic și financiar –, prin reducerea graduală a schimburilor derulate de aceste state în dolari, prin creșterea costurilor pentru o parte dintre companiile americane și prin creșterea inflației. Iar asta ar putea declanșa, la un moment dat, un potențial bear market (tendință de scădere amplă a pieței), dacă o astfel de politică este menținută o perioadă mai lungă, deoarece conduce la reducerea profitabilității companiilor americane și la scăderea competitivității lor internaționale.
În același timp, din perspectiva unei părți a establishment-ului american, neasumarea acestor riscuri ar însemna continuarea evoluțiilor divergente din prima parte a acestui mileniu, respectiv întărirea poziției Chinei și șubrezirea statutului SUA, cu un deznodământ nu foarte îndepărtat în schimbarea ierarhiei de la vârful clasamentului global, cu toate consecințele majore care rezultă de aici pentru poporul american.
--
Această sinteză a știrilor bursiere a fost realizată cu ajutorul:
Deschidere de cont ultra-rapidă, funcționalități multiple, care să te ajute în procesul de tranzacționare, cotații real-time, acțiuni fracționare și heatmap pe platforma Investimental Global, comisioane super atractive. Deschide un cont de tranzacționare la Investimental
--
jamaica100 
dapyx
Comentarii articol (0)