Nerespectarea Legii pensiilor și cadoul de 800 lei pentru pensionarii cu venituri mici. Ce construim prin lege se desface prin ordonanță

• Guvernul a înghețat valoarea punctului de pensie la 81 lei prin OUG 156/2024, la doar patru luni după intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor, invocând deficitul excesiv.
• Practica de a bloca drepturi acordate prin lege folosind ordonanțe de urgență este un tipar recurent, similar cu blocarea sporurilor din Legea 153/2017 prin OUG-uri succesive.
• Acest mod de acțiune reflectă funcționarea de facto a României: legiferare sub presiune socială sau externă, urmată de identificarea unor excepții pentru a îngheța parțial efectele legii.
• Parlamentul, deși are teoretic puterea de a respinge ordonanțele, rareori o face când partidele din guvern dețin majoritatea, ceea ce limitează controlul legislativ real.

Într-o manieră similară s-au întâmplat lucrurile și cu Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: la scurt timp de la intrarea sa în vigoarea, un alt act normativ, adică o ordonanța de urgență, a blocat un drept ce urma a fi acordat conform legii. Mai precis, în cazul Legii 153/2017, OUG 114/2018 a blocat sporurile la nivelul anului precedent.

După OUG 114/2018, a urmat OUG 1/2020, care le-a blocat la nivelul anului 2019, adică, implicit, la nivelul anului 2018. În 2020, trecând deja trei ani de la intrarea în vigoare a Legii 153/2017, sporurile urmau a fi blocate de către ordonanța-trenuleț de la acea vreme. În prezent, sporurile continuă să fie raportate la nivelul salariului din 2018, iar indemnizația de hrană se raportează la nivelul salariului minim din 2019. 

Legea 153/2017, care viza, în mare parte, creșterea salariilor cu 25% în patru etape (existând anumite excepții în cazul medicilor sau asistenților medicali), a ajuns la finalul drumului. Măririle au fost acordate în totalitate, pe alocuri îngreunate de pandemie și de blocările din OUG-urile trenuleț din 2020 și 2021, dar scopul final al legii a fost atins.

Chiar dacă s-a ajuns până în acest punct, trecând mai bine de 8 ani de la legea-cadru, în continuare valorile sporurilor și a indemnizației de hrană rămân blocate. Abordarea Guvernului în cazul pensiilor nu este, așadar, una nouă, din contră, fiind cea așteptată într-o situație similară. Nu este cazul unei conspirații împotriva cetățenilor sau de-o păcăleală în masă pentru a cumpăra voturile unui electorat. Această teorie a fost invalidată de rezultatul dezastruos de la alegerile parlamentare și prezidențiale al „partidelor mari”, în 2024, dar și de conștientizarea analiștilor politici că oamenii nu sunt niște necuvântătoare pe care le muți ușor de colo până colo cu 100 de lei în plus.

Abordarea OUG 156/2024 este modul de facto de funcționare al României în momentul de față: legiferarea datorită unor presiuni sociale sau externe (în cazul reformei pensiilor de către un jalon din PNRR), iar mai apoi identificarea unei excepții, a unei situații de urgență, pentru a îngheța o parte din actul normativ printr-o OUG. Conform articolului 154 din Constituție, Guvernul are puterea de-a legifera în caz de nevoie, atunci când există o situație urgentă care nu mai poate fi amânată. 

Ordonanța de urgență pleacă din Guvern, întotdeauna, către Parlament, unde e „înghițită” de un proiect de lege pentru aprobarea ori chiar respingerea sa, proiect care parcurge tiparul legislativ cunoscut, trecând prin cele două Camere, prin comisii, pentru a fi ulterior aprobat/respins (deși proiectul deubutează cu ideea de aprobare, se poate decide pe parcurs că ordonanța trebuie mai degrabă respinsă - există cazuri, dar mai puține).

Proiectul de lege este șansa pe care parlamentarii aleși o au pentru a respinge o ordonanță cu care, eventual, nu ar fi de-acord - acesta este parcursul firesc, de altfel, dat fiind că legiuitorul primar în România este Parlamentul, iar nu Guvernul. Calea de acțiune este, în fapt, limitată, dacă nu imposibilă, deoarece partidele care au majoritatea în Parlament sunt și cele care dau Guvernul - cu alte cuvinte, șansele ca ordonanța să pice sunt minime. În ultimii ani excepția a fost Guvernul minoritar condus de Ludovic Orban (PNL) în 2019 după căderea Guvernului Dăncilă. 

În 2018, o persoană îngrijorată de scăderea contribuției procentuale la Pilonul II de pensii se adresa Curții de Apel București, susținând că modificările legislative venite pe calea ordonanțelor de urgență sunt neconstituționale. În 2017, Guvernul, prin OUG 82/2017, bloca creșterile planificate ale Pilonului II și scădea contribuția de la 5,1% în 2017 la 3,75% în 2018, nerespectând prevederile Legii 411/2004:

(3) În termen de 9 ani de la începerea activităţii de colectare, cota de contribuţie la fondul de pensii se majorează la 6%, cu o creştere de 0,5 puncte procentuale pe an până în anul 2015 inclusiv, respectiv cu o creştere de 0,1 puncte procentuale în anul 2016 şi cu o creştere de 0,9 puncte procentuale în anul 2017, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an. – Legea 411/2004 (varianta aprilie 2017)

Persoana în cauză argumenta la momentul respectiv că Guvernul și-a depășit atribuțiile, nefiind cazul unei situații urgente ce nu putea fi evitate, ci a uneia cauzate „în mod nemijlocit din voinţa Guvernului. În plus, la momentul adoptării programului de guvernare, Guvernul ar fi trebuit să se asigure că există suficiente fonduri care să susţină implementarea acestuia şi nu să adopte, ulterior, prin ordonanţă de urgenţă, măsuri cu asemenea obiect.”

Situația persoanei este similară cu cea a Legii 153/2017 și a blocării cuantumului sporurilor la valoarea anilor precedenți. Argumentul Guvernului din 2017 era același ca în cazul celui din 2024: „politica bugetară trebuie să respecte anumite angajamente în ceea ce privește deficitul bugetar”. Reclamanta nu considera că argumentul deficitului era îndeajuns, Guvernul având la îndemână uneltele necesare, dar și prognozele pentru a-și lua toate diligențele și a se asigura că poate să respecte legea în totalitate. În cazul din 2017 respectarea legii era despre creșterea participării la Pilonul II, în 2018 despre creșterea cuantumului sporurilor în linie cu creșterile salariale, iar în 2024 despre indexarea punctului de pensie.

Curtea de Apel a refuzat să se pronunțe și-a trimis mai departe sesizarea către Curtea Constituțională, care-a respins în 2021 cererea autoarei și-a argumentat că, în fapt, Guvernul și-a respectat în totalitate atribuțiile. Curtea Constituțională aprecia că, într-adevăr, a existat o situație excepțională, deoarece „depăşirea parametrilor optimi ai deficitului bugetar reprezintă o situaţie obiectivă, cu caracter excepţional şi care, prin urmare, se încadrează în noţiunea variabilă de situaţie extraordinară.”

Depășirea parametrilor optimi ai deficitului este un moment arbitrar, definit în legislația europeană doar de Tratatul de la Maastricht care impune o limită clară de 3% din PIB-ul anual. Atunci când cheltuielile depășesc veniturile bugetare cu cel puțin echivalentul a 3% din PIB-ul unei țări, acel stat intră în procedura de deficit excesiv prin care să se redreseze. Scopul este de-a sta sub 3%, dar pe lângă asta România nu are un alt indicator la care să facă referire. Nu există o valoare intermediară de 2 sau 2,5%, ci doar pragul superior de 3% care este aplicabil întregii Uniuni Europene. 

În 2017, anul ordonanței care-a blocat Pilonul II la 3,75%, deficitul era sub 3%, situându-se la aproximativ 2,5%, iar România nu se confrunta cu o procedură de deficit excesiv, cum este cazul în prezent. Putea să cheltuie, dar trebuie să respecte anumite reguli, precum ar fi predictibilitatea fiscală și să nu crească abrupt deficitul, să se încadreze într-un prag de 0,5% anual și să fie atentă la pragul de 3%.

Parametrii optimi diferă de la caz la caz, iar Guvernului îi sunt oferite puterile de-a evalua situația și de-a proceda „cu știință”. Indiferent dacă România este în procedura de deficit excesiv sau nu, Guvernul este îndreptățit să adopte prin OUG măsuri care schimbă radical sistemul de pensii, blochează anumite drepturi salariale sau îngheață valoarea punctului de pensii.

Decizia CCR din 2021, menționată mai sus, a fost legată doar de Pilonul II de pensii, însă în argumentare, judecătorii au discutat pe larg excepționalitatea situației de urgență și definirea acesteia. Nu există o definiție obiectivă a acesteia, Guvernul fiind cel din urmă care poate aprecia cel mai bine dacă este sau nu nevoie de-o astfel de abordare. 

În această situație, modul de funcționare al statului rămâne același: o lege începe să se aplice, prevederi din acestea fiind sunt blocate temporar sau permanent la un nivel inferior, iar singura cale de „scăpare” din această buclă este un nou proiect legislativ. În PNRR se regăsește și un jalon dedicat unei noi legi-cadru a salarizării privind personalul plătit din fonduri publice, doar că ar fi trebuit să fie îndeplinit deja din 2023. Planul fiscal-bugetar pe termen mediu al României menționează că această lege își va produce efectele doar atunci când deficitul va scădea sub pragul de 5%, adică 2028, conform calculelor Guvernului.

România mai are timp până la finalului lunii august 2026 să facă reformele din PNRR pentru a primi finanțarea necesară. Precum a fost cazul și în rândul pensionarilor, o nouă lege-cadru a salarizării va aduce după sine alte derogări, pentru care există posibilitatea de-a se perpetua anual. 

În aceste situații, pentru a mima existența unui stat social, Guvernul găsește diverse artificii, precum ar fi creșterea de 5% a salariilor bugetarilor la începutul anului 2024 sau acelor indemnizații acordate personalului sanitar conform OUG 63/2023. Derogările succesive au dus la pierderi considerabile de drepturi salariale, iar în ciuda raportărilor înaintate Avocatului Poporului cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență care-au permis acest lucru, întotdeauna trimiterea s-a făcut către deciziile CCR.

Până în 2031, deficitul se va menține deasupra țintei de 3%, motiv îndeajuns de bun să stea la baza derogării de la creșterea punctului de pensie. Poate vor fi perioade în care acesta va crește, poate vor fi prelungite, însă pentru moment Guvernul preferă să rămână cu mimarea statului social, adoptând joia aceasta o ordonanță prin care oferă pensionarilor cu venituri reduse 800 de lei ca sprijin financiar acordat în două etape.

În continuare, sporurile rămân blocate, indemnizația de hrană este uitată, legea salarizării bugetarilor nu mai prevede alte creșteri salariale chiar dacă inflația se menține ridicată, iar Guvernul găsește întotdeauna o situație de urgență.