avocatnet.ro 
Potrivit legii, capitalul social minim al unei societati cu raspundere limitata este de numai 200 lei, in conditiile in care numai cheltuielile imediat ulterioare constituirii presupun costuri de minim 1.000 de lei. Si aici ne referim numai la confectionarea stampilelor, achizitionarea registrelor societatii etc.
De asemenea, grea este si situatia asociatilor si administratorilor acestor societati. In general, acestia nu au alte surse de venit decat cele care provin din afacere si, drept urmare, se folosesc de banii societatii in conditiile in care, legal, acestia pot fi scosi din societate numai sub forma de dividende, la incheierea exercitiului financiar.
In aceste conditii, este general extinsa practica societatilor comerciale de a incheia cu asociatii si administratorii acestora sau cu terte persoane diverse contracte de imprumut. In cele ce urmeaza, pe calea acestui demers, vom incerca sa atragem atentia asupra unor aspecte problematice referitoare la derularea unor astfel de operatiuni.
Creditarea societatii de catre asociati este legala
Este vorba de cazul asociatilor care isi crediteaza societatea. De exemplu, asa cum am aratat, in cazul unei societati comerciale cu raspundere limitata constituita cu un capital la nivelul minimului legal, respectiv 200 lei, asociatii sunt nevoiti sa vina „cu bani de acasa pentru a asigura acoperirea cheltuielilor initiale pe care le presupune demararea unor afaceri. Astfel, acestia au de achitat cheltuielile de infiintare a societatii, din care enumeram cu titlu de exemplu: taxele legale percepute de Registrul Comertului, taxele de timbru, onorariile avocatilor sau notarilor, achizitionarea registrelor societatii, chiria spatiului comercial, contravaloarea primelor marfuri sau materii prime etc.
In cazul unor astfel de contracte, este bine de stiut faptul ca, daca sunteti chiar asociat unic, Legea societatilor comerciale prevede, la art. 15, ca toate contractele intre societatea cu raspundere limitata si persoana fizica sau persoana juridica, asociat unic al celei dintai, se incheie obligatoriu in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Recomandam ca astfel de contracte sa fie incheiate in forma scrisa chiar daca nu ne aflam in situatia unei societati cu asociat unic. De asemenea, astfel de contracte trebuie inregistrate in contabilitate si recomandam ca viramentul sumelor avansate de asociati sa fie efectuat prin conturi bancare. In caz contrar, asociatii s-ar putea confrunta cu diverse probleme cum ar fi imposibilitatea recuperarii sumelor avansate societatii cu titlu de imprumut, imposibilitatea justificarii provenientei acestor sume etc.
Acordarea de imprumuturi fara dobanda de catre societatile comerciale este nelegala
In practica, sunt extrem de multe cazuri ale unor societati comerciale care acorda diverse imprumuturi, cu sau fara dobanda, asociatilor sau chiar unor terte persoane, fizice sau juridice.
Consideram ca acordarea de imprumuturi fara dobanda atat asociatilor, cat si tertilor constituie o practica nelegala a societatilor comerciale.
Astfel, societatile comerciale, fiind persoane juridice cu scop lucrativ, aptitudinea acestora de a acorda imprumuturi este circumscrisa sferei de aplicare a principiului specialitatii capacitatii de folosinta a unei persoane juridice, principiu prevazut de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
Mai exact, potrivit acestui principiu consacrat de art. 34 alin. 1 din Decretul 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea societatilor comerciale, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale in vederea efectuarii de acte de comert.
Astfel, din punctul de vedere al scopului generic al unei societati comerciale, rezulta in mod cert ca aceasta nu are aptitudinea de a acorda imprumuturi fara dobanda deoarece acest tip de operatiune nu poate fi calificata ca fiind un act de comert. Cu alte cuvinte, societatile comerciale nu au aptitudinea legala de a face gratuitati.
Prin urmare, un eventual contract de imprumut fara dobanda incheiat intre o societate comerciala in calitate de imprumutator si o terta persoana, in calitate de imprumutat, va fi lovit de nulitate absoluta, conform dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, „orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul.
Doar unele societati comerciale pot acorda imprumuturi cu dobanda.
La prima vedere, s-ar putea crede ca o societate comerciala are aptitudinea de a incheia numai contract de imprumut cu dobanda deoarece numai acest tip de contract poate fi calificat ca un act de comert.
Totusi, si acest caz trebuie circumstantiat. Astfel, din punct de vedere al scopului concret al fiecarei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv), o societate comerciala poate acorda imprumuturi numai daca are trecut in obiectul de activitate si efectuarea de activitati de creditare.
Inserarea in obiectul de activitate si desfasurarea unor astfel de activitati presupun indeplinirea tuturor conditiilor restrictive reglementate de unele acte normative cu aplicabilitate in domeniul activitatilor financiar-bancare. Prin urmare, inserarea in actul constitutiv a unor obiecte de activitate de acest gen poate fi realizata numai in cazul institutiilor de credit, respectiv banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniul locativ etc.
De altfel, judecatorii delegati la oficiile Registrelor Comertului resping cererile de extindere a obiectului de activitate cu activitati din domeniul creditarii in cazul in care societatile comerciale solicitante nu sunt autorizate in prealabil de Banca Nationala a Romaniei.
Creditarea administratorilor de catre societate este prohibita.
Potrivit dispozitiilor art. 144 din Legea societatilor comerciale, este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului;
d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror altor obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora.
Prevederile mai sus mentionate sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea, inclusiv ai administratorului. De asemenea, aceste prevederi sunt aplicabile si in ipoteza in care operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
Totusi, creditarea de catre societate a administratorilor acesteia nu este prohibita daca ne aflam in fata uneia dintre urmatoarele doua ipoteze:
1. Este vorba despre operatiuni a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
2. Daca operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
Precizam ca aceste prevederi legale mai sus mentionate sunt edictate doar pentru cazul societatilor comerciale pe actiuni. De asemenea, trebuie foarte bine inteles faptul ca o societate comerciala pe actiuni va putea sa acorde imprumuturi administratorilor, ca varianta de creditare, numai in conditiile in care, asa cum am mai precizat, are trecut in actul constitutiv o astfel de activitate.
De asemenea, atragem atentia asupra faptului ca, desi textul legal mai sus invocat se refera la administratorii societatilor pe actiuni, asta nu inseamna ca administratorii altor tipuri de societati pot fi creditati de societatile pe care le administreaza. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 272 din Legea societatilor comerciale, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii, care foloseste cu rea-credinta bunuri sau creditul de care se bucura societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect.
Potrivit dispozitiilor aceluiasi articol, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii care se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind mai mare de echivalentul in lei al sumei de 5.000 de euro sau face ca una dintre aceste societati sa-i acorde vreo garantie pentru datorii proprii.
Nerespectarea acestei dispozitii atrage raspunderea materiala a actionarului vinovat pentru daunele produse societatii si, nu in ultimul rand, raspunderea penala conform dispozitiilor art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare.
Consecintele neobservarii prevederilor legale mai sus mentionate sunt dintre cele mai aspre.
Lasand la o parte raspunderea penala a persoanelor vinovate, este bine de stiut care pot fi implicatiile fiscale ale unor astfel de operatiuni.
Astfel, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede, la art. 11 alin. 1, ca „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
Prin urmare, in ipoteza unei inspectii fiscale, organele de control fiscal vor avea deplina libertate de apreciere a situatiei fiscale reale si astfel nu vor lua in calcul existenta unei gratuitati din partea societatii, fiind total indreptatite sa solicite achitarea taxei pe valoare adaugata si a sumei suplimentare de plata a impozitului pe profit, precum si a penalitatilor si dobanzilor aferente acestor sume, conform legislatiei in vigoare.
De asemenea, chiar si in ipoteza unui imprumut cu dobanda pot exista consecinte negative pentru societate. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 12/1990, republicata, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, actele sau faptele de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege. Reamintim ca, in cazul nostru, aceste conditii se refera la autorizarea societatii ca institutie de credit.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din actul normativ mai sus mentionat, marfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea vreuneia dintre faptele prevazute la art. 1, daca sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale. Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile preva-zute la art. 1, precum si incasarile in intregime din vanzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale.
bogdan27
Comentarii articol (3)