- puterea de cumpărare a salariului minim, luând în considerare costul hranei, cheltuielile pentru îmbrăcăminte și cele pentru locuință, precum și, eventual, nevoia de a participa la activități culturale, educaționale și sociale;
- nivelul general al salariilor și distribuția acestora;
- rata de creștere a salariilor;
- nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung.
De asemenea, directiva permite statelor membre să folosească și un mecanism automat de indexare a salariilor minime, folosind orice criterii adecvate (un exemplu ar fi rata inflației) în conformitate cu dreptul național și internațional, însă să nu se ajungă în situația în care salariul minim legal să scadă. În acest caz, valoarea salariului minim adecvat ar trebui să fie actualizată cel puțin o dată la patru ani.
Salariul minim adecvat va fi valabil atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat, aplicabil și lucrătorilor casnici, celor care muncesc la cerere, intermitenți, lucrătorilor pe bază de tichete, lucrătorilor prin intermediul platformelor, stagiarilor, ucenicilor și altor lucrători cu contracte atipice, precum și falșilor lucrători independenți și muncitori nedeclarați. Persoanele care desfășoară, în mod real, activități independente nu intră sub incidența directivei, întrucât nu îndeplinesc criteriile respective.
Directiva urmărește să promoveze și negocierile colective pentru stabilirea salariilor minime, în special la nivel sectorial sau intersectorial. În fiecare stat membru în care rata de acoperire a negocierilor colective este sub pragul de 80% va fi necesară crearea unui cadru de condiții favorabile negocierilor colective, fie prin lege (după consultarea partenerilor sociali), fie printr-un acord cu aceștia.
Statele membre vor trebui, după ce transpun directiva în legislația lor, să efectueze controale și inspecții pe teren care să vizeze, în special, angajatorii care nu se conformează și să verifice dacă sunt respectate obligațiile privind salariul minim adecvat.
Directiva va trebui transpusă în legislația statelor membre, inclusiv România, până în data de 15 noiembrie 2024.
Pe lângă lucrurile pe care le impune statelor membre, această directivă nu stabilește o valoare a salariului minim brut la nivel european, iar valoarea acestuia va fi diferită în toate statele membre. În plus, nu impune ca salariul minim să fie un anumit procent din salariu mediu brut, ci stabilește o serie de condiții care trebuie luate în calcul pentru stabilirea celui minim adecvat. Stabilirea valorii salariului minim va rămâne, în continuare, o prerogativă națională.
Notă: Într-un raport publicat la începutul anului de Avocatul Poporului pe respectarea dreptului la muncă, reprezentanții instituției arătau că, fără urmă de echivoc sau interpretări exagerate, nivelul salariului minim din România este mult sub necesitățile lunare ale unei persoane. Coșul minim de consum pentru un trai decent pentru un adult singur era estimat pentru 2021 la 2.708 lei și deși îngloba anumite creșteri de prețuri, este cu siguranță mai mare în prezent. În prezent, salariul minim brut la nivel de țară este de 2.550 lei, la care netul este de circa 1.500 lei pentru un adult singur.
De pe altă parte, valoarea coșului minim de consum stabilit de Comisia de insolvență la nivel central pentru 2022, ce reprezintă pragul minim sub care nu pot fi stabilite cheltuieli pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil este, pentru o familie cu doi copii sub 14 ani, de 3.048 lei în mediul urban și de 2.464 lei în mediul rural.
Atenție! Prevederile directivei nu se aplică automat în legislația română, autoritățile vor trebui să transpună prevederile până în data de 15 noiembrie 2024.