Concret, cauza C-365/23 a implicat analiza unui contract încheiat între o companie care furniza servicii de dezvoltare sportivă și sprijin în carieră, și un sportiv minor din Letonia.
În anul 2009, un tânăr sportiv minor, reprezentat de părinții săi, a semnat un contract cu o companie letonă care oferă sportivilor un pachet complet de servicii pentru dezvoltarea abilităților profesionale și a carierei lor. Scopul acestui contract era să asigure sportivului o carieră profesională de succes în domeniul baschetului. Contractul, semnat pe o perioadă de 15 ani, prevedea o gamă variată de servicii, precum antrenamente cu specialiști, medicină sportivă, suport psihologic, marketing, asistență juridică și contabilitate.
În schimb, sportivul, în cazul în care devenea profesionist, se angaja să plătească companiei o remunerație de 10% din toate veniturile sale nete obținute din evenimente legate de jocuri, publicitate, marketing și media, cu condiția ca aceste venituri să fie de cel puțin 1.500 de euro pe lună. Având în vedere că veniturile sportivului, care a devenit între baschetbalist profesionist, din contractele semnate cu cluburi de sport depășeau 16 milioane de euro, acesta ar fi trebuit să plătească companiei 10% din această sumă, adică peste 1,6 milioane de euro.
Cazul a fost introdus în fața instanțelor letone, care au considerat că această clauză contractuală este abuzivă. Compania a făcut apel la Curtea Supremă letonă, care a decis să se adreseze CJUE pentru clarificări. Astfel, Curtea a fost sesizată pentru a da o hotărâre preliminară asupra mai multor întrebări legate de aplicarea Directivei 93/13/CEE privind protecția consumatorilor și clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Curtea a confirmat aplicabilitatea directivei privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii și a stabilit că instanțele naționale trebuie să verifice dacă clauza respectivă este redactată într-un mod clar și inteligibil. Dacă nu este clară sau transparentă, clauza poate fi considerată abuzivă. De asemenea, instanța națională trebuie să țină cont de contextul în care a fost semnat contractul, inclusiv faptul că tânărul sportiv era minor la momentul semnării acestuia și că părinții săi l-au reprezentat.
CJUE a precizat că, dacă legislația națională oferă o protecție mai mare consumatorilor, instanța poate verifica clauza chiar și în condițiile în care aceasta a fost formulată clar și inteligibil.
Comentarii articol (0)