CJUE: România nu avea prerogativa să decidă prin ordonanță cu privire la excluderea de la procedurile de achiziție publică a operatorilor economici din statele terțe față de UE

În cauza C‑266/22 a fost vorba de o procedură de achiziție publică organizată de Autoritatea pentru Reformă Feroviară din România (ARF), unde una dintre oferte a fost depusă de societatea Astra Vagoane prin asociere cu o companie chineză (CRRC Qingdao Sifang Co. Ltd.). Ulterior deschiderii procedurii, dar anterior depunerii ofertelor, Guvernul a venit cu OUG nr. 25/2021, prin care a fost redefinită noțiunea de „operator economic” eligibil pentru participarea la achiziții publice, rezultând astfel excluderea automată a operatorilor economici din țări terțe care nu au încheiat acorduri internaționale care garantează acces egal și reciproc la achizițiile publice din UE.

În urma acestei modificări legislative, ARF a exclus din procedura în cauză asocierea formată din CRRC Qingdao Sifang Co. Ltd. (companie din China, care nu avea încheiat un acord de reciprocitate cu UE) și Astra Vagoane. Decizia a fost contestată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), argumentându-se că aplicarea retroactivă a OUG nr. 25/2021 încalcă dreptul UE și principiile fundamentale ale achizițiilor publice, printre care securitatea juridică și protecția încrederii legitime.

CNSC a respins contestația, considerând că cei doi operatori în asociere depuseseră oferta după intrarea în vigoare a OUG nr. 25/2021, fiindu-le, deci, aplicabilă noua definiție a operatorului economic. Decizia CNSC a fost și ea contestată, la Curtea de Apel București, care, constatând necesitatea clarificării unor probleme juridice legate de dreptul UE, a adresat CJUE două întrebări preliminare referitoare la interpretarea Directivei 2014/24 și a principiilor generale ale dreptului Uniunii (principiul securității juridice, încrederii legitime, transparenței, proporționalității și egalității de tratament).

CJUE s-a pronunțat pe 13 martie în această cauză, stabilind că statele membre nu au competența de a adopta unilateral norme care să excludă operatori economici din țări terțe care nu au acorduri internaționale privind accesul reciproc pe piața achizițiilor publice din UE. Curtea a stabilit că decizia ARF de excludere a asocierii pe baza acelei ordonanțe a fost nelegală, deoarece România a legiferat într-un domeniu în care competența exclusivă aparține UE, în cadrul politicii comerciale comune, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. (e) din TFUE​.

„Articolul 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, care conferă Uniunii o competență exclusivă în materie de politică comercială comună, coroborat cu articolul 2 alineatul (1) TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în lipsa unui act al Uniunii, o autoritate contractantă dintr-un stat membru să excludă un operator economic dintr-o țară terță în temeiul unui act legislativ pe care acest stat membru l‑a adoptat fără să fi fost abilitat de Uniune în acest sens, împrejurarea că acest act legislativ a intrat în vigoare după publicarea anunțului de participare fiind fără incidență în această privință”, a decis CJUE.

Curtea a mai subliniat că în absența unui acord internațional care să garanteze reciprocitatea și accesul egal la piața europeană, admiterea sau excluderea unui operator economic dintr-o țară terță nu poate fi impusă prin legi adoptate la nivelul statelor membre, ci trebuie lăsată la latitudinea autorității contractante în procedura concretă, cu respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii și ale dreptului național relevant.

„În consecință, hotărârea înlătură expres de la aplicare un act legislativ al Statului Român – Ordonanță de Urgență nr. 25/2021, în baza principiului preeminenței dreptului Uniunii raportat la competență exclusivă a acesteia în domeniul politicii comerciale comune, conform art. 3 alin. (1) lit. e) din TFUE. Principiul hotărârii devine aplicabil ori de câte ori un Stat Membru ar fi adoptat sau adoptă o legislație națională de excludere, câtă vreme «nu există nicio dispoziție de drept al Uniunii care să impună admiterea […] sau excluderea operatorilor economici dintr-o țară terță» (paragraful nr. 64 al Deciziei)”, au precizat avocații Țuca Zbârcea & Asociații, care au obținut victoria la CJUE.

„Implicațiile acestei decizii a CJUE mi se par extrem de ample și imposibil de sumarizat în câteva fraze, întrucât decizia interpretativă dintr-o trimitere preliminară nu se aplică doar la cazul particular în care a fost ridicată, ci pentru absolut toate raporturile juridice similare în care un operator economic ar fi fost exclus în temeiul unui act legislativ național. Este important, totodată, că Decizia este tranșantă și nu lasă vreun loc de interpretare în privința inaplicabilității legii naționale care a condus la excluderea clientului nostru dintr-o procedură de asemenea valoare” - Dan Cristea (Țuca Zbârcea & Asociații)