Solutia fiscala individuala anticipata

Prin intermediul Hotararii de Guvern nr. 529 din 30.05.2007 privind aprobarea Procedurii de emitere a solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans, Guvernul a adoptat un set de reglementari intr-un domeniu extrem de sensibil al politicii fiscale. Dincolo de plusurile sau minusurile noii reglementari, care urmeaza a fi analizate in continuare, un lucru devine clar: dupa ce s-a tot carpit la Codul Fiscal si Codul de procedura fiscala, s-a trecut la detalii, moment care ar putea marca trecerea de la amatorism la profesionism in materia fiscalitatii in Romania


Ce este solutia fiscala individuala anticipata
Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare. Altfel spus, prin intermediul solutiei fiscale anticipate ANAF stabileste, la cererea contribuabilului, structura si cuantumul obligatiilor bugetare datorate statului de respectivul contribuabil ca urmare a desfasurarii unei activitati producatoare de venituri.
Motivele pentru care un contribuabil ar putea solicita emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate pot fi variate si tin, de regula, fie de neclaritatea reglementarilor in domeniu (legislatie neclara, rigida, care nu acopera toate situatiile etc.), fie de complexitatea activitatilor desfasurate de contribuabil, in special in cazul celor in care intervine un element de extraneitate.
Utilizarea institutiei solutiei fiscale anticipate si transformarea ei intr-o practica frecventa a organelor fiscale pot conduce la estomparea presiunii exercitate de modificarea continua a relatiilor sociale specifice dreptului fiscal, cu consecinta cresterii stabilitatii legislative in materie. Pentru ca este impotriva ordinii firesti a lucrurilor ca persoanele care desfasoara o afacere ce nu aduce atingere niciunei norme de drept, pentru simplul motiv ca organele fiscale nu pot incadra respectiva operatiune in tiparele unui Cod Fiscal care reglementeaza de multe ori anapoda, de la cazul particular la cel general, sa creeze un lobby agresiv, pentru ca operatiunea sa fie recunoscuta din punct de vedere fiscal. Au fost cazuri in practica, si nu putine, in care astfel de realitati juridice ajungeau sa fie consacrate legislativ in mod surprinzator... direct in Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, situatie deloc fireasca, intrucat respectivele norme de aplicare ajungeau sa adauge la lege.
La polul opus se afla solutia fiscala individuala anticipata, insa utilizarea acesteia presupune ca si conditie sine qua non o buna cunoastere de catre contribuabil a mecanismelor si resorturilor intime ale institutiei.

Procedura de emitere a solutiei fiscale Elementul de noutate introdus de HG nr. 529/2007 se refera la introducerea unei proceduri relativ simple pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, fiind reglementata sfera persoanelor care pot solicita emiterea solutiei, tariful, elementele obligatorii ale cererii si motivele pentru care autoritatea fiscala poate respinge cererea.
Actuala reglementare nu a conditionat posibilitatea de a solicita si obtine o solutie fiscala de existenta vreunei conditii speciale legate de o anumita cifra de afaceri ori de un cuantum al obligatiilor bugetare ale contribuabilului. Conform actului normativ mai sus amintit, pot depune cerere pentru emiterea unei astfel de solutii fiscale toti contribuabilii inregistrati la organele fiscale.
Tariful stabilit pentru emiterea unei solutii fiscale este echivalentul in lei a 1.000 euro, la cursul stabilit de Banca Nationala a Romaniei pentru ziua efectuarii platii. 

Actul normativ stabileste o etapa prealabila cererii de emitere a unei solutii fiscale, facultativa, in cadrul careia contribuabilul poate solicita ANAF o discutie preliminara al carei scop il constituie stabilirea existentei starii de fapt viitoare pentru emiterea solutiei fiscale. 

Dupa depasirea acestei etape, procedura de emitere a solutiei fiscale debuteaza prin transmiterea unei cereri care trebuie sa contina datele de identificare ale contribuabilului si prezentarea starii de fapt viitoare pentru care se solicita solutia fiscala, insotita de o documentatie care trebuie sa cuprinda informatii relevante privind activitatea prezenta si viitoare a contribuabilului, prezentarea detaliata a starilor de fapt pentru care se solicita solutia fiscala, motivele de fapt si temeiul de drept. De asemenea, documentatia trebuie sa indice si obligatiile fiscale pentru care se solicita emiterea solutiei fiscale, punctul de vedere al contribuabilului si trebuie sa fie insotita de declaratii pe propria raspundere ale contribuabilului cu privire la inexistenta unor proceduri administrative si/sau jurisdictionale in curs pentru cazul descris, precum si la corectitudinea informatiilor furnizate.

Solutia fiscala individuala anticipata Solutiile fiscale individuale anticipate, odata emise, sunt opozabile si obligatorii pentru organele fiscale, daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil. Cu alte cuvinte, tratamentul fiscal al obligatiilor fiscale pentru care s-a emis solutia fiscala este obligatoriu si nu mai poate fi repus in discutie de niciun alt organ fiscal cu ocazia unui control ulterior, sub conditia ca termenii si conditiile stabilite sa fi fost respectate de catre contribuabil.
Motivele pentru care cererea pentru emiterea solutiei fiscale poate fi respinsa sunt limitativ prevazute, respectiv absenta unor elemente obligatorii din cuprinsul cererii, nerespectarea conditiilor de forma, reiterarea cererii anterior respinse, existenta unor proceduri administrative si/sau jurisdictionale in curs, existenta unor informatii reale ca faptele declarate ascund o alta situatie de fapt sau de drept, neplata tarifului pentru emiterea solutiei.
Singurul motiv care ridica anumite semne de intrebare este cel care permite respingerea cererii daca exista informatii reale ca faptele declarate ascund o alta situatie de fapt sau de drept.
Ratiunile care au stat la baza instituirii acestui motiv de respingere pot fi anticipate si acceptate intrucat este foarte posibil ca unii contribuabili, in tendinta de a evita sau diminua plata obligatiilor fiscale, sa furnizeze informatii incomplete sau incorecte, iar statul trebuie sa se protejeze de aceasta tentativa de frauda. A accepta situatia contrara inseamna a accepta ca unii contribuabili, furnizand informatii incorecte, sa-si cumpere linistea fiscala, la adapostul unor solutii fiscale convenabile, dar bazate pe informatii false.

Daca insa acceptam cu valoare de principiu dreptul organelor fiscale de a respinge cererea in situatia in care faptele declarate ascund o alta situatie de fapt sau de drept, trebuie sa circumstantiem dreptul acestor organe de a-si intemeia solutia de respingere pe anumite informatii pe care legea le denumeste generic reale. Care pot fi acele informatii reale pe care organele fiscale isi pot intemeia, justificat, respingerea cererii de emitere a unei solutii fiscale? De unde ar putea procura organele fiscale alte informatii reale si ce se intâmpla in cazul in care informatiile reale obtinute de la contribuabil si din alte surse sunt contradictorii? - sunt doar câteva dintre intrebarile care se nasc.

In tacerea legii, opinam ca organele fiscale nu pot utiliza decât acele informatii care le-au fost puse la dispozitie de contribuabil prin documentatia care insoteste cererea, completata ulterior cu informatii suplimentare furnizate la cerere sau in mod voluntar. Principalul argument care sta la baza acestui rationament il confera sistemul de probatiune din materia dreptului fiscal, care are in centrul sau proba cu inscrisuri, fie ca acestea provin de la contribuabil sau de la alte persoane, inclusiv autoritati. Chiar si in cazul in care organele fiscale solicita informatii de la alte persoane, fizice sau juridice ori de la alte autoritati ale statului, apreciem ca respectivele informatii urmeaza a fi valorificate tot in cadrul probei cu inscrisuri.
#PAGEBREAK#
Un al doilea argument, care vine in continuarea primului, este unul de text. Prevederile art. 9 din HG nr. 529/2007 impun contribuabilului care a formulat o astfel de cerere obligatia de a furniza si alte informatii administratiei fiscale, la cererea acesteia, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte. Prin urmare, textul amintit acorda posibilitatea organelor fiscale de a solicita si obtine de la contribuabil toate informatiile necesare pentru solutionarea cererii acestuia, cu specificatia ca acesta raspunde pentru corectitudinea datelor si informatiilor comunicate intrucât depune, chiar la inceputul procedurii, o declaratie pe proprie raspundere in acest sens. 

Iar un al treilea argument, de ordin practic de aceasta data, il reprezinta imposibilitatea organelor fiscale de a motiva o solutie de respingere a cererii de emitere a unei solutii fiscale individuale pe un astfel de rationament, bazându-se pe informatii reale obtinute de la terte persoane conform carora faptele declarate de contribuabil ascund o alta situatie de fapt sau de drept.
In situatia in care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata emisa, are obligatia de a notifica in termen de 15 zile de la comunicarea solutiei, organul fiscal emitent, iar solutia fiscala individuala anticipata pentru care contribuabilul a transmis notificarea organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic. Prin urmare, ori de câte ori un contribuabil nu este multumit de tratamentul fiscal stabilit de organele fiscale obligatiilor bugetare pentru care a solicitat solutia fiscala, are obligatia de a notifica acest fapt organului fiscal emitent in termenul mai sus amintit. 

Termenul pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile si curge de la data inregistrarii cererii, iar in situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate. Impotriva refuzului nejustificat sau tacit de emitere a solutiei fiscale anticipate, contribuabilul urmeaza a apela la dreptul comun in materie, actiunea in contencios administrativ impotriva organului fiscal respectiv. 

Dupa cum am incercat sa demonstram, institutia solutiei fiscale individuale anticipate contine in sine suficiente mecanisme pentru a putea fi considerata un prim pas spre o rezolvare amiabila a unor situatii juridice complexe din punct de vedere fiscal, care nu presupune crearea de presiune asupra unui legiuitor gata oricând sa modifice oricum regulile jocului. Mai ramâne ca atât contribuabilii, cât si organele fiscale sa dea dovada de cunoastere si pricepere pentru a complini, prin intermediul acestei institutii, defectele si inadvertentele unei legislatii imperfecte si rau asimilate, metodele si modalitatile ei defectuoase de aplicare, precum si nepriceperea sau neprevederea Legiuitorului.

Autor: Avocat Bogdan Iacob, Societatea de avocatura Sova & Partners