Hotararea CEDO in cauza Mircea impotriva Romaniei

CEDO a declarat inadmisibile capetele de cerere formulate de reclamanta privind pretinsele incalcari ale dreptului sau de a nu fi supusa torturii, tratamentelor inumane sau degradante, dreptului la libertate si siguranta (referitor la gresita computare din pedeapsa a perioadei arestarii preventive si la nerespectarea conditiilor legale privind luarea sau mentinerea masurii arestarii preventive), dreptului la un proces echitabil (in ceea ce priveste lipsa de impartialitate si de independenta a magistratilor care au pronuntat hotararea de condamnare, nemotivarea sau motivarea insuficienta a hotararii de condamnare, respectiv durata excesiva a procedurii, precum si in privinta nerespectarii prezumtiei de nevinovatie), principiului legalitatii incriminarii, precum si dreptului la respectarea bunurilor (privind luarea unor masuri asiguratorii sau de confiscare asupra bunurilor reclamantei). 

In acelasi timp, Curtea Europeana a declarat admisibil capatul de cerere privind pretinsa incalcare a articolului 6 § 3, sub aspectul dreptului la aparare, reclamanta invocand imposibilitatea studierii dosarului de urmarire penala si faptul ca nu a fost asistata de un aparator ales cu ocazia primei audieri de catre procuror si in timpul efectuarii perchezitiei domiciliare, insa a apreciat ca nu este cazul sa se pronunte cu privire la acest capat de cerere. In schimb, Curtea a statuat ca in fata instantei de recurs nu au fost respectate exigentele impuse de articolul 6 § 1 din Conventie, respectiv dreptul oricarei persoane acuzate de a fi ascultata nemijlocit de instanta de judecata, ca o componenta a dreptului la un proces echitabil.  

In fata instantei europene reclamanta a aratat ca, in ciuda faptului ca atat in prima instanta, cat si in apel, s-a dispus o solutie de achitare in favoarea sa, instanta de recurs a pronuntat o hotarare de condamnare a sa pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta in forma continuata, fara a proceda la ascultarea sa nemijlocita si fara a administra in mod direct vreo proba.  

Curtea Europeana, reiterand jurisprudenta sa in materie (cauza Constantinescu impotriva Romaniei), a apreciat ca, pentru a se putea pronunta cu privire la vinovatia sau nevinovatia reclamantei, instanta de recurs ar fi trebuit sa analizeze toate elementele de fapt si de drept, pe baza probelor administrate in cauza, asigurand, in egala masura, prezenta reclamantei pentru o audiere nemijlocita, cu atat mai mult cu cat instantele de fond si de apel pronuntasera o solutie de achitare.  

Mentionam ca prin Legea nr. 356/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 764 din 07.09.2006, au fost introduse noi prevederi in Codul de procedura penala, privind ascultarea in mod obligatoriu a inculpatilor in fata instantelor de apel si recurs, pentru a preveni producerea unor noi incalcari ale dispozitiilor Conventiei Europene, in situatii similare celei din prezenta cauza. 

Acest aspect a fost remarcat favorabil de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a retinut in hotararea sa ca, in prezent, instantele de apel si recurs sunt obligate sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantele de fond, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.