Decizia CEDO in cauza Organizatia Martorii lui Iehova impotriva Romaniei

Decizie

privind cererile nr. 63.108/00, 62.595/00, 63.117/00, 63.118/00, 63.119/00, 63.121/00, 63.122/00, 63.816/00, 63.827/00, 63.829/00, 63.830/00, 63.837/00, 63.854/00, 63.857/00 si 70.551/01, formulate de organizatia religioasa "Martorii lui Iehova - Romania" si altii impotriva Romaniei




SECTIA A III-A

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand la data de 11 iulie 2006 in cadrul unei camere formate din: domnii B. M. Zupancic, presedinte, C. Birsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, judecatori, si din domnul V. Berger, grefier de sectie,
avand in vedere cererile mai sus mentionate, introduse la data de 5 octombrie 2000 (nr. 63.108/00), 3 octombrie 2000 (nr. 62.595/00), 2 noiembrie 2000 (nr. 63.117/00, 63.118/00, 63.119/00, 63.121/00 si 63.122/00), 5 decembrie 2000 (nr. 63.816/00, 63.827/00, 63.829/00, 63.830/00, 63.837/00, 63.584/00 si 63.857/00) si 11 iunie 2001 (nr. 70.551/01),
luand in considerare decizia Curtii de a se prevala de art. 29 §3 din Conventie si de a analiza impreuna admisibilitatea si fondul cauzelor,
tinand cont de declaratiile oficiale de acceptare a unei solutionari amiabile a cauzelor,
dupa ce a deliberat,
pronunta urmatoarea decizie:
#PAGEBREAK#
IN FAPT

Organizatia religioasa "Martorii lui Iehova - Romania" (Martorii lui Iehova) este o asociatie cultuala cu sediul in Bucuresti.
Ceilalti 14 reclamanti sunt cetateni romani: Robert Fazakas s-a nascut la data de 21 martie 1976 si locuieste in municipiul Targu Mures; Iacov Porav s-a nascut la data de 4 noiembrie 1977 si locuieste in comuna Raciu, judetul Mures; Mozes Csego s-a nascut la data de 30 iulie 1975 si locuieste in comuna Cristesti, judetul Mures; Arpad Szep s-a nascut la data de 18 noiembrie 1971 si locuieste in comuna Cristesti, judetul Mures; Mihaly Marton s-a nascut la data de 6 iunie 1972 si locuieste in comuna Craciunesti, judetul Mures; Teodor Crinisor Dumbrava s-a nascut la data de 19 octombrie 1971 si locuieste in comuna Cristesti, judetul Mures; Marius-Sebastian Gazdac s-a nascut la data de 9 aprilie 1977 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Alexandru Mircea s-a nascut la data de 18 mai 1971 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Danut Baraian s-a nascut la data de 1 septembrie 1969 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Dumitru-Dan Laslou s-a nascut la data de 23 ianuarie 1973 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Cosmin Balanean s-a nascut la data de 2 decembrie 1978 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Csaba Ianos Czink s-a nascut la data de 14 mai 1976 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj; Ioan-Teodor Demian s-a nascut la data de 29 martie 1966 si locuieste in municipiul Cluj-Napoca, judetul Cluj, si Victor Daniel Clicinschi s-a nascut la data de 21 decembrie 1972 si locuieste in comuna Havarna, judetul Botosani.
Reclamantii sunt reprezentati in fata Curtii de doamna A. Dagalita, avocat din Bucuresti, si domnii P. Goni si M. Trizac, avocati din Paris.
Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat prin agentul sau, doamna B. Ramascanu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

A. Circumstantele cauzei
Faptele cauzei, asa cum au fost ele expuse de catre parti, pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
1. Organizatia religioasa "Martorii lui Iehova"
Infiintata in Statele Unite ale Americii acum aproape 120 de ani, organizatia religioasa "Martorii lui Iehova" este prezenta in Romania de la inceputul secolului al XX-lea. In general, membrii ei si-au putut exercita in mod liber cultul pe teritoriul romanesc pana la instaurarea regimului comunist.
La data de 8 august 1949, printr-o decizie a ministrului justitiei al Republicii Populare Romane, cultul Martorii lui Iehova a fost interzis, iar organizatia a fost radiata din registrul persoanelor juridice al Tribunalului Ilfov.
Dupa caderea regimului comunist, din decembrie 1989, reclamanta a fost inregistrata prin hotararea nr. 1.166 din 9 aprilie 1990 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, in temeiul Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii). Articolul 7 din statutul sau ii precizeaza obiectul astfel:
"a) marturisirea in comun si raspandirea invataturilor biblice si a credintei crestine, care consta in proclamarea numelui lui Iehova Dumnezeu si a masurilor sale pline de iubire in folosul omenirii prin intermediul Regatului sau ceresc incredintat lui Isus Cristos. Acestea se efectueaza prin intermediul Congregatiilor Crestine, infiintate si organizate in Romania, in conformitate cu legile canonice ale Organizatiei, sub indrumarea si supravegherea Corpului de Guvernare al Organizatiei Mondiale a Martorilor lui Iehova, si cu prezentul Statut;
b) desfasurarea unor actiuni de binefacere si de caritate, precum si trimiterea de ajutoare umanitare."

#PAGEBREAK#
Pe teritoriul romanesc, ministeriatul crestin al organizatiei este efectuat prin intermediul congregatiilor crestine, organizatia reclamanta functionand ca un organ de coordonare si de control.
In 1991, in Romania functionau 228 de congregatii ale cultului Martorii lui Iehova.
Martorii lui Iehova constituie la ora actuala un grup crestin important, iar organizatia reprezinta interesele religioase a 552 de congregatii.

De exemplu, la data de 19 aprilie 2000, 82.761 de membri si asociati s-au reunit in casele lor de cult cu ocazia sarbatoririi Pastelui.
a) Recunoasterea reclamantei ca un cult
Reclamanta a functionat fara ingerinte din partea statului pana la data de 25 martie 1997. La aceasta data, Secretariatul de Stat pentru Culte (Secretariatul de stat) le-a trimis tuturor autoritatilor locale o lista cu toate "cultele recunoscute" de stat. Cultul Martorii lui Iehova nu figura pe aceasta lista.

Pe baza acestei liste, diferitele autoritati locale sau centrale s-au angajat pe calea negarii drepturilor lor prin raportare la alte culte. Reclamanta se plange de adoptarea de catre autoritati a urmatoarelor masuri, care au impiedicat libera exercitare a cultului lor:
a) La data de 8 aprilie 1997, Consiliul Local al Municipiului Tulcea a informat-o pe reclamanta ca, potrivit Adresei din 25 martie 1997 a Secretariatului de stat, cultul Martorii lui Iehova nu era recunoscut de stat si ca, prin urmare, autorizatia de construire a unei case de cult eliberata organizatiei reclamante la data de 3 iulie 1995 a fost anulata.
b) La data de 17 aprilie 1997, Directia Generala a Finantelor Publice si a Controlului de Stat din Sibiu a informat-o pe reclamanta ca, avand in vedere Adresa din 25 martie 1997, ea nu putea beneficia de o scutire pentru plata impozitului pe cladiri pentru casele de cult.
c) Prin Adresa din 5 decembrie 1997, trimisa reclamantei, Secretariatul de stat si-a exprimat parerea ca Martorii lui Iehova nu era un cult religios, ci o asociatie religioasa, si, in consecinta, a considerat ca ea nu putea beneficia de prevederile Legii nr. 27/1994 privind scutirea de impozitele si taxele locale.
d) La data de 15 iunie 1998, Consiliul Municipal al Orasului Cetariu, judetul Bihor, a informat-o pe reclamanta ca statul roman nu recunostea religia Martorilor lui Iehova. Or, numai cultele recunoscute puteau sa aiba cimitire pentru credinciosii lor.
La data de 28 martie 1998, avand in vedere atitudinea anumitor autoritati care i-au refuzat statutul de cult, organizatia reclamanta si-a modificat statutul, introducand in primul sau articol urmatoarele texte:
"b) Organizatia religioasa "Martorii lui Iehova" este un cult religios crestin.
c) Organizatia religioasa a Martorilor lui Iehova este denumirea oficiala a cultului religios "Martorii lui Iehova"."
Prin Incheierea de sedinta definitiva din 9 aprilie 1998, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a aprobat aceste modificari. Prin Hotararea din 21 ianuarie 1999, aceeasi instanta a rectificat erorile materiale ce s-au strecurat in Hotararea din 9 aprilie 1998.
La data de 26 august 1998, Secretariatul de stat a informat-o pe reclamanta ca nu-i recunostea noul statut modificat, deoarece nu si-a dat acordul in acest sens. La data de 24 septembrie 1998, reclamanta a cerut Secretariatului de stat sa anuleze actul din 26 august 1998 si sa-i recunoasca statutul modificat. La data de 21 octombrie 1998, Secretariatul de stat a respins cererea.

#PAGEBREAK#
La data de 10 octombrie 1998, reclamanta a scris Guvernului pentru a se plange de atitudinea Secretariatului de stat. In urma acestei scrisori, s-a decis demararea unei anchete de catre Departamentul de control al Guvernului. In Nota de control din 29 ianuarie 1999, aprobata de primul-ministru, acest departament a propus:
"4.1. Secretariatul de Stat pentru Culte va analiza si va dispune masurile care se impun pentru includerea Organizatiei Religioase "Martorii lui Iehova" in lista religiilor si cultelor recunoscute in Romania, cu acordarea tuturor drepturilor prevazute de lege si implicit cu respectarea de catre Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova" a obligatiilor prevazute in actele normative in vigoare.
4.2. Secretariatul de Stat pentru Culte isi va revizui punctul de vedere actual, in sensul respectarii hotararilor dispuse de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in Dosarul nr. 1.174/PJ/1990, prin Sentinta civila nr. 1.166/09.04.1990 si Incheierea din sedinta publica din 09.04.1998, implicit a art. 1 punctele b si c din noul statut."
i. Procedura in contencios administrativ intemeiata pe Legea nr. 29/1990 pentru recunoasterea statutului reclamantei
La data de 25 noiembrie 1998, reclamanta a introdus o actiune intemeiata pe Legea contenciosului administrativ si a solicitat anularea actelor din 26 august si 21 octombrie 1998. De asemenea, a solicitat ca Secretariatul de stat sa fie obligat sa emita un act administrativ care sa recunoasca statutul sau modificat.
La data de 4 martie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, ca urmare a unei exceptii invocate de Secretariatul de stat, a anulat Hotararea de modificare a statutului reclamantei din 9 aprilie 1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si, pe fond, a respins cererea reclamantei. Curtea de Apel Bucuresti a reamintit ca, in Hotararea sa din 7 octombrie 1996, Curtea Suprema de Justitie statuase ca o asociatie dobandeste personalitate juridica prin decizia tribunalului judetean. De asemenea, ea a mai aratat ca recunoasterea cultelor religioase este reglementata de Decretul nr. 177/1948 si ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, atunci cand a pronuntat cele doua hotarari mai sus mentionate, nu solicitase avizul ministerului de resort, asa cum impunea Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii).
Reclamanta a declarat recurs impotriva acestei hotarari, invocand caracterul definitiv al hotararilor in cauza si neconstitutionalitatea Decretului nr. 177/1948.

#PAGEBREAK#
Prin Hotararea definitiva din 7 martie 2000, Curtea Suprema de Justitie a admis cererea reclamantei. Dupa ce a constatat ca Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor nu a fost abrogat, ea a considerat ca acesta continea restrictii ale libertatii de religie incompatibile cu articolul 29 din Constitutia din 1991, adoptata dupa caderea regimului comunist, si, prin urmare, a concluzionat ca nu putea solutiona litigiul in lumina acestui decret. Subliniind faptul ca cultul Martorii lui Iehova isi incepuse activitatea religioasa in Romania cu mai mult de 80 de ani inainte, ca acesta fusese interzis de regimul comunist in 1948, dar ca isi reluase activitatea in baza Hotararii din 9 aprilie 1990 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, prin care obtinuse personalitate juridica in temeiul Legii nr. 21 din 1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii), ca Ministerul Culturii isi daduse acordul pentru inregistrarea sa, ca modificarile statutului efectuate in 1998 fusesera publicate in Registrul persoanelor juridice si ca Secretariatul de Stat pentru Culte fusese informat despre acest lucru, Curtea a considerat ca refuzul Secretariatului de stat de a recunoaste statutul modificat al reclamantei contravenea libertatii de religie garantate de art. 29 din Constitutia Romaniei si de tratatele internationale.
Prin hotararile definitive din 15 februarie si 28 martie 2000, pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, reclamanta a obtinut anularea altor acte administrative ale autoritatilor locale si centrale emise pe baza listei intocmite de Secretariatul de stat. Aceste hotarari i-au recunoscut implicit reclamantei calitatea de cult religios.
La data de 24 octombrie 2002, Ministerul Culturii si Cultelor, care a inlocuit Secretariatul de Stat pentru Culte, a adoptat un ordin prin care se arata ca statutul organizatiei reclamante era supus Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, care a inlocuit Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii).
ii. Procedura in contencios administrativ intemeiata pe Legea nr. 29/1990 pentru recunoasterea inregistrarii organizatiei reclamante in temeiul Legii nr. 21/1924
La data de 5 noiembrie 2002, reclamanta a solicitat ministerului sa anuleze ordinul din 24 octombrie 2002, considerand ca Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 nu-i era aplicabila, tinand seama de faptul ca primul sau articol excludea cultele religioase din domeniul de aplicare al ordonantei. La data de 13 noiembrie 2002, ministerul a refuzat sa anuleze ordinul.
La data de 5 decembrie 2002, reclamanta a introdus la Guvern un recurs ierarhic impotriva refuzului ministerului.
La data de 12 decembrie 2002, in lipsa raspunsului Guvernului, reclamanta a chemat in judecata Ministerul Culturii si Cultelor. Prin hotararea ramasa definitiva din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a anulat ordinul litigios si a obligat ministerul sa recunoasca statutul modificat al reclamantei conform Deciziei ramase definitiva a Curtii Supreme de Justitie, pronuntata la data de 7 martie 2000.

#PAGEBREAK#
La data de 22 mai 2003, ministrul culturii si cultelor a emis Ordinul nr. 2.657/2003 privind recunoasterea Statutului de organizare si functionare al Organizatiei Religioase "Martorii lui Iehova", care prevedea:
"Art. 1. - Ministerul Culturii si Cultelor (...) recunoaste Statutul de organizare si functionare al Organizatiei Religioase "Martorii lui Iehova", inregistrat potrivit Sentintei civile nr. 1.166 din 9 aprilie 1990 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, modificat prin Incheierea de sedinta din data de 9 aprilie 1998, rectificata prin Incheierea din data de 21 ianuarie 1999 (...) al Judecatoriei Sectorului 1 din Bucuresti.
Art. 2. - (1) In baza statutului, Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova" este un cult religios crestin.
(2) Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova" este denumirea oficiala a cultului religios Martorii lui Iehova.
Art. 3. - Cultul religios crestin Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova" are toate drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru cultele religioase recunoscute de statul roman.
Art. 4. - (1) In termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare, Ministerul Culturii si Cultelor va comunica prezentul ordin catre toate autoritatile administratiei publice centrale, prefecturi si consilii judetene, iar la cerere, si altor autoritati si persoane interesate.
(2) Ministerul Culturii si Cultelor se va asigura ca toate actele pe care le emite sau le avizeaza, potrivit legii, referitoare la cultele religioase recunoscute de statul roman, sa cuprinda cultul religios Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova".
Art. 5. - Prezentul ordin intra in vigoare la data emiterii si se publica ulterior in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 6. - La data intrarii in vigoare a prezentului ordin sunt revocate orice alte acte administrative contrare emise de fostul Secretariat de Stat pentru Culte sau de Ministerul Culturii si Cultelor."
Ordinul a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 13 iunie 2003.
b) Serviciul militar si ministrii ordinati ai cultului Martorii lui Iehova
La data de 12 aprilie 2000, reclamanta a solicitat Secretariatului de stat sa confirme in scris ca ministrii sai ordinati, in calitate de membri ai unui cult religios recunoscut de lege, erau scutiti de obligatia de a indeplini orice serviciu militar, conform art. 6 lit. c) din Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare.
Prin Adresa din 19 aprilie 2000, Secretariatul de stat a informat-o pe reclamanta ca personalul sau ordinat beneficia, ca oricare cetatean roman obiector de constiinta, de prevederile art. 4 din Legea nr. 46/1996, care le oferea posibilitatea de a indeplini un serviciu utilitar alternativ.
Prin Decizia definitiva din 14 iunie 2000 a Curtii Militare de Apel, ceilalti 14 reclamanti, ministri ordinati ai cultului Martorii lui Iehova, au fost condamnati in temeiul art. 348 din Codul penal pentru ca s-au sustras de la serviciul utilitar alternativ. Ei au fost condamnati la inchisoare cu suspendare (a se vedea, mai jos "Ceilalti reclamanti"). Dupa spusele reclamantei, refuzul ministrilor ordinati de a indeplini serviciul utilitar alternativ le poate atrage o noua condamnare. Mai mult, toti ministrii ordinati cu varste de pana la 35 de ani vor fi in aceeasi situatie, deoarece obligatia serviciului militar exista pana la aceasta varsta.
Prin adresele din 27 septembrie si 9 octombrie 2000, Comitetul Helsinki Romania i-a cerut ministrului apararii sa ia masurile corespunzatoare pentru a executa Hotararea definitiva din 7 martie 2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, si sa-i scuteasca pe ministrii ordinati ai Martorilor lui Iehova de serviciul militar.
La data de 23 octombrie 2000, ministrul apararii a raspuns ca ministrii ordinati ai Martorilor lui Iehova erau obligati sa indeplineasca serviciul utilitar alternativ.

#PAGEBREAK#
La o data neprecizata, procurorul general al Romaniei a formulat un recurs in interesul legii in fata Curtii Supreme de Justitie. El a invocat diferite hotarari pronuntate de Curtea Militara de Apel, dintre care unele i-au achitat pe ministrii ordinati ai Martorilor lui Iehova acuzati de neprezentare la incorporare in temeiul art. 354 din Codul penal, iar altele au pronuntat hotarari de condamnare. Dupa o scurta descriere a hotararilor mai sus mentionate, procurorul general a subliniat ca Martorii lui Iehova reprezinta o asociatie religioasa si nu un cult religios si ca, prin urmare, ei nu puteau beneficia de prevederile art. 6 lit. c) din Legea nr. 46/1996, care scuteste ministrii cultelor recunoscute de serviciul militar si de serviciul utilitar alternativ. Drept care, el a conchis in memoriul sau ca ministrii ordinati ai Martorilor lui Iehova care refuzau sa indeplineasca serviciul utilitar alternativ ar fi trebuit condamnati pentru neprezentare la incorporare.

Termenul la Curtea Suprema de Justitie a fost fixat pentru data de 15 octombrie 2001. Inainte de inceperea sedintei, reprezentantii reclamantei au fost invitati sa paraseasca sala. Apoi, judecatorii au deliberat timp de mai multe ore cu usile inchise. In hotararea sa din aceeasi zi, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in interesul legii si a statuat ca hotararile de achitare erau corecte, deoarece refuzul de a indeplini serviciul utilitar alternativ nu intra in domeniul de aplicare al infractiunii de neprezentare la incorporare, reglementata de art. 354 din Codul penal, care nu se aplica decat in cazul refuzului de a indeplini serviciul militar intr-o baza militara. Ea nu s-a pronuntat asupra afirmatiei procurorului general, conform careia organizatia reclamanta este o asociatie religioasa si nu un cult religios.

Intr-un comunicat facut public la data de 6 octombrie 2000, Amnesty International a facut o analiza a prevederilor Legii nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, in ceea ce priveste obligatia de indeplinire a serviciului utilitar alternativ. Ea a facut mai intai referire la Recomandarea nr. R8 (87) a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei si la Rezolutia nr. A3-0025/92 a Parlamentului European, conform carora serviciul utilitar alternativ, a carui durata trebuie sa ramana rezonabila, nu trebuia sa aiba un caracter punitiv. Ea a conchis ca serviciul utilitar alternativ prevazut de Legea nr. 46/1996 avea un caracter punitiv deoarece durata sa era de 24 de luni, in timp ce serviciul militar obisnuit nu dura decat 12 luni.
c) Aplicarea prevederilor legale referitoare la scutirea de impozitele si taxele locale a cultului Martorii lui Iehova
La data de 30 ianuarie 2002, Guvernul a adoptat Ordonanta nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, care stipula in anexele nr. 2 si 5 ca terenurile si casele de cult ce apartineau cultelor religioase recunoscute nu sunt impozabile.
Prin Hotararea nr. 1.278 din 13 noiembrie 2002, Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a ordonantei mai sus mentionate. Anexa nr. 2 la aceasta hotarare enumera cultele religioase recunoscute in Romania. Reclamanta nu figura pe aceasta lista.

Reclamanta le-a solicitat autoritatilor locale in mai multe randuri sa o scuteasca de plata impozitului pe cladiri pentru casele de cult si pe terenurile ce ii apartineau. Prin mai multe adrese datand din luna mai 2003, mai multe autoritati locale au refuzat sa acorde o asemenea scutire, pe motivul ca organizatia reclamanta nu putea beneficia de ea deoarece nu figura pe lista cultelor religioase oficial recunoscute, intocmita la data adoptarii normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 36/2002.
Prin Adresa din 20 mai 2003, reclamanta a solicitat Guvernului introducerea sa in lista cultelor religioase oficial recunoscute in Romania si inlocuirea titlului "culte religioase oficial recunoscute in Romania" cu cel de "culte inregistrate si care functioneaza legal in Romania". In aceeasi adresa, reclamanta se plangea de incalcarea drepturilor sale din cauza refuzului Primariei din Acatari, judetul Mures, de a-i elibera o autorizatie de construire a unei case de cult, pe motivul ca organizatia reclamanta nu figura pe lista cultelor religioase oficial recunoscute in Romania. De asemenea, ea s-a plans ca omisiunea de a o introduce pe lista cultelor oficiale o priva, intr-un mod discriminatoriu fata de celelalte religii, de dreptul de a-si exercita credinta: imposibilitatea de a acorda asistenta religioasa in spitale, penitenciare, aziluri si orfelinate, imposibilitatea de a avea cimitire confesionale, de a beneficia de scutirea de taxe notariale la dobandirea de drepturi reale, obligarea personalului sau ordinat sa indeplineasca serviciul militar sau imposibilitatea de a invita misionari straini sa locuiasca in Romania pe perioade lungi.
Guvernul nu a raspuns la aceasta adresa.

#PAGEBREAK#
La 6 februarie si 21 mai 2003, Guvernul a modificat normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele si taxele locale, definind notiunea de "casa de cult".
Incepand din luna iunie 2003, practica autoritatilor locale variaza: anumite autoritati au refuzat scutirea reclamantei de plata impozitului pentru casele de cult si terenuri, pe motivul ca Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2.657/2003, prin care reclamanta era recunoscuta ca fiind un cult, nu putea modifica Hotararea Guvernului nr. 1.278/2002 ce cuprindea lista cultelor religioase recunoscute, in timp ce altele i-au acordat aceasta scutire, insa incepand cu data intrarii in vigoare a ordinului mai sus amintit.
La data de 17 iulie 2003, reclamanta a chemat in judecata Guvernul in fata Curtii de Apel Bucuresti, pentru a fi obligat sa adopte un act administrativ care sa o includa pe lista cultelor religioase oficial recunoscute de lege.
La data de 16 septembrie 2003, Guvernul a solicitat respingerea actiunii, argumentand ca autoritatile locale aveau obligatia legala de a respecta Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2.657 din 22 mai 2003 si ca reclamanta nu era inclusa in lista respectiva deoarece ordinul mai sus mentionat fusese adoptat dupa intrarea in vigoare a Hotararii din 25 martie 1997 ce cuprindea lista cultelor recunoscute.
Prin Hotararea definitiva din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a admis pretentiile reclamantei si a obligat Guvernul sa adopte un act administrativ de introducere a acesteia pe lista cultelor religioase oficial recunoscute in Romania.
La data de 22 decembrie 2003, Parlamentul a adoptat Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. La data de 22 ianuarie 2004, Guvernul a adoptat normele metodologice de aplicare a acestui cod. Aceste norme metodologice, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, includeau reclamanta in lista cultelor religioase recunoscute in Romania.
d) Martorii lui Iehova si asistenta religioasa in penitenciare
Reclamanta subliniaza ca a intampinat dificultati la acordarea asistentei religioase mai multor detinuti din randul Martorilor lui Iehova.
Astfel, in 2000, un ministru ordinat al reclamantei i-a solicitat directorului inchisorii din Bistrita permisiunea de a acorda asistenta religioasa mai multor detinuti Martori ai lui Iehova.
La data de 4 februarie 2000, directorul penitenciarului i-a comunicat refuzul sau, invocand faptul ca detinutii respectivi nu-si declarasera apartenenta la organizatia religioasa "Martorii lui Iehova" in momentul incarcerarii lor si ca, in orice caz, Martorii lui Iehova nu constituiau un cult religios recunoscut de lege.

#PAGEBREAK#
e) Publicarea de catre Inspectoratul Judetean de Politie Neamt a unei brosuri despre sectele religioase
La o data neprecizata, Inspectoratul Judetean de Politie Neamt a publicat o brosura intitulata "Sectele religioase intre... mit si adevar". In introducere, brosura sublinia caracterul antidemocratic al sectelor in felul urmator:
"Depasind cadrul de confesiuni religioase, multe din aceste secte, prin preceptele si practicile folosite, se situeaza in postura de exponente ale unor cercuri antidemocratice, antiprogresiste, slujind interese ce nu au nimic cu sensul moral pe care il proclama."
Brosura include reclamanta in capitolul "Asociatii religioase inregistrate cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte, dar care, prin doctrina si practici, pot produce tulburari in viata religioasa si sociala". Reclamanta este descrisa in felul urmator:
"Desi avizata prin activitatea ei si unele precepte, aceasta asociatie incalca legile tarii. Astfel, sunt defaimate autoritatile de stat pe care le considera incapabile sa rezolve problemele sociale actuale, pentru care numai Martorii lui Iehova au solutii potrivite; instiga la nerespectarea legilor statului indemnand adeptii sa nu participe la vot, sa refuze asistenta medicala, tineretul sa refuze satisfacerea stagiului militar si sa nu urmeze cursuri universitare; denigreaza Biserica Ortodoxa Romana, despre care se spune ca este depasita si saraca, in declin si lipsita de sprijinul autoritatilor."

2. Ceilalti reclamanti
Reclamantii persoane fizice sunt ministri ordinati ai cultului Martorii lui Iehova.
In 1999, reclamantii au primit ordin de incorporare. Avand in vedere convingerile lor religioase, ei au optat intr-o prima etapa pentru indeplinirea serviciului utilitar alternativ, insa ulterior au cerut sa fie scutiti de obligatia de a indeplini acest serviciu civil, ca oricare ministru ordinat al unui cult recunoscut, conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare.
In cursul anului 1999 a fost pornita urmarirea penala impotriva reclamantilor pentru refuzul lor de a se prezenta la incorporare, infractiune incriminata de art. 354 alin. 2 din Codul penal.
Prin decizii distincte pronuntate la data de 14 iunie 2000, Curtea Militara de Apel, cu sediul in Bucuresti, i-a condamnat pe reclamanti, prin decizii definitive distincte, pronuntate in recurs, la pedepse de un an si 6 luni de inchisoare cu suspendare. In urma deciziei din 15 octombrie 2001, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie in cadrul unui recurs in interesul legii, considerand ca refuzul de a indeplini serviciul utilitar alternativ nu intra sub incidenta legii penale, procurorul general a formulat recursuri in anulare impotriva deciziilor de condamnare a reclamantilor.
In concluziile lor scrise, in fata Curtii Supreme de Justitie, reclamantii au cerut sa fie achitati, aratand ca erau ministri ordinati ai cultului religios Martorii lui Iehova si ca, prin urmare, beneficiau de prevederile art. 6 din Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare, care scutea de orice serviciu militar sau alternativ ministrii ordinati ai cultelor religioase. Ei i-au cerut acestei curti sa constate si faptul ca aceasta condamnare a lor incalca art. 9 si 14 din Conventia europeana a drepturilor omului. In plus, ei s-au plans ca au fost judecati de o instanta militara, desi erau civili. Ei au solicitat daune morale pentru aceste fapte si daune materiale reprezentand cheltuielile de judecata pe care le platisera la instantele anterioare.
Prin decizii pronuntate in 2002 si 2003, Curtea Suprema de Justitie a pronuntat achitarea reclamantilor, considerand ca refuzul lor de a indeplini serviciul utilitar alternativ nu intra sub incidenta dispozitiilor din Codul penal care pedepsesc neprezentarea la incorporare. Ea nu s-a pronuntat asupra celorlalte cereri ale reclamantilor.
In 2003 si 2004, invocand articolul 13 din Conventie si art. 504-506 din Codul de procedura penala, reclamantii si-au reiterat cererile pentru daunele morale si materiale. Solutia acestor cauze nu a fost comunicata Curtii.

#PAGEBREAK#
B. Dreptul si practica interna pertinente
1. Constitutia

"ARTICOLUL 29
Libertatea constiintei

(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nicio forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine."
2. Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii)

ARTICOLUL 3

"Asociatiile si asezamintele fara scop lucrativ sau patrimonial nu pot dobandi personalitatea juridica decat pe temeiul unei decizii motivate a tribunalului civil in circumscriptia caruia s-au constituit.
Aceasta decizie nu se poate da decat la cererea celor interesati:
a) Dupa ce s-a cerut avizul ministerului in competenta caruia cade scopul asociatiei sau asezamantului;
b) Dupa ce s-au ascultat concluziile Ministerului Public si s-a constatat ca statutele sau actele constitutive, compunerea organelor de directie si administratie si celelalte conditii nu contravin la dispozitiile legii de fata.
Partile interesate, ministerul competent si reprezentantul ministerului public au dreptul de apel potrivit art. 90."
3. Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase

ARTICOLUL 13

"Cultele religioase, pentru a putea sa se organizeze si sa functioneze, vor trebui sa fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunarii Nationale, dat la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor.
In cazuri bine motivate se va putea retrage recunoasterea in acelasi mod."
#PAGEBREAK#
ARTICOLUL 14

"In vederea recunoasterii, fiecare cult religios va inainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare si aprobare, statutul sau de organizare si functionare, cuprinzand sistemul de organizare, conducere si administrare, insotit de marturisirea de credinta respectiva."

ARTICOLUL 16

"Organizarea de partide politice pe baza confesionala este interzisa."

ARTICOLUL 17

"Partile componente ale cultelor religioase recunoscute, precum comunitati, parohii, unitati, grupe, vor trebui sa fie inscrise intr-un registru special al primariei respective, cu aratarea nominala a organelor de conducere si control si cu indicarea numerica a membrilor care fac parte din ele."

ARTICOLUL 18

"Asociatiile civile si fundatiunile care urmaresc, in total sau in parte, scopuri religioase trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, sa aiba incuviintarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse intru totul obligatiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios."

ARTICOLUL 19

"Inscriptiunile si semnele simbolice, precum si sigiliile sau stampilele aratand denumirea cultului, vor trebui sa aiba in prealabil aprobarea Ministerului Cultelor."

ARTICOLUL 20

"Sefii cultelor, ierarhii si in general intregul personal din serviciul cultelor trebuie sa fie cetateni romani, bucurandu-se de deplinatatea exercitiului drepturilor civile si politice."

ARTICOLUL 21

"Sefii cultelor precum si mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii, superintendentii, administratorii-apostolici, vicarii-administrativi si altii, avand functiuni asemanatoare, alesi sau numiti in conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscuti in functiune decat in baza aprobarii Prezidiului Marii Adunari Nationale, data prin decret, la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor. Inainte de intrarea in functiune, toti acestia vor depune juramantul de credinta in fata ministrului cultelor. Formula de juramant este urmatoarea: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur ca voiu respecta si voiu face sa se respecte de catre subalternii mei legile Republicii Populare Romane; jur ca nu voiu ingadui subalternilor mei sa intreprinda si sa ia parte si nici eu nu voiu intreprinde si nu voiu lua parte la nicio actiune de natura a aduce atingere ordinii publice si integritatii Republicii Populare Romane. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" Aceasta formula de juramant este obligatorie si pentru conducatorii asociatiilor civile cu caracter religios prevazute la art. 18. Ceilalti membri ai clerului apartinand diferitelor culte, cat si presedintii sau conducatorii comunitatilor locale, vor depune, inainte de intrarea lor in functiune, in fata sefilor lor ierarhici juramantul de credinta dupa formula urmatoare: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur a respecta legile Republicii Populare Romane si de a pastra secretul in serviciul oranduit de Stat. Asa sa-mi ajute Dumnezeu"!
Ceilalti functionari din serviciul cultelor religioase vor depune in fata autoritatilor competente de Stat juramantul de credinta prevazut de art. 8 din Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului roman in Republica Populara Romana."
4. Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare
#PAGEBREAK#
ARTICOLUL 4

"Cetatenii care, din motive religioase, refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme executa serviciul utilitar alternativ, conform prezentei legi.
Modul de executare a serviciului utilitar alternativ se stabileste prin hotarare a Guvernului."

ARTICOLUL 6

"Nu indeplinesc serviciul militar:
(...)
c) personalul hirotonit sau ordinat care apartine cultelor religioase recunoscute de lege."
5. Hotararea Guvernului nr. 618/1997 privind modul de executare a serviciului utilitar alternativ

ARTICOLUL 1

"(1) Serviciul utilitar alternativ este o forma a indeplinirii serviciului militar si se executa de catre cetatenii apti pentru serviciul militar, care, din motive religioase, refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme.
(2) Durata serviciului utilitar alternativ este de 24 de luni pentru militarii in termen si de 12 luni pentru militarii cu termen redus."
6. Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

ARTICOLUL 1

"(1) Persoanele fizice si persoanele juridice care urmaresc desfasurarea unor activitati in interes general sau in interesul unor colectivitati locale ori, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociatii ori fundatii in conditiile prezentei ordonante.
(...)
(3) Partidele politice, sindicatele si cultele religioase nu intra sub incidenta prezentei ordonante."
#PAGEBREAK#
ARTICOLUL 78

"Prezenta ordonanta intra in vigoare in termen de 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I."
7. Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale
Aceasta prevede ca nu sunt supuse impozitului constructiile care, prin destinatia lor, sunt case de cult ce apartin cultelor religioase recunoscute de lege si nici partile lor componente, cu exceptia incaperilor cu destinatie economica. In plus, nu sunt supuse impozitului terenurile ce apartin cultelor religioase recunoscute de lege.
8. Hotararea Guvernului nr. 1.278/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale
Aceasta intocmeste lista cultelor religioase oficial recunoscute in Romania. Organizatia reclamanta nu figureaza pe aceasta lista.
9. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004
Acestea intocmesc lista "cultelor religioase oficial recunoscute in Romania", lista in care se afla numele organizatiei reclamante.

CAPETE DE CERERE
A. Capetele de cerere ale organizatiei "Martorii lui Iehova"
1. Invocand art. 6 §1 din Conventie, organizatia reclamanta formuleaza mai multe capete de cerere.
a) In primul rand, ea afirma ca dreptul sau de acces la instanta a fost incalcat prin neexecutarea efectiva a Deciziei din 7 martie 2000 a Curtii Supreme de Justitie.
b) De asemenea, ea se plange de modalitatea in care s-a desfasurat examinarea recursului in interesul legii, introdus de procurorul general in fata Curtii Supreme de Justitie. Ea pretinde ca lipsa citarii sale in timpul dezbaterilor, caracterul secret al sedintei de judecata si evacuarea reprezentantilor sai si a avocatului sau din sala de dezbateri au impiedicat-o sa se apere in mod adecvat. Mai mult, ea se plange ca, in Hotararea sa din 15 octombrie 2001, Curtea Suprema de Justitie nu s-a pronuntat asupra unuia dintre motivele invocate de procurorul general, si anume calitatea de cult religios a reclamantei.
c) Reclamanta sustine ca Decizia din 15 octombrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie este contrara deciziilor aceleiasi curti din 15 februarie, 7 si 28 martie 2000, in sensul ca in timp ce deciziile din 2000 confirmau calitatea de cult religios a reclamantei, Decizia din 15 octombrie 2001 a stabilit contrariul. O asemenea jurisprudenta contradictorie ar putea deschide calea unui alt recurs in interesul legii si ar contraveni, prin aceasta, principiului securitatii raporturilor juridice.
2. Reclamanta pretinde ca refuzul Secretariatului de Stat pentru Culte de a o inscrie pe lista cultelor religioase oficial recunoscute constituie o incalcare a art. 9 din Conventie, deoarece, in urma acestui refuz, ea a facut obiectul hartuirii din partea autoritatilor de stat, iar membrii sai nu si-au putut exercita religia in mod liber.
Ea considera ca cerinta de a fi "un cult religios recunoscut de lege" pentru a beneficia de anumite drepturi, cerinta impusa de Secretariatul de Stat pentru Culte si autoritatile publice locale si centrale, nu este o restrictie "prevazuta de lege" in sensul alin. 2 al art. 9.

#PAGEBREAK#
Mai mult, ea considera ca masurile urmatoare reprezinta restrictii asupra dreptului sau la libertatea de religie, care nu sunt "necesare intr-o societate democratica": refuzurile autoritatilor de a-i elibera autorizatia de construire pentru casele de cult, urmarirea penala indreptata impotriva ministrilor ordinati pentru refuzul lor de a indeplini serviciul national militar sau utilitar alternativ, piedicile din calea concesiunii terenurilor pentru construirea caselor de cult si a cimitirelor, a asistentei religioase in penitenciare, refuzul scutirii de plata impozitelor si taxelor locale, a taxelor notariale datorate la dobandirea drepturilor reale.
3. Reclamanta pretinde ca refuzul autoritatilor de stat de a-i acorda statutul de cult religios oficial recunoscut si publicarea brosurii Inspectoratului Judetean de Politie Neamt, care o prezenta ca pe o secta periculoasa, constituie un tratament discriminatoriu contrar art. 14, coroborat cu art. 6, 9 si 13 din Conventie.
4. In sfarsit, invocand art. 13, coroborat cu art. 9 si 6 din Conventie, reclamanta se plange de faptul ca nu a dispus de un recurs eficient impotriva incalcarilor drepturilor sale la libertate de religie si la acces la instanta, mentionate mai sus.

B. Capetele de cerere ale celorlalti reclamanti
1. Invocand art. 6 din Conventie, reclamantii se plang de lipsa de independenta a instantelor care i-au condamnat, si anume tribunalul militar teritorial si Curtea Militara de Apel. Ei arata ca judecatorii acestor instante sunt ofiteri activi ai Ministerului Apararii, obligati sa respecte regulamentul de disciplina militara bazat pe principiul subordonarii ierarhice.
Mai mult, ei se plang de faptul ca urmarirea penala indreptata impotriva lor a fost inceputa la initiativa centrului militar judetean, care se afla sub autoritatea Ministerului Apararii, si ca trimiterea lor in judecata a fost hotarata de un procuror militar, ofiter activ al Ministerului Apararii.
Reclamantii se plang de faptul ca nu au fost audiati de instanta de apel care i-a condamnat.
2. Ei pretind ca refuzul de a executa serviciul utilitar alternativ nu constituie o infractiune in dreptul intern si ca, prin urmare, condamnarea lor pentru aceste fapte este contrara art. 7 din Conventie. Mai mult, ei considera ca prevederile art. 354 alin. 2 din Codul penal nu pot avea calitatea de "lege", din lipsa de previzibilitate, ceea ce reiese din interpretarile diferite pe care instantele interne le-au dat acestui articol.
Sprijinindu-se pe jurisprudenta Curtii din cauzele Amuur impotriva Frantei (Hotararea din 25 iunie 1996, Culegere de hotarari si decizii, 1996-III, p. 846, §36) si Dalban impotriva Romaniei (Hotararea din 28 septembrie 1999, Culegere, 1999-VI, p. 263-264, §44), reclamantii considera ca achitarea nu le anuleaza calitatea de victime, deoarece autoritatile nationale nu au recunoscut, explicit sau in substanta, si nici nu au reparat incalcarile Conventiei.
3. Invocand art. 9 din Conventie, reclamantii se plang ca, din cauza condamnarii lor penale, dreptul lor de a-si exercita liber religia a fost incalcat. In mod special, refuzul instantelor de a recunoaste Martorii lui Iehova ca fiind un cult religios i-ar priva de dreptul lor de a fi scutiti de serviciul militar sau utilitar alternativ, ceea ce ar constitui o ingerinta in dreptul lor la libertatea de religie, care nu indeplineste criteriile definite in alin. 2 al art. 9 din Conventie.
4. Invocand art. 14 din Conventie, coroborat cu art. 9, ei pretind ca au facut obiectul unei discriminari nejustificate fata de oficiantii celorlalte culte religioase, care sunt scutiti de orice serviciu militar sau utilitar alternativ.
5. Invocand art. 13 din Conventie, reclamantii pretind ca dreptul intern nu le ofera niciun remediu in ceea ce priveste incalcarile art. 9 din Conventie, luate separat si impreuna cu art. 14.
#PAGEBREAK#
IN DREPT

Curtea considera ca este necesar sa conexeze cererile in aplicarea art. 42 §1 din Regulamentul Curtii.
Ea observa ca, la data de 8 decembrie 2005, partile s-au intalnit la Strasbourg, in prezenta domnului V. Berger, grefier de sectie, si a doamnei C. Kaufman, referent la grefa, pentru negocieri in vederea ajungerii la o solutionare pe cale amiabila a cauzelor. Guvernul a fost reprezentat prin agentul sau, doamna B. Ramascanu, in timp ce reclamantii au fost reprezentati prin doamna A. Dagalita, avocat din Bucuresti, prin domnii P. Goni si M. Trizac, avocati din Paris, si prin domnii D. Dragoi, M. Ispas, F. Manoliu si D. Oul, membri ai organizatiei reclamante.
La 15 si 17 martie 2006, agentul Guvernului si, respectiv, consilierii reclamantilor au semnat urmatoarea declaratie, pe care au trimis-o Curtii:
"Guvernul Romaniei (Guvernul) si reclamantii, ale caror date complete sunt mentionate in anexa, au ajuns la urmatoarea solutie pe cale amiabila pe baza respectarii drepturilor omului, asa cum sunt ele definite in Conventie, in vederea incheierii procedurii in fata Curtii.
Cererea nr. 63.108/00
Guvernul confirma faptul ca Organizatia religioasa a Martorilor lui Iehova a fost recunoscuta oficial de la data de 9 aprilie 1990. Mai mult, acesta ia cunostinta despre diferitele hotarari judecatoresti interne care confirma faptul ca, incepand cu data de 9 aprilie 1990, cand i s-a acordat personalitate juridica, Organizatia Martorilor lui Iehova a fost recunoscuta ca religie si, prin urmare, se bucura de toate drepturile si obligatiile conferite de lege pentru religiile recunoscute de Guvern.
Guvernul se obliga sa asigure ca asistenta religioasa din penitenciare sau centrele de detentie este acordata fara discriminare, in special in ceea ce priveste accesul ministrilor ordinati, inclusiv cei ce apartin Martorilor lui Iehova, in penitenciare sau centrele de detentie, precum si posibilitatea de participare la toate activitatile sau programele religioase ce ar putea avea loc acolo.
Guvernul ii va plati organizatiei reclamante, ex gratia, o suma totala de 12.000 EUR. Plata se va face cand Guvernul va fi primit decizia Curtii de scoatere de pe rol a cererii.
Decizia CEDO prin care se constata prezenta solutionare pe cale amiabila si scoaterea cererii de pe rol va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Toate autoritatile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele si prefecturile) vor fi informate in mod direct despre continutul deciziei Curtii.
Organizatia reclamanta declara ca nu mai are alte pretentii impotriva Romaniei pe baza faptelor din cererea de fata. Ea declara ca aceasta constituie o solutionare definitiva a cauzei.
Aceste angajamente vor fi implementate in termen de 6 luni de la data deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului de scoatere de pe rol.

#PAGEBREAK#
Celelalte cereri
Guvernul admite ca sanctionarea initiala a reclamantilor individuali, in calitatea lor de ministri ordinati, pentru ca nu au indeplinit serviciul militar se poate sa fi reprezentat o incalcare a drepturilor stipulate in Conventie. Guvernul se obliga sa plateasca, conform legii, sumele acordate de instantele interne cu titlu de daune morale si materiale si sa retraga toate apelurile formulate pana la aceasta data sau orice apeluri ce ar putea fi formulate ulterior impotriva hotararilor instantelor interne ce acordau aceste daune.
Decizia CEDO prin care se constata prezenta solutionare pe cale amiabila si scoaterea cererilor de pe rol va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, conform legii. Toate autoritatile guvernamentale implicate (inclusiv ministerele si prefecturile) vor fi informate in mod direct despre continutul deciziei Curtii.
Reclamantii declara ca nu mai au alte pretentii impotriva Romaniei pe baza faptelor din cererile de fata. Ei declara ca aceasta constituie o solutionare definitiva a cauzelor.
Aceste angajamente vor fi implementate in termen de 6 luni de la data deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului de scoatere de pe rol."
Curtea ia act de solutionarea pe cale amiabila la care au ajuns partile. Ea considera ca aceasta se inspira din respectarea drepturilor omului, asa cum sunt ele recunoscute de Conventie si de protocoalele sale, si nu vede, in plus, niciun motiv de ordine publica pentru a justifica continuarea analizei cererii (art. 37 §1 in fine din Conventie). Prin urmare, aplicarea art. 29 §3 din Conventie trebuie incetata, iar cauzele trebuie scoase de pe rol.

Pentru aceste motive,

C U R T E A,

In unanimitate

hotaraste sa conexeze cererile;
hotaraste sa scoata cererile de pe rol.


Bosctjan M. Zupancic, Vincent Berger,
presedinte grefier