Hotararea CEDO in cauza Macovei si altii impotriva Romaniei

La data de 15 mai 2001, cei patru reclamanti (domnii Traian Macovei, Istocle Macovei, Ion Macovei si doamna Maria Grigoras) au sesizat Curtea de la Strasbourg, invocand incalcarea de catre autoritatile romane a articolului 3 (interzicerea torturii, a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sub aspect procedural, considerand ca ancheta efectuata de autoritatile romane in cazul lor nu a fost una efectiva.

In fapt, primul si cel de-al patrulea reclamant au introdus o plangere la Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti pentru vatamare corporala grava impotriva a patru persoane.

Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti si-a declinat competenta in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, apreciind ca este vorba despre o tentativa de omor, iar acesta din urma in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti in baza unei noi expertize medicale.

Parchetul de pe langa Judecatoria Onesti a incetat urmarirea penala impotriva celor patru persoane in ceea ce priveste art. 181 din Codul Penal (vatamarea corporala) si le-a trimis in judecata pentru infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal (lovirea sau alte violente).

Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a respins plangerea reclamantilor impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria Onesti de incetare a urmaririi penale si a trimis cauza la Judecatoria Onesti pentru examinarea pe fond in ceea ce priveste art. 180 alin. 2 din Codul penal.

Judecatoria Onesti a dispus incetarea procesului penal in baza art. 2841 din Codul de procedura penala, care, la momentul faptelor, prevedea ca lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.

Tribunalul Bacau a admis recursul declarat de reclamanti si a trimis cauza la Judecatoria Onesti pentru o noua examinare a fondului.

Judecatoria Onesti a trimis cauza la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau pentru completarea urmaririi penale, considerand ca faptele erau susceptibile de a fi calificate drept tentativa de omor.

Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau a trimis in judecata cele patru persoane in fata Judecatoriei Onesti pentru infractiunea prevazuta de art. 180 alin. 2 din Codul penal (lovirea sau alte violente)

Judecatoria Onesti a dispus incetarea procesului, cu motivarea ca actiunea penala pentru infractiunea de lovire sau alte violente nu putea fi inceputa decat la plangerea prealabila a victimei, plangere ce nu fusese formulata de catre reclamanti.

Recursul introdus de reclamanti impotriva acestei hotarari a fost respins de Tribunalul Bacau.

Curtea de la Strasbourg a declarat cererea admisibila numai cu privire la primul si al patrulea reclamant si a statuat ca articolul 3 sub aspect procedural a fost incalcat in privinta acestora, constatand lipsa unei anchete efective si aprofundate.

Astfel, Curtea a constatat ca prin refuzul constant de a cerceta faptuitorii sub aspectul savarsirii infractiunii de tentativa de omor si prin faptul ca au impus reclamantilor sa depuna o noua plangere pentru infractiunea de loviri sau alte violente, autoritatile interne au indemnat reclamantii sa renunte la plangerea lor initiala sau sa o modifice.

Curtea a considerat ca atingerea grava adusa integritatii corporale a reclamantilor rezulta din caracterul real necontestat al leziunilor mentionate in certificatele medicale.

Instanta de la Strasbourg a apreciat ca uimitor faptul ca, desi violentele a caror victima a fost primul reclamant au dus la pierderea unui dinte si la deteriorarea altuia, ceea ce constituie, conform unei jurisprudente majoritare, slutire, iar reclamantii au depus plangere pentru aceasta, parchetul nu a analizat acest aspect.

Curtea Europeana a acordat primului reclamant suma de 3.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral si primului si celui de-al patrulea reclamant, in solidar, suma de 100 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata.