Potrivit dispozitiilor art. 144 din Legea societatilor comerciale, este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului;
d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror altor obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobăndirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora.
Prevederile mai sus mentionate sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii păna la gradul al IV-lea, inclusiv ai administratorului. De asemenea, aceste prevederi sunt aplicabile si in ipoteza in care operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
un eventual contract de imprumut fara dobănda incheiat intre o societate comerciala in calitate de imprumutator si o terta persoana, in calitate de imprumutat, va fi lovit de nulitate absoluta, conform dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, „orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul."
Doar unele societati comerciale pot acorda imprumuturi cu dobănda.
La prima vedere, s-ar putea crede ca o societate comerciala are aptitudinea de a incheia numai contract de imprumut cu dobănda deoarece numai acest tip de contract poate fi calificat ca un act de comert.
Totusi, si acest caz trebuie circumstantiat. Astfel, din punct de vedere al scopului concret al fiecarei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv), o societate comerciala poate acorda imprumuturi numai daca are trecut in obiectul de activitate si efectuarea de activitati de creditare.
Totusi, creditarea de catre societate a administratorilor acesteia nu este prohibita daca ne aflam in fata uneia dintre urmatoarele doua ipoteze:
1. Este vorba despre operatiuni a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
2. Daca operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decăt cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
Precizam ca aceste prevederi legale mai sus mentionate sunt edictate doar pentru cazul societatilor comerciale pe actiuni. De asemenea, trebuie foarte bine inteles faptul ca o societate comerciala pe actiuni va putea sa acorde imprumuturi administratorilor, ca varianta de creditare, numai in conditiile in care, asa cum am mai precizat, are trecut in actul constitutiv o astfel de activitate.
De asemenea, atragem atentia asupra faptului ca, desi textul legal mai sus invocat se refera la administratorii societatilor pe actiuni, asta nu inseamna ca administratorii altor tipuri de societati pot fi creditati de societatile pe care le administreaza. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 272 din Legea societatilor comerciale, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii, care foloseste cu rea-credinta bunuri sau creditul de care se bucura societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect.
Potrivit dispozitiilor aceluiasi articol, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii care se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind mai mare de echivalentul in lei al sumei de 5.000 de euro sau face ca una dintre aceste societati sa-i acorde vreo garantie pentru datorii proprii.
Nerespectarea acestei dispozitii atrage raspunderea materiala a actionarului vinovat pentru daunele produse societatii si, nu in ultimul rănd, raspunderea penala conform dispozitiilor art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare.
Consecintele neobservarii prevederilor legale mai sus mentionate sunt dintre cele mai aspre.
Lasănd la o parte raspunderea penala a persoanelor vinovate, este bine de stiut care pot fi implicatiile fiscale ale unor astfel de operatiuni.
Astfel, acordarea de imprumuturi fara dobănda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucăt Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede, la art. 11 alin. 1, ca „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei."
Prin urmare, in ipoteza unei inspectii fiscale, organele de control fiscal vor avea deplina libertate de apreciere a situatiei fiscale reale si astfel nu vor lua in calcul existenta unei gratuitati din partea societatii, fiind total indreptatite sa solicite achitarea taxei pe valoare adaugata si a sumei suplimentare de plata a impozitului pe profit, precum si a penalitatilor si dobănzilor aferente acestor sume, conform legislatiei in vigoare.
De asemenea, chiar si in ipoteza unui imprumut cu dobănda pot exista consecinte negative pentru societate. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 12/1990, republicata, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savărsit, actele sau faptele de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege. Reamintim ca, in cazul nostru, aceste conditii se refera la autorizarea societatii ca institutie de credit.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din actul normativ mai sus mentionat, marfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savărsirea vreuneia dintre faptele prevazute la art. 1, daca sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum si sumele de bani si lucrurile dobăndite prin savărsirea contraventiei se confisca si se valorifica in conditiile legii, contravaloarea lor facăndu-se venit la bugetul administratiei publice centrale. Veniturile obtinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitatile preva-zute la art. 1, precum si incasarile in intregime din vănzarea marfurilor a caror provenienta nu este dovedita se confisca si se fac venit la bugetul administratiei publice centrale.
avocatnet.ro explicăm legislația
Adysoft 
alinutzzzza