Antreprenori romani in Europa

Tot mai multi romani sunt tentati sa deschida o afacere in Uniunea Europeana dupa ianuarie 2007, desi putini stiu cu adevarat ce implica o astfel de aventura.

Asa cum arata precedentul tarilor din ultimul val de aderare, mirajul Europei ar putea atrage multi romani in aventura cautarii unui trai mai bun. Cei mai multi isi vor cauta slujbe, dar cei mai indrazneti vor incerca sa demareze o afacere proprie, fascinati de mirajul unei legislatii stabile, de birocratia mult mai mica si de buzunarele burdusite ale europenilor.

Riscul de a esua exista insa si piedicile nu sunt putine. Din fericire, romani traiesc de mult in toate tarile Uniunii. Si nu toti culeg capsuni. Unii dintre ei au afaceri, chiar prospere, in ciuda competitiei de pe piata europeana, iar experienta lor spune ca succesul este asigurat daca esti bine informat si pui osul la treaba. Pentru ca cele mai bune marturii sunt experientele individuale, "Banii Nostri" a stat de vorba cu cinci romani care au castigat pariul cu piata europeana. Desi si-au deschis afaceri in tari foarte diferite ca legislatie si cultura, pentru toti, demararea afacerii a venit natural dupa ce au trait acolo mai multi ani, si-au gasit slujbe si au prins putin cheag. La problemele cu care s-au confruntat majoritatea celor care au trecut prin experienta unei afaceri in UE, fiecare s-a adaptat cum a putut. Exista optiunea apelarii, cel putin la inceput, la avocati si firme specializate care se ocupa de toate aspectele pornind de la infiintarea companiilor si contabilitate pana la state de plata. Externalizarea acestor procese complicate este o modalitate avantajoasa de a evita o multime de capcane, spune Ozana Giusca, director al Bridge Europe Consulting Ltd. Cu toate acestea, nimic nu valoreaza cat pregatirea pasului printr-un plan de afaceri viabil, bazat pe intelegerea pietei si legislatiei. Cunoasterea limbii este un alt mare avantaj. Si, cum au spus cam toti romanii intervievati, "sa nu se astepte nimeni sa deschida o afacere azi si intr-un an e un om realizat".


Ideea potrivita la momentul si locul potrivit

Petronel Bigioi este dovada vie a faptului ca o idee buna, multa pricepere si putin noroc pot fi suficiente pentru a avea succes. Aflat in Irlanda la studii, s-a asociat cu unul dintre profesorii sai si impreuna au fondat, in 1998, o firma de IT care s-a autofinantat. Au gasit un domeniu de nisa, acum larg raspandit, dar pe atunci in plina expansiune: aplicatiile software in domeniul fotografiei digitale. S-au concentrat pe el.

Singura investitie necesara au fost calculatoarele proprii. Pe masura ce executau contracte si castigau bani, au investit in echipament mai performant si au angajat colaboratori. Bigioi se ocupa de partea tehnica, lasand toata partea administrativa si relatia cu autoritatile pe seama partenerului sau.

Un an mai tarziu, firma ajunsese un jucator suficient de semnificativ pe piata irlandeza incat sa devina o tinta de achizitie interesanta. Unul dintre liderii mondiali in domeniul tehnologiei foto digitale, compania americana FotoNation, le-a facut o oferta, iar ei au acceptat-o. Acum, la 32 de ani, Bigioi este director tehnic adjunct la nivel de corporatie si a ramas unul dintre actionarii semnificativi. Modest, Bigioi spune ca secretul succesului sau este seriozitatea si efortul de a livra comenzile conform asteptarilor clientilor.


Pretul succesului: opt luni de birocratie

Nu toate afacerile romanilor din Europa au demarat usor. Miruna si Adrian Dumitrescu au un magazin cu produse romanesti, dar la Londra. In cazul lor, birocratia a fost un obstacol la fiecare pas, de la inchirierea spatiului pana la obtinerea licentei de comert cu alcool. Desi au angajat un avocat sa-i ajute sa demareze afacerea, obtinerea licentei si procedurile de inchiriere au durat opt luni. Apoi au mai fost nevoiti sa se supuna unui interogatoriu al politiei, sa obtina nenumarate aprobari de la consiliul local si de la pompieri, sa se inscrie la un curs de trei zile al autoritatilor locale, urmat de examen, dupa care au mai fost audiati si de tribunal. In cele din urma, strangand din dinti si respectand sfaturile avocatilor, sotii Dumitrescu si-au vazut firma infiintata legal. Magazinul "La Dumitrescu" si-a inceput activitatea vanzand mezeluri, muraturi, dulciuri, condimente, vinuri si bere importate din Romania. Mititeii, in mod special, sunt la mare cautare, pentru ca "romanii fac gratar la Londra chiar si cand ploua", spune Miruna Dumitrescu. Dupa doi ani si o investitie de aproape 30.000 de lire sterline, succesul pe care-l au printre romanii din Londra i-a facut pe sotii Dumitrescu sa ajunga la concluzia ca efortul lor a meritat.


Concurentul instalatorului polonez

Experienta lui Gelu Muresan, proprietarul unei firme de constructii in capitala britanica, a demonstrat o data in plus cat e de important intr-o piata concurentiala sa oferi un avantaj care sa faca diferenta. Asa cum marturiseste singur, nu si-a infiintat firma atat din spirit antreprenorial, cat pentru ca era una dintre variantele prin care putea obtine viza de rezident. Fara slujba, pentru ca nu putea sa faca cerere de viza in calitate de angajat, s-a gandit sa o faca din cea de mic intreprinzator. Si, pentru ca se pricepea la gradinarit si pavat curti, si-a cumparat o duba si scule si s-a lansat in afaceri.

Cea mai mare problema a fost concurenta acerba a competitorilor, cel mai adesea polonezi, care practicau tarife asemanatoare. Ca sa-si faca un renume, s-a straduit sa lucreze mai bine si mai ieftin decat competitia. Neputandu-si permite sa refuze niciun contract, descurcandu-se singur chiar si unde nu se pricepea, invatand din mers, a ajuns sa faca de toate: extensii de case, instalatii de bai si bucatarii, acoperisuri si decoratiuni interioare. A muncit de dimineata pana seara si s-a ambitionat sa aiba clienti mai multumiti decat cei ai concurentilor. In zilele cand nu avea comenzi, in loc sa stea acasa, isi facea publicitate prin biletele pe care le lasa in cutiile postale. Sansele de a obtine noi contracte cresteau cu fiecare client multumit. Incetul cu incetul, si-a permis sa mai angajeze colaboratori si a trecut la lucrari din ce in ce mai mari. Acum, a ajuns la un grad de regularitate a contractelor care il face increzator in viitorul afacerii lui. Pentru ca, spune el, "cea mai buna reclama sunt calitatea lucrarii si recomandarea clientului multumit".


Transilvania in franciza

Unul dintre oamenii de afaceri de succes care functioneaza de cativa ani pe piata europeana este sibianul Marian Suscu, proprietar al unui magazin alimentar cu produse romanesti in Stuttgart. Traind de 12 ani in Germania, si-a dat seama ca o comunitate intreaga de romani, fara a pune la socoteala sasii stabiliti in Germania, ofta alaturi de el dupa carnati si toba ca-n Ardeal. N-a mai stat pe ganduri si a inceput demersurile pentru infiintarea unei firme, care au durat, dupa spusele lui Suscu, o zi. A mai gasit un macelar originar din Arad si inceputul a fost asigurat.

Cum munca grea nu il sperie pe Suscu, succesul aproape ca a venit de la sine. Nu doar originarii din Romania, ci si rusi, sarbi si chiar greci au venit sa cumpere alimente care le erau mai familiare decat ce gaseau in supermarketurile germane. Produsele, fabricate in Romania prin comanda speciala, au fost vandute sub brandul "Transilvania". Curand, succesul la romanii din Germania l-a facut sa priveasca mai departe, spre alte tari cu comunitati romanesti. Si asa, in cativa ani, Suscu si-a creat o retea de 17 magazine partenere in diverse alte tari din Europa, care distribuie produse marca Transilvania in regim de franciza. "Aici, mentalitatile sunt diferite", isi explica Suscu succesul. "Lumea e amabila si dornica sa te serveasca. Nici nu-ti trebuie multi bani." Intrebat ce le recomanda altor romani care ar vrea sa se lanseze in afaceri in UE, Suscu raspunde: "Doar multa munca, harnicie si curaj".


Straina printre straini

Sentimentul de dezradacinare al romanilor din Grecia i-a dat idei unei iesence, plecata din tara in urma cu 10 ani din cauza situatiei financiare dificile.

Gabriela Munteanu si-a deschis propriul restaurant in Atena, cu bani castigati de ea si de fratii ei care traiesc si muncesc tot in Grecia. Acum ii merge bine - si pe meleagurile astea alor nostri le place sa se adune si sa manance romaneste -, dar inceputul a fost greu.

"Ca strain, grecii te privesc de sus, nu ai nicio facilitate si legile sunt mai aspre pentru tine decat pentru ei", spune Munteanu. Totusi, crede ea, este intr-un fel de inteles. "Au destule probleme cu borfasii lor, nu mai au nevoie si de ai nostri". Oricum, toate piedicile pe care le-a avut de trecut - controale prea dese, suspiciunile functionarilor greci fata de straini etc. - i s-ar fi parut mai usor de indurat daca cei doi copii ai ei n-ar fi ramas in Romania sa-si termine studiile.


Ambitia apicultorului zimnicean

Patrut Niculae, de loc din Zimnicea si de meserie apicultor, este unul dintre romanii care viseaza sa dea gata Europa cu produsul sau 100% natural: mierea. S-a hotarat deja, imediat dupa 1 ianuarie, sa inceapa sa-si vanda borcanasele galben-aurii in Franta. De ce tocmai acolo? Pentru ca limba franceza i-a placut inca de la scoala si pentru ca isi doreste de mult timp sa viziteze Franta.

Ca si alti romani dispusi sa puna la bataie efort si resurse pentru a intra pe piata europeana, Niculae este nemultumit de ceea ce numeste el "mafia apiculturii" si de dezinteresul total al autoritatilor. Iar dincolo de motivatiile sale usor naive, problemele din tara sunt cat se poate de reale. Zona Teleormanului este o piata foarte slaba pentru producatorii de miere. Asa ca singurul lucru pe care il poate face Niculae cu productia sa de miere este sa o vanda cu un pret intre 4 si 6 lei kilogramul combinatului apicol al Asociatiei Crescatorilor de Albine, care o vinde mai departe in Franta, Italia sau Germania.

De fapt, asa a si ajuns Niculae sa ia decizia de a incerca sa vanda direct in Franta. A facut deja primul pas: a postat un anunt pe un forum al comunitatii romanesti din Franta, in care ofera un parteneriat de afaceri unui roman de acolo familiarizat cu piata si conditiile din Franta. Intrebat ce sanse isi da sa intre pe piata franceza puternic concurentiala prin aceasta metoda, Niculae raspunde vesel: "E ca la pescuit. Pe balta sunt o suta de pescari si toti incearca. Niciunul nu stie sigur daca o sa prinda ceva." Singurul sau argument pentru afacere este ca vrea sa vanda mierea cu 3 euro kilogramul si crede ca nimeni in Franta nu poate oferi un pret mai bun.

Statul roman, sfinx pentru intreprinzatorii locali

In Romania circula in paralel idei contradictorii despre ce inseamna piata europeana. Unii spun ca "in Vest" birocratia e mult mai mica decat la noi, in timp ce altii sustin ca, dimpotriva, legislatia europeana e mult mai stufoasa si complicata. In realitate, situatia e mai nuantata si poate varia mult de la un colt al Europei la altul. Cel mai bun lucru pe care il poate face intreprinzatorul cu aspiratii europene este sa se informeze cat mai bine despre conditiile pietei in care vrea sa intre.

Presedintele Confederatiei Patronale a Industriei Serviciilor si Comertului, Adrian Izvoranu, crede ca intreprinzatori din agricultura si industria alimentara precum Niculae nu au nicio sansa in competitia de pe piata europeana. Dupa parerea lui, sunt de vina lipsa unei strategii nationale integrate de sustinere a afacerilor romanesti in exterior, dar si dezinteresul intreprinzatorilor mici si mijlocii pentru probleme ale integrarii care ii afecteaza in mod direct.

De cealalta parte, presedintele Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, Ovidiu Chirovici, recunoaste ca n-ar fi rau ca guvernul sa elaboreze o strategie pentru sustinerea afacerilor romanilor in UE. Chiar da exemplul Turciei, in care statul subventioneaza 80% din valoarea unei afaceri deschise in Europa in limita a 200.000 de dolari.