Hotararea CEDO in cauza Nastase-Silivestru impotriva Romaniei

CEDO a constatat incalcarea articolului 5 par. 3 din Conventie (dreptul persoanei arestate sau detinute de a fi prezentata de indata inaintea unui judecator sau altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare), precum si incalcarea dreptului la respectarea vietii private garantat de articolul 8 din Conventie.

In fapt, reclamanta a fost retinuta la data de 22 noiembrie 2000, respectiv arestata preventiv in baza unei ordonante a procurorului din 24 noiembrie 2000, masura infirmata in prima instanta, insa confirmata de Tribunalul Bucuresti. Arestarea preventiva a fost prelungita consecutiv de instantele judecatoresti pana la data la care reclamanta a fost trimisa in judecata prin rechizitoriu (18 aprilie 2001). Prin incheierea de sedinta din 19 aprilie 2001, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a constatat ca masura arestarii preventive este legala si a dispus mentinerea acesteia. Impotriva acestei masuri reclamanta a formulat recurs, iar printr-o decizie din 4 mai 2001 Tribunalul Bucuresti a dispus revocarea masurii arestarii preventive si punerea in libertate a reclamantei.

Initial, reclamanta a sesizat CEDO si cu privire la alte pretinse incalcari ale drepturilor sale, insa prin decizia pronuntata la data de 4 ianuarie 2007, Curtea a respins ca inadmisibil atat capatul de cerere referitor la incalcarea articolului 5 din Conventie (dreptul la libertate si siguranta), sub aspectul legalitatii masurii arestarii preventive (paragraful 1), cat si capatul de cerere privind pretinsa incalcare a articolului 6 paragraful 1 din Conventie (dreptul la un proces echitabil), referitor la refuzul instantelor judiciare interne de a trimite cauza la Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata de reclamanta.

Reclamanta a invocat incalcarea articolului 5 par. 3 din Conventie, sustinand faptul ca la luarea masurii arestarii preventive in baza unei ordonante a procurorului nu a fost adusa „de indata” in fata unui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare.

Pe de o parte, Curtea a constatat faptul ca procurorul care a dispus luarea masurii arestarii preventive nu indeplinea conditiile prevazute in articolul 5 par. 3 din Conventie, apreciind ca reclamanta nu a fost prezentata de indata in fata unui „magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare”, in conditiile in care aceasta a fost arestata la data de 24 noiembrie 2000, iar legalitatea si temeinicia masurii preventive a fost verificata de magistratii Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti abia la data de 12 decembrie 2000.

Pe de alta parte, Curtea a considerat ca fiind conforma exigentelor articolului sus-mentionat perioada de 48 h de detentie a reclamantei, cuprinsa intre data retinerii - 22 noiembrie 2000 si data arestarii - 24 noiembrie 2000.

Sub aspectul incalcarii articolului 8 din Conventie, care garanteaza dreptul la respectarea vietii private, reclamanta s-a plans la Curte in legatura cu nerespectarea dreptului la corespondenta, invocand ingerintele autoritatii in exercitiul dreptului de a coresponda cu familia, in perioada in care s-a aflat in detentie.

Curtea a apreciat ca retinerea de catre autoritati a unor scrisori expediate de membrii familiei catre reclamanta ce executa o masura de preventie, in scopul de a efectua un control al corespondentei in temeiul dispozitiilor Legii nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, in vigoare la momentul faptelor, reprezinta o ingerinta in exercitiul dreptului reclamantei la respectarea corespondentei, care nu indeplinea conditia de a fi „prevazuta de lege”, in sensul Conventiei, avand in vedere ca nu s-a facut dovada emiterii Instructiunilor nr. 901/1999 de catre Ministerul de Interne in baza unei atributii de legiferare delegate. In plus, aceste instructiuni interne nu erau accesibile reclamantei, nefiind publicate si nici aduse la cunostinta acesteia sau avocatului sau de catre autoritati.

Statuand in echitate, Curtea a acordat reclamantei suma de 3.000 EUR, cu titlul de reparatie rezonabila a prejudiciului suferit, in conditiile in care reclamanta solicitase suma de 100.000 RON pentru fiecare zi de detentie, precum si suma de 30.000 EUR pentru prejudiciul produs prin incalcarea articolului 8 din Conventie.