avocatnet.ro 
- Deficitul bugetar alarmant din primele două luni ale anului 2025 indică necesitatea inevitabilă a creșterii taxelor și impozitelor, contrar declarațiilor optimiste ale Guvernului.
- Specialiștii consideră nerealistă reducerea deficitului la 7% doar prin diminuarea cheltuielilor bugetare și îmbunătățirea colectării ANAF, fiind necesare măsuri fiscale suplimentare.
- Mediul de afaceri și specialiștii își exprimă disponibilitatea de a accepta reforme fiscale, dar solicită autorităților să țină cont de propunerile lor și, totodată, să arate mai multă responsabilitate în cheltuirea banului public.
De la începutul anului și până acum, reprezentanții Guvernului au tot repetat cu multiple ocazii că măsurile din Ordonanța-trenuleț, de la finele lui 2024, sunt suficiente pentru a reduce deficitul la 7% în 2025, restul banilor urmând să vină din reducerea cheltuielilor bugetare și îmbunătățirea colectării. Una dintre recentele declarații a venit în martie, în contextul discuțiilor despre reforma fiscală planificată pentru acest an. „România nu are nevoie de nicio taxă nouă sau de niciun impozit nou în acest an. Dialogul cu Comisia Europeană este unul continuu și nu vizează prezentarea unui document în luna aprilie care să conțină creșteri sau modificări de taxe și impozite”, a precizat, pe Facebook, Tanczos Barna, Ministrul Finanțelor. Ulterior, tot pe Facebook, acesta a încercat să păstreze aceeași linie a optimismului și după ce a venit imaginea deficitului din primele două luni din 2025: „Execuția bugetului pe primele două luni oferă o imagine de moment, dar corectarea deficitului bugetar este un proces de lungă durată. Trebuie să rămânem fermi în angajamentul nostru de a ne încadra în deficitul de 7% și de a stimula creșterea economică prin investiții. Frânarea ritmului de cheltuieli și îmbunătățirea serviciilor publice rămân priorități absolute, pentru care avem nevoie de un efort susținut din partea tuturor instituțiilor statului.”
Dan Manolescu, Președintele Camerei Consultanților Fiscali, nu s-a arătat la fel de optimist. La evenimentul de fiscalitate amintit mai sus, acesta a subliniat că deficitul pe primele două luni este alarmant și că până și modificarea taxelor și impozitelor ar putea să nu fie suficientă pentru atingerea țintei de 7%: „Dacă ne uităm la deficitul din ianuarie și februarie, sunt 30 de miliarde de lei în două luni. Dacă punem cifrele în perspectivă, orice am face pe zona aceasta de taxe... pe care toată lumea e de acord că trebuie s-o suplimentăm și toată lumea cred că are și disponibilitatea să plătească în plus... Ideea e cât de mult în plus? Cât credem că putem colecta, pe zona de impozite, astfel încât să acoperim măcar o lună în plus de deficit la buget? (...) Cred că e o disponibilitate din partea mediului de afaceri de a suporta astfel de reforme, însă trebuie să fie și cineva să și le asume și să fie dispus să le facă. Pentru că marea problemă pe care o vedem e că nu avem, în zona decidenților, pe cineva dispus să scoată acele «castane fierbinți» din foc, pentru că ele sunt acolo.”
În aceeași linie, Radu Burnete, Director Executiv la Confederația Patronală Concordia, a spus că devine tot mai clară necesitatea de a lua măsuri fiscale cu aplicabilitate din 2025. Însă, chiar și cu disponibilitatea mediului de afaceri de a accepta asemenea măsuri, autoritățile trebuie să arate, mai mult ca niciodată, că sunt responsabile cu banii publici: „Există impresia aceasta că mediul de afaceri mereu spune că nu vrea să plătească taxe și nu e adevărat. Ce spunem, de multe ori, este că, înainte de a cere mediului privat să plătească mai multe taxe, am vrea să vedem mai multă responsabilitate și în cheltuirea banului public. Vedem cu toții deficitul - cred că suntem conștienți că nu putem coborî de la 9% la 3% doar tăind cheltueli bugetare. (...) Dar, dacă nici cu banii pe care îi ai astăzi nu ești responsabil, atunci putem să colectăm 40% din PIB, dar, dacă noi mereu vom cheltui mai mult decât avem deficitul, tot 8% va fi deficitul. (...) Avem nevoie de o reașezare a sistemului fiscal, astfel încât să nu mai umblăm la el până în 2030, fiindcă altfel companiile noastre vor avea o problemă gravă de competitivitate.”
Necesitatea unor modificări de taxe și impozite a fost subliniată inclusiv de Daniel Dăianu, Președintele Consiliului Fiscal, dar acesta a folosit termeni mult mai duri la adresa autorităților publice: „Că te poți duce de la peste 9% la 3% deficit numai prin restrângeri de cheltuieli... Nu mai spun că e o naivitate, ci este chiar o prostie. Numai oamenii care nu cunosc cifrele și nu înțeleg ce înseamnă acele cifre pot gândi în acest fel. (...) Nu se va putea evita, până la urmă, o revedere a unor taxe și impozite, în sensul creșterii. Această teză că numai prin restrângeri... Înseamnă că nu suntem serioși. (...) Trebuie să creștem veniturile fiscale. Iar a crede că veniturile fiscale mărite, în mod considerabil, pot să rezulte numai dintr-o îmbunătățire a activității ANAF... Eu, personal, nu cred. Și aș vrea să fiu infirmat.”
Implicarea mediului de afaceri și a specialiștilor este importantă, dar Guvernul trebuie să și țină cont de propuneri
La eveniment, discuțiile au trecut și în zona de implicare a mediului de afaceri și a specialiștilor în stabilirea politicii fiscal-bugetare. În anii recenți, cel puțin, Executivul a venit cu multe măsuri fiscale pe repede-nainte, fără a face o dezbatere publică reală cu toți actorii vizați de schimbări. Rezultatul a fost că am văzut tot felul de modificări neinspirate (dovedite de alt studiu recent al think tank-ului), cum este introducerea IMCA. În acest context și având în vedere necesitatea reformei fiscale, dezbaterile despre cum va arăta sistemul fiscal în următorii ani trebuie să fie adecvate și Guvernul trebuie să țină cont de ideile venite din mediul privat.
Putem considera un prim pas major în acest sens intenția de a cere (opțional, ce-i drept) puncte de vedere consultative, de la Camera Consultanților Fiscali, pe proiectele de acte normative ce vizează sistemul fiscal (o relație care pare să se întărească încet-încet la nivel legislativ). Însă poate că este nevoie de ceva mai mult, iar aici Dan Bărăscu, Partener la BDO România, a sugerat ca mediul privat să vină mai des către autorități cu studii de impact de genul celui legat de IMCA: „Cred că rolul nostru este și să spunem de unde s-ar putea obține mai mulți bani. (...) Noi am pierdut foarte multe dintre aceste surse [care pot aduce mai mulți bani la buget] și vă dau un singur exemplu: am avut șansa să renegociem toate convențiile de evitare a dublei impuneri, prin acel instrument multilateral. Ce a adoptat România din acel instrument ar fi dus la mai mulți bani la bugetul de stat. Ce a adoptat România? Zero. Singurul lucru pe care l-a adoptat a fost o excepție la dividende pentru deținerea de mai mult de un an și niște elemente dintr-un standard minim din care nu adunăm [bani la buget]. Nu am implementat procedura de soluționare a conflictelor, nu am implementat problema sediilor permanente, nu am implementat posibilitatea de a impozita câștigurile de capital atunci când vinzi o proprietate imobiliară sau o companie care deține majoritar proprietăți imobiliare și așa mai departe. (...) De-asta spun că noi ar trebui să contribuim mai mult: să spunem și de unde se pot scoate bani, nu doar să criticăm.”
Răspunsul a fost prompt și avenit de la Gabriel Biriș, Cofondator The Tax Institute și Partener la Biriș Goran: „Răspunsul este da: noi facem și lucrul acesta. Prin Tax Institute, am venit cu câteva studii și o să mai venim cu studii, iar unele dintre ele o să acopere inclusiv soluții de atragere de mai mulți bani la buget”. Cert este că implicarea mediului de afaceri nu este suficientă, pentru că sunt și chestiuni pe care numai Guvernul le poate realiza. De aici și nevoia unei combateri mult mai eficiente a evaziunii fiscale prin ANAF, dincolo de luarea în considerare a propunerilor din mediul privat.
„A fost un comentariu mai devreme că nu putem lăsa în sarcina ANAF să rezolve deficitele bugetare [printr-o colectare mai bună la bugetul de stat]. Da, așa este. Dar problema evaziunii fiscale n-o poate rezolva decât ANAF. Mediul privat nu are nici pârghii, nici metode (în afară de a identifica și a «izola» cazurile pe care le vede) ca să rezolve problema sistemică a evaziunii fiscale. (...) Noi avem soluții, dar ideea este ca cineva să ne spună care e direcția în care trebuie să găsim soluții. Pentru că politica fiscală n-o facem noi, mediul de afaceri sau specialiștii, ci o face statul”, a subliniat Roxana Jianu, Cofondator The Tax Institute și Partener la Biriș Goran Consulting.
Pentru a încheia discuțiile într-o notă optimistă, Gabriel Biriș a precizat că insistența este importantă, oricât de greu ar fi, pentru mediul de afaceri și pentru specialiști, să se facă auziți acolo unde trebuie: „Nu putem noi plăti cât se poate risipi... Nu se poate. (...) Noi continuăm să investim încredere. Dar vă spun că, de multe ori, ne punem problema, între noi, dacă n-ar fi mai bine să tăcem, pentru că noi propunem, cu bună-credință, soluții, dar de partea cealaltă este cineva care, evident, poate că nu înțelege că fiscalitatea este ca un ceas elvețian - dacă-i scoți o rotiță, nu mai funcționează. Dacă pentru o propunere nu iei [în considerare imaginea de ansamblu], ci iei doar o bucățică ce ți-a sunat ție bine, mai mult rău faci. Și, atunci, ne punem problema dacă nu ar fi mai bine să tăcem? Nu. Continuăm, pentru că avem încredere că putem crea niște punți.”
ContSters70098 
handsu