Vor americanii sa investeasca in tarile UE? (I)

 Cel putin teoretic, pentru francize are trebui sa fie mult mai usor sa-si extinda afacerile, fata de companiile care nu sunt francize. Ca sa patrunda intr-o noua tara, intr-un nou teritoriu, francizorul poate sa-si gaseasca un francizat in acel teritoriu (fie el master francizat, fie area developer, fie simplu francizat) sau sa deschida el insusi o unitate in acel nou teritoriu, ca proprietar al acelei unitati sau sa recurga la un joint venture, sa se asocieze cu altcineva sau cu o alta companie pentru a deschide noua unitate in teritoriul vizat. Pentru francizori insa, la fel ca pentru celelalte tipuri de companii, extinderea inseamna asumarea unor riscuri precum si investitii financiare. De aceea ei vor sa aiba anumite certitudini referitoare la teritoriul necunoscut pentru ei in care vor sa patrunda, anumite repere care sa le garanteze cumva ca exista sanse mari ca noua unitate francizata sa activeze cu succes. Deci, cu cit riscurile pe care si le-ar asuma un investitor sau francizor, precum si greutatile intimpinate in derularea afacerilor sunt mai mari (in acceptiunea acestuia, desigur) cu atit zona geografica respectiva este mai putin atractiva pentru el. 
 
 Avind in vedere ca cele mai puternice si mai multe francize sunt cele din Statele Unite, acestea reprezinta un punct de major interes pentru noi. Mai ales avind in vedere apropiata aderare la Uniunea Europeana. Ne va ajuta aderarea sa devenim “vizibili” in ochii francizorilor americani? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, insa, ar trebui sa raspundem la intrebarea “Cum vad francizorii americanii Uniunea Europeana si statele care o compun, atit “veteranii”, cit si tarile noi aderate in 2004?” Ne va ajuta aderarea sa atragem investitorii si francizorii straini, in special pe cei americani, sau vom deveni doar o voce abia auzita intre multe altele? 
 
 Cel putin din punct de vedere statistic, Uniunea Europeana, cu cele 460 de milioane de consumatori si 25 de tari este o piata extrem de atragatoare. Aici, sute de francizori si mii de francizati genereaza miliarde de dolari in vinzari anuale. Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor al Luxemburgului, Danemarcei si Irlandei il depaseste pe cel al SUA. De asemenea, PIB/cap de locuitor al unor tari care au aderat mai demult la UE (precum Irlanda, Portugalia si Spania) a crescut spectaculos in ultimii 12 ani datorita infuziilor de capital donat de tari membre UE (ca Germania. Franta si Marea Britanie). In ce-i priveste pe noii intrati in Uniune in 2004, se proiecteaza ca si acestia sa beneficieze de imbunatatirea infrastructurii si sa profite de conditiile favorabile de export si, ca urmare a acestor stimulente, sa inregistreze astfel de cresteri ale PIB-ului pe cap de locuitor. Toate suna foarte bine si frumos – consumatori sunt mai multi decit ar indrazni cineva sa viseze, iar pietele sunt in plina dezvoltare. Dar, de la cifrele seci ale statisticilor la viziunea francizorilor de peste ocean este totusi o cale destul de lunga. 
 
 In februarie 2006, in cadrul conventiei anuale a International Franchise Organization (IFA), Institutul Rosenberg International Center of Franchising (RICF) din cadrul Universitatii din New Hampshire (Whittemore School of Business and Economics) a prezentat un studiu efectuat printre francizorii si francizatii americani membri IFA, scopul acestei cercetari fiind investigarea situatiei curente a francizarii de catre companiilor americane, in special in tarile UE. In cadrul studiului a fost efectuat un sondaj privind climatul de afaceri din Uniune, pentru francizele americane, scopul fiind determinarea riscurilor, dar si a oportunitatilor aparute cind aceste companii au demarat procesul patrunderii in noi teritorii sau extinderea in teritorii unde deja patrunsesera, prin intermediul metodei francizarii. 
 
 Acest studiu a fost efectuat pe un numar de 109 companii americane, reprezendind, in total, 115.000 de unitati francizate activind in intreaga lume. Potrivit autorilor, mai mult de jumatate din companiile americane (52%) opereaza unitati in afara Statelor Unite. Fata de 1996, aceasta reprezinta o crestere de 20% inregistrata de procesul de extindere in alte tari a firmelor americane, si o crestere cu 53% fata de anul 1989. De altfel, se inregistreaza o crestere in extinderea, dar si in dorinta de extindere peste ocean a francizelor americane, 4 din 5 francize, adica 79% dintre cele investigate, planuind sa deschida unitati in afara USA. Aceasta inseamna o crestere cu 25% fata de anul 1996 si cu 70% fata de 1989 a dorintei de extindere. De asemenea, francizarea este o strategie de extindere pe plan international preferata de mai mult una din cinci companii, la fel si cum aproape una din cinci dintre companiile investigate are deja create posturile necesare pentru persoanele care se ocupa de dezvoltarea pe plan international a respectivelor firme. 
 
 Despre care sunt prioritatile de extindere ale francizelor americane si care sunt cele mai atragatoare tari europene, precum si cele mai putin atragatoare tari ale UE in vederea extinderii, in viziunea francizorilor americani, vom discuta in articolul urmator. 
 
 Pentru mai multe informatii despre acest subiect, vizitati www.fbb.ro
 
 Corina Driga, franchise consultant, IMO Franchising Group