Puterile administratorilor sunt reprezentate de drepturile si obligatiile pe care acestia le au in cadrul societatii cu raspundere limitata. in functie de continutul puterilor acordate administratorilor, de limitele legale sau statutare, putem sa discutam celelalte probleme corelative, cum ar fi raspunderea administratorilor.
Administratorii au doua tipuri de competente, respectiv o competenta care priveste gestiunea interna si una care se refera la gestiunea externa.
Administrarea in cadrul societatii
In privinta gestiunii interne, in raporturile dintre administrator si asociati sau asociat puterile administratorului sunt evidentiate in actul constitutiv. Potrivit art. 70 din Legea nr. 31/ 1990,
“Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv. Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora.”
Expresia “toate operatiunile” utilizata de legiuitorul roman are in vedere limitarea prevazuta de art. 5 Cod civ. (interdictia incheierii unor conventii imorale, ilegale sau prin care se incalca ordinea publica) precum si orice alte limitari din legea speciala (Legea nr. 31/1990).
Administrarea societatii in raport cu tertii
Limitarea puterilor fata de terti poate fi legala sau statutara. Daca in cazul limitarii legale, tertii nu pot opune inopozabilitatea, in privinta limitarii statutare art. 55 prevede ca in raporturile cu tertii, societatea este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate al societatii.
Societatea nu raspunde in urmatoarele situatii:
– in cazul in care se dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuiau sa cunoasca depasirea obiectului de activitate;
– actele incheiate depasesc limitele puterilor prevazute de lege pentru organele respective.
Acest al doilea caz poate fi avut in vedere, mai ales, in cazul societatilor comerciale, cu obiect de activitate unic, respectiv farmaceutic, imobiliare etc.
Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii. Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.
Ca efect al necoordonarii legislative, in prezent alin. 2 se refera la “Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatilor prevazute in alineatul precedent”. Legea nr. 441/2006 a modificat categoria de societati comerciale la care se refera acest articol, respectiv, art. 55 are in vedere orice forma de societate comerciala si nu anumite “societati prevazute in alin. precedent”.
Administratorul trebuie, in toate situatiile, sa respecte obiectul de activitate; el nu poate, din proprie initiativa, sa modifice, direct sau indirect, sa restranga, sa largeasca sau sa deroge de la obiectul de activitate, chiar si in mod exceptional.
In cazul societatii cu raspundere limitata nu exista toate formele de protejare a asociatilor, prevazute, in mod expres, pentru societatile pe actiuni (de ex., art. 1444, art. 150).
Dreptul de a reprezenta societatea
Apartine fiecarui administrator, afara de stipulatie contrara in actul constitutiv (art. 75). Dreptul de a reprezenta societatea presupune ca administratorul nu raspunde personal pentru actele incheiate.
In dreptul englez s-a statuat ca, avand in vedere faptul ca societatea este o fictiune juridica, si ca aceasta nu poate ea insasi sa raspunda in fata instantei, va trebui sa delege un administrator sau va raspunde lichidatorul acesteia.
Daca actul constitutiv dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia acestora trebuie luata in unanimitate; in caz de divergenta intre administratori, vor decide asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social (art. 76 alin. 1).
Pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate, chiar momentana, de a lua parte la administratie (art. 76 alin. 2).
Mandatul dat unui administrator este personal si, in principiu, nu poate fi delegat. in exercitarea functiilor de conducere, societatea poate angaja functionari ai societatii, directori, care sa exercite operatiunile curente, economice, financiare etc.
Autor: Daniel-Mihail SANDRU
Comentarii articol (0)