Danemarca a cerut CJUE anularea Directivei europene privind salariile minime adecvate. Avocatul general al Curții consideră că anularea acesteia în întregime ar fi justificată

Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană stabilește o serie de criterii minimale care trebuie să stea la baza salariului minim adecvat, fixat de fiecare stat membru în parte, precum puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor, dar și nivelul și evoluția productivității la nivel național. Esența directivei a fost însă criticată pe fondul diferențelor majore dintre statele membre în ceea ce privește conceptul în sine, dar și modalitatea de stabilire a salariului minim. Undeva la 20 de milioane de lucrători ar urma să beneficieze la nivelul UE de pe urma acestei directive, potrivit datelor ETUC, doar că la finele anului trecut multe state membre nici măcar nu concretizaseră discuțiile pe transpunerea acesteia la nivel intern. România însă e unul dintre statele care a reușit să o transpună la timp (toamna trecută, prin Legea 283/2024) dar cu oarecare critici. 

E posibil însă ca statele care nu au transpus-o până acum să nici nu mai fie atât de convinse să o facă. Susținută de Suedia, Danemarca a cerut anularea directivei la CJUE la începutul lui 2023. Statul danez argumentează că prin adoptarea acestei directive, instituțiile europene au depășit limitele competențelor lor, încălcând astfel principiul atribuirii competențelor. Danemarca susține că directiva afectează în mod direct stabilirea salariilor în statele membre, ceea ce contravine art. 153 alin. (5) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care exclude reglementarea dreptului de asociere din sfera de competență a Uniunii.

În cererea sa principală, Danemarca contestă legalitatea directivei pe baza faptului că aceasta nu putea fi adoptată valid în temeiul art. 153 alin. (1) lit. (b) din TFUE. Statul reclamant afirmă că directiva urmărește atât obiectivele prevăzute la litera (b), cât și cele de la litera (f) ale aceluiași articol, iar aceste două proceduri decizionale sunt incompatibile. În timp ce adoptarea în baza lit. (b) permite o procedură de vot simplă, lit. (f) necesită unanimitate, ceea ce complică procesul decizional.

Pe de altă parte, în cadrul cererii formulate cu titlu subsidiar, Danemarca contestă specific dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. (d) și alin. (2) din directivă, considerând că acestea încalcă aceleași principii de atribuire a competențelor și dreptul de asociere.

Azi, Avocatul General Emiliou a propus ca CJUE să anuleze în întregime directiva privind salariile minime adecvate. Emiliou argumentează că legislația Uniunii nu poate folosi art. 175 din TFUE, care se concentrează pe alocarea de fonduri, ca bază legală pentru directiva în discuție, deoarece acest lucru ar ocoli interdicția clară a reglementării chestiunilor legate de „plăți” stipulată în art. 153 alin. (5) TFUE. Astfel, utilizarea acestui articol ar permite Uniunii să recupereze o competență pe care TUE a exclus-o explicit, ceea ce contravine principiilor de bază ale legislației europene.

Rămâne de văzut, desigur, care va fi decizia CJUE, dar merită subliniat că opiniile date de avocații generali sunt în general un indicator bun al deciziei pe care judecătorii și-o vor asuma.