Bugetul care o să fie: tăieri, reforme și necesitatea creșterii veniturilor

Până la finalul lunii ianuarie, ministrul de finanțe a garantat că vom avea o primă versiune a bugetului ce-ar urma să fie aprobat la începutul lui februarie. Guvernul Ciolacu II este pregătit pentru tăieri, și continuând tradiția guvernelor trecute, a încheiat Monitorul Oficial pe anul 2025 cu Ordonanța-trenuleț, prin care și-a propus să reducă cheltuielile statului. Recent, premierul s-a arătat interesat și de redesenarea administrației teritoriale pentru a scuti statul de cheltuielile cu primăriile mici.

România cheltuie astăzi mai mult decât încasează, iar problema deficitului bugetar rămâne principala provocare pentru stat în următorii ani. Marcel Ciolacu și-a tatuat temporar pe braț că nu va mări TVA-ul, Sebastian Burduja, ministrul energiei, a anunțat că deja a început să taie de la Ministerul Energiei, vizând o reducere a posturilor cu 20%, iar ministrul finanțelor, Tanczos Barna se așteaptă ca o parte din bugetari să plece „natural” în următoare perioadă ca urmare a comasării unor instituții.

Acțiunile imediate sunt mai degrabă simbolice, iar abordarea publică rămâne aceea de-a identifica cheltuielile ca fiind prea ridicate, iar nu veniturile prea scăzute. Referitor la încasări, Guvernul a introdus în ordonanța amintită eliminarea scutirii de plata impozitului pe venit pentru angajații din IT & C, a redus pragul pentru IMM-uri și a crescut impozitarea dividendelor de la 8 la 10%. BCR a apreciat că Guvernul „a adoptat măsuri adecvate pentru a limita creșterea suplimentară a cheltuielilor publice rigide și a luat unele decizii pentru a extinde baza de impozitare”.

În 2023, cheltuielile bugetare erau de 40,3% din PIB, situând România sub media europeană de 49%. Problema fundamentală rămâne nivelul scăzut al veniturilor care în 2023 ajungeau la 33,7% din PIB față de media europeană de 45,5%. Conform planului bugetar-structural al Ministerului de Finanțe, veniturile României ar urma să crească în următorii ani, dar ar stagna în jurul valorii de 35,6%, mult sub media europeană din prezent.

„Pe scurt, cu venituri atât de mici este greu de imaginat cum până și cel mai necorupt și competent stat ar livra bunurile publice cerute de societate într-o țară europeană cu așteptări în creștere.” – Cornel Ban, studiu FES România

Nivelul scăzut al veniturilor a amplificat problema deficitului care ar fi atins pragul de -8,6% din PIB în 2024 conform ultimelor declarații ale ministrului Tanczos Barna. Toate prognozele anterioare au fost depășite, iar optimismul de-a menține deficitul sub 8% a fost demult abandonat.

În urma depășirii pragului de 3% din PIB a deficitului bugetar, România a intrat în procedura de monitorizare a deficitului excesiv în 2020. La câteva săptămâni, pandemia a lovit lumea, iar până anul acesta România nu a trebuit să ia vreo măsură concretă sau să prezinte Comisiei Europene un plan pentru a redresa problema. Guvernul Ciolacu I a bătut palma cu reprezentanții de la Bruxelles pentru o scădere treptată a deficitului pe următorii șapte ani, iar până în aprilie trebuie să prezinte setul de măsuri concrete pe care urmează să le implementeze.

Între timp, Guvernul pregătește terenul pentru reformele pe care le va livra printr-o abordare similară ultimilor ani: sunt prea mulți bugetari, trebuie reduse rândurile. Dezinformări au tot circulat în spațiul public: de la impresia falsă că Polonia are 800.000 de angajați în sistemul public (de fapt are peste patru milioane!) și până la cei 800.000 de bugetari pe care România îi plătea în 1990 față de cei 1,3 milioane în prezent (oare exista proprietate privată în 1989?!).

Până-n prezent nu există un audit public pe baza cărora se ne fundamentăm opiniile referitoare la numărul de bugetari. Dacă ne uităm pe date, observăm că numărul de bugetari din România este cel mai mic raportat la populația totală, iar cheltuielile statului cu remunerația propriilor angajați nu depășește vreo medie europeană.

În prezent, statul cheltuie în jur de 11,2% echivalent PIB pe remunerația angajaților, o creștere de 1,1% față de anul trecut. Pe termen lung se anticipează o scădere a cheltuielilor până ar ajunge la 9,7% în 2031 - o diferență de 1,5% față de 2024. Economia ce-ar veni de pe urma scăderii cheltuielilor cu angajați s-ar duce către plata cheltuielilor cu dobânzile ca rezultat al îndatorării din ultimii ani. România, în prezent, plătește anual echivalentul a 2,0% din PIB pe plata dobânzilor, procent ce ar crește cu 1,5% la 3,5% până în 2031.

Creșterea remunerației angajaților, din 2024, a fost provocată de măririle salariale pe care bugetarii le-au primit după ani de stagnare a salariilor. Legea 153/2017 guvernează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, iar anual se prevedea o creștere de un sfert până când remunerațiile ar ajunge la valoarea prevăzută în această lege pentru anul 2022. Pandemia a făcut ca două astfel de creșteri să fie înghețate, iar de-abia recent o parte considerabilă din personalul bugetar s-a bucurat de salariul de bază brut pe care ar fi trebuit să-l aibă încă din 2022.

Pe termen lung, remunerația angajaților ar urma să scadă raportată la PIB ce indică ori o creștere mai rapidă a economiei față de veniturile bugetarilor, ori chiar o scădere a numărului acestora. Planurile Guvernului cu privire la viitorul sectorului bugetar sunt necunoscute, dar cert este că un jalon din PNRR este chiar noua lege-cadru a salarizării bugetarilor, actuala fiind din 2017. Cadrul juridic ar fi trebuit să intre în vigoare încă din trimestrul II din 2023, iar până în prezent publicul nu a văzut nicio variantă a viitoarei legi. În țară sunt peste un milion de bugetari care în continuare primesc sporuri raportate la salariul din 2018. Indemnizația de hrană a rămas blocată la nivelul anului 2019, chiar dacă salariul minim aproape s-a dublat de atunci.

Problema fundamentală are de-a face cu creșterile salariale deoarece inflația îi afectează atât pe bugetari, dar și pe angajații din privat. Toate creșterile salariale prevăzute de Legea 153/2017 au fost acordate până în prezent. Asistentele și medicii le-au primit dintr-o dată pe toate cele patru, în timp ce pentru cea mai mare din bugetari au venit în tranșe de un sfert până au ajuns la valoarea maximă.

Atingerea acestei valori, înghețarea sporurilor la salariul din 2018 duce la o stagnare salarială care a fost rezolvată anul trecut de Guvern prin diverse ordonanțe de urgență. S-a acordat 5%, apoi 10%, Sănătatea și Asistența Socială au primit alte măriri raportate la salariul din decembrie 2023, iar Educația a primit creșterile promise în urma grevei. În absența unei legi a salarizării, trebuie să ne așteptăm ca acesta să fie modul de creștere al salariilor din aparatul bugetar? Ignorăm jalonul din PNRR, oferim peticeli și câștigă cei care au o putere de negociere mai bună, practic...

Merită să citești și: Sporuri de 75% pentru bugetari? Trenulețul spune nu. Cronica inechităților salariale ascunse sub ordonanțele tuturor guvernelor din 2018 încoace

Într-o țară în care creșterea economică este puternic susținută de consumul populației, înghețarea salariilor pentru bugetari riscă să afecteze această dinamică. Ar trebui ca România să compenseze în altă parte, fie să exporte mai mult decât importă (foarte puțin probabil, Isărescu a numit problema „deficitele gemene”), iar redresarea pe termen scurt este improbabilă.

„Trei factori stau la baza modelului economic în care Europa a alunecat în ultimele douăzeci de ani, bazat pe o cerere internă slabă, salarii mici și investiții în străinătate.” – Mario Draghi, CEPR

În fața acestor provocări, creșterea economică a României rămâne sub semnul întrebării. Începutul anului 2024 aducea optimism, se aștepta o creștere în jur de 2%, doar ca spre final consensul să fie de sub 1%, iar Fitch a dat verdictul de 0,7% în decizia surpriză din decembrie 2024.

Creșterea ar urma să se redreseze în 2025, dar se observă o tendință generală de mai puțin optimism în prognoze. Dacă, în august 2024, Fitch anticipa o creștere de 2,9% în 2025, agenția de rating a scăzut rating-ul la 1,4% în decizia de la finalul anului trecut.

Revizuirile sunt normale, dar, în fond, Guvernul României se confruntă cu o amplă criză politică ce nu mai are demult de-a face doar cu deficitul. Rezultatele turului I al algerilor prezidențiale, anularea ulterioară a acestuia de către CCR, ascensiunea suveraniștilor, lipsa de schimbare (doar pe alocuri) din componența noului Guvern și scăderea participării active în politică a cetățenilor a trimis statul român într-o spirală din care cu greu își mai poate reveni.

Pe baza acestor date de mai sus, Guvernul va comunica public în câteva săptămâni bugetul țării pe anul 2025. Există deja zvonuri cum că pensiile se vor indexa din septembrie 2025, în urma unei rectificări, dar până atunci nimic nu este cunoscut.

Clar este că reducerea cheltuielilor nu poate fi singura cale prin care România poate să depășească provocarea deficitului bugetar. Pe termen scurt poate tăia toate cheltuielile cu serviciile sociale, să reducă numărul bugetarilor, doar că ce se întâmplă pe termen mediu? Cel mai probabil serviciile vor trebui să fie subcontractate, lucru ce nu garantează o calitate mai ridicată și nicidecum un preț mai mic.

În fața acestor provocări soluția rămâne creșterea veniturilor, doar că în criza politică actuală cum poate clasa politică să comunice efectiv această schimbare?