Cum se ataca hotararea judecatoreasca la CEDO

in primul rand trebuie sa fi parcurs toate caile de atac interne, deci sa fie vorba de o decizie irevocabila a instantelor romane. pe urma trebuie sa fiti in interiorul termenului de 6 luni de cand hortarea a ramas irevocabile.

cat despre redactare, aceasta se recomnada sa fie redactat de un specialist, implicand multe aspecte ce trebuie justificate juridic si in baza jursprudentei CEDO

Stimat forumist,

În primul rând, nu se poata ,,ataca,, o hotărâre judecătorească la CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este o instanță de recus la nivel european, neavând decât competența de a judeca aserțiunile de încălcare a drepturilor și libertăților apărate de Convenția Europeană. Astfel, numai dacă puteți arăta încălcarea acestor drepturi, Instanța din strasbourg vă poate analiza cauza, în altă situație, vorbim despre inadmisibilitatea în principiu a cererii.

În ceea ce privește introducerea unei aplicații, s-a mai răspuns, de curând, la asemenea întrebări. Pentru a nu mă repeta, vă invit să observați și cele discutate aici:
www.avocatnet.ro/content/for...

Cu stimă.

pt arestare preventiva prelungita, de cand curge termenul de 6 luni ?

Stimat forumist,

În primul rând, poate nu ar strica să vă exprimați mai politicos. Utilizarea unor formule de politețe de genul ,,Bună ziua,, ,,Mulțumesc,,... ar fi de utile, mai ales dacă doriți să primiți și un răspuns.

În ceea ce privește întrebarea, răspunsul nu poate fi cert, deoarece la CEDO nu se arată un arest preventiv, ci încălcarea anumitor drepturi și libertăți. Mai precis, depinde ce doriți dvs să arătați în aplicație.

Totuși, cu privire la o arestare preventivă, există precedente ale CEDO care v-ar ajuta să vă faceți o idee despre începutul termenului de 6 luni. Unul dintre aceste precedente este Cauza Bujac v. România, Cererea 37217/03, Hotărârea din 02/11/2010.

În această Cauză, Curtea face anumite considerații importante privind calculul termenului. Dintre acestea, vă citez:

,,34. Curtea reaminteşte că art. 35 § 1 din Convenţie nu prescrie decât epuizarea căilor de recurs care sunt în acelaşi timp legate de încălcarea în cauză, disponibile şi adecvate. Acestea trebuie să existe cu un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci şi în practică, fără de care sunt lipsite de accesibilitatea şi efectivitatea dorite; este obligaţia statului pârât să demonstreze că aceste cerinţe sunt întrunite [a se vedea, printre altele, Aquilina împotriva Maltei (GC), nr. 25642/94, pct. 39, CEDO 1999‑III şi Wloch împotriva Poloniei (dec.), nr. 27785/95, 30 martie 2000].
35. De asemenea, Curtea reaminteşte că cerinţa unui temei juridic continuu pentru fiecare privare de libertate se extinde pe toată perioada arestării. Această cerinţă impusă la art. 5 § 1 din Convenţie are ca scop să asigure că nimeni nu este privat de libertate în mod arbitrar (Ječius împotriva Lituaniei, nr. 34578/97, pct. 56, CEDO 2000‑IX). Astfel, în principiu, temeiul legal al oricărei arestări trebuie să existe din momentul în care măsura este luată împotriva persoanei în cauză, iar aceasta trebuie să acopere întreaga perioadă a arestării.
36. În plus, Curtea reaminteşte că, în măsura în care un reclamant se plânge de lipsa unui temei legal al arestării sale preventive, un recurs efectiv presupune ca instanţa naţională sesizată să poată dispune punerea imediată în libertate a persoanei în cauză, după ce a constatat ilegalitatea arestării respective (Włoch, decizie citată anterior).
37. În această privinţă, Curtea reaminteşte că s-a pronunţat deja, în cauza Konolos împotriva României (nr. 26600/02, pct. 34, 7 februarie 2008), că, în dreptul românesc, cererea de revocare a arestului preventiv era o cale de atac care permitea unui individ să obţină punerea sa imediată în libertate din momentul în care instanţele naţionale constatau absenţa temeiului legal al unei asemenea arestări.,,

Oricum, vă recomand să citiți hotărârea în ansamblu, așa cum este disponibilă atât pe portalul CEDO - HUDOC, cât și pe site-uri interne.

Cu stimă.