Orele suplimentare - vedete in presa scrisa din Romania ultimelor 4 luni

Rezultatul ?! Dupa cateva numere/editii au condus cititorul sau telespectatorul in aceeasi ceata londoneza a incertitudinii si neclaritatii. Astazi cand pentru a 25-a oara m-a abordat un jurnalist cu acelasi subiect am simtit ca nervii mei nu mai rezista si am decis sa « ma razbun » pe hartia din fata mea si sa incerc singura sa gasesc o explicatie dar si eventuale solutii de demitizare a orelor suplimentare.

Va propun sa iesim din cazurile specifice (care au fost intoarse pe toate partile) si sa analizam putin situatia generala a timpului de munca in Romania, a drepturilor celor doi actori ai raporturilor de munca vis-a-vis de timpul de munca si o parte din motivele ce duc la depasirea orelor normale de lucru !


Prima sursa : Codul Muncii :

« Art. 111. [durata maximã a timpului de muncã]
(1) Durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãºi 48 de ore pe sãptãmânã, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepþie, durata timpului de muncã, ce include ºi orele suplimentare, poate fi prelungitã peste 48 de ore pe sãptãmânã, cu condiþia ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioadã de referinþã de 3 luni calendaristice, sã nu depãºeascã 48 de ore pe sãptãmânã.
(21) Pentru anumite sectoare de activitate, unitãþi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã de activitate aplicabil, perioade de referinþã mai mari de 3 luni, dar care sã nu depãºeascã 12 luni.
(22) La stabilirea perioadelor de referinþã prevãzute la alin. (2) ºi (21) nu se iau în calcul durata concediului de odihnã anual ºi situaþiile de suspendare a contractului individual de muncã.
(3) Prevederile alin. (1), (2) ºi (21) nu se aplicã tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. »


A II-a sursa principala : Contractul colectiv de munca la nivel national : Aceleasi prevederi cu specificatia ca ramurile de activitate pentru care este acceptata prelungirea periodei de referinta la maxim 12 luni sunt prinse in anexa nr 6.


Si-acum sa vorbim despre ce se intampla in practica, incercand sa creionam in linii mari interesul si « culpa » angajatorului si angajatului in depasirea timpului de munca :


ANGAJATORUL :
Datorita amenintarii reale a locurilor vacante pe piata muncii din statele membre ale UE , salariile din Romania au inregistrat o crestere semnificativa, fara a avea (de cele mai multe ori) o relationare directa cu cresterea profesionalismului angajatului sau cu cresterea economica a companiei. Pentru a nu pierde angajati déjà acomodati, pregatiti pe timpul si banii angajatorului, obisnuiti cu stilul de lucru din companie, evaluati, multi angajatori au acceptat majorari salariale sau imbogatirea pachetului de beneficii adiacente. INSA majorarea salariala nu reprezenta si o majorare a profitabilitatii angajatului respectiv asa ca s-a compensat aceasta stare de fapt prin incarcarea respectivului angajat cu proiecte suplimentare. 

Financiar vorbind este perfect corect si etic, uman… Daca un angajat nu avea profitabilitate, care sa justifice o majorare salariala, la numarul anterior de proiecte este clar ca la un numar mai mare de proiecte singura solutie (cel putin pe termen imediat) este data de orele suplimentare ! Anagajatorul nu-i cere sa faca ore suplimentare, exista chiar posibilitatea ca noul numar de proiecte sa fie perfect realizabil in cele 8 ore de lucru de catre un angajat de elita, dar angajatul nostru (cel putin pana prinde ritmul) va dormi la birou !

Datorita nevoii de securizare a unor informatii vitale pentru companie (baze de date, salarii, retete, procese de productie etc) angajatorul va incerca sa limiteze la minim accesul angajatilor la aceste date ; are insa nevoie de rapoarte, de statistici, de actualizarea acestor date si atunci e posibil ca putinii angajati ce au acces la aceste date sa lucreze frecvent peste 8 ore pe zi. Explicabil ? Da ! Legal ? Daca depaseste 48 d eor epe saptamana-nu. Riscul este atat al angajatului- un risc major ce tine de starea de sanatate- cat si al angajatorului- amenzi, procese, imagine sifonata. 

Din ce in ce mai rar in ultimul timp, angajatorul tiran « te platesc, muncesti, nu muncesti te concediez » . Naivii o sa-mi spuna ca nu-l poate concedia pentru ca asa vrea angajatorul, ca nu e legal, ca trebuiesc indeplinite anumite proceduri… De desfiintarea postului ati auzit ?! Si ca sa indeplineasca procedura standard un astfel de angajator iti prezinta o lista cu posturi vacante, destinate persoanelor cu studii medii si fara experienta, « singurele vacante in acest moment in firma » desi tu ai studii superioare si 2-3 ani experienta pe middle management ! Este angajatorul care reuseste sa mentina in preajma sa persoane slabe din punct de vedere al personalitatii, persoane care nu indraznesc sa-si caute un alt loc de munca, persoane subevaluate sistematic (pana cand ajung sa creada ca aceea este valoarea lor reala), persoane care vor sfarsi pe un pat de spital. 

Angajatorul cu management deficitar care nu poate defini corect fisele de post si incarcarea pe fiecare persoana in parte, angajator care transforma in regula timpul de lucru de 10 ore pe zi . Diferente foarte mici fata de situatia de la punctul C si de regula date de incredere si diplomatie nu de fondul prolemei.


ANGAJATII :
Doresc sa fie remarcati . Un astfel de angajat va fi remarcat cu siguranta dar.. s-ar putea sa fie remarcat in sens negativ. Seful direct isi va simti fotoliul amenintat si va actiona ca atare, managerul superior o sa se intrebe cat de eficient este un angajat care efectueaza, in mod repetat, ore suplimentare, ceea ce va duce la o supervizare mult mai atenta. Dupa cateva saptamani « angajatul zelos » va fi suficient de obosit incat sa aiba un randament clar micsorat si in urma evaluarii sa obtina multravnitul premiu : sa fie remarcat , dar la rubrica “asa nu”… Exista si persoane are reusesc sa se faca remarcate si sa promoveze utizand astfel de « mijloace » scuzate de scopuri ; le reuseste intotdeauna persoanelor gen Miranda Priestly (Diavolul poarta Prada) care isi doresc o ascensiune fulminanta si care utilizeaza “orele suplimentare” pentru a-si atinge scopurile personale .

In concluzie, pentru a fi remarcat, trebuie sa stie exact de ce vrea sa fie remarcat, de catre cine, care sunt proiectele importante pentru persoana ce urmeaza a-l remarca, pentru ce proiecte merita sa-si sacrifice timpul si care este scopul pe termen mediu pentru care face acest lucru. Altfel e doar… pierdere de timp.

Nu-si finalizeaza sarcinile in timpul programului Arhietipuri :
Dezorganizatii:
Incep cu o cafea la ora 9.00, care se prelungeste cu o discutie cu colegii pana la 9.30-9.45
La 11.00 (in cel mai fericit caz) prima tigara, insotita de barfa de rigoare, minim 15 min, minim 3-4 tigari pe zi
Pauza de pranz – o ora, o ora si jumatate, in functie de magazinele din zona si gradul de ocupare al managerului
Inca 15 min pierdute cu “ce-ai mancat?” “ce ti-ai cumparat?” , daca se apuca sa si probeze…
Pe la 17.30 incepe sa stranga (sa poata pleca la 18.00 printre primii) si… surpriza… constata ca are un deadline si iar trebuie sa stea peste program…. 

Concluzia: ineficienta, timp pierdut, oboseala, concediere sigura.
Managerii slab pregatiti: nu stiu sa delege si se incarca foarte mult; se intampla frecvent celor ce ocupa posturi in zona middle management
Sarcinile sunt neclare, fiecare intelege ce vrea, nimeni nu are suficienta coloana vertebrala pentru a solicita lamuriri suplimentare , munca in zadar.
Ritmul personal este mult sub ritmul necesar job-ului sau/si cunostintentele si experienta insuficiente
Supraincarcati. Culpa apartine managerului care n-a fost capabil sa creeze o fisa de post bine definita si echitabila. Poate fi o inginerie utilizata pentru a acoperi salarii mai mari decat cele justificate de eficienta normala a postului sau poate fi incompetenta crasa. Se intampla ca fisa de post sa fie « retusata » in functie de cunostintele si abilitatile titularului postului si nu in functie de economia postului respectiv. 

Angajatul, care nu e nici sclav pe mosie nici lipsit de mijloace de comunicare, poate avea o discutie absolut fireasca si normala, cu managerul sau, in care sa-i explice , motivat, care sunt cauzele supraincararii si care sunt sarcinile tempofage ce ar putea fi executate de altcineva (eventual cu solutii practice in acest sens) . Discutia trebuie sa aiba ca obiect postul si sarcinile sale raportate la unitatea de timp si nu ce fac Ionescu, Popescu, Vasilescu si cat de lenesi sau dezorganizati sunt acestia. Nu si-a abordat managerul pentru a analiza activitatea colegilor ci pentru a-si rezolva problema ivita. In cazul nesolutionarii problemei raman doua solutii simple : instanta sau demisia.

Folositi (in cel mai trist mod). Cu riscul de a fi considerata cinica trebuie sa spun ca …unii isi merita soarta! Intr-o firma in care mentalitatea medievalo-comunista a ‘sefului” se rezuma la “eu sunt seful, eu platesc, faceti ce si cand spun eu” un angajat valoros nu are ce cauta. Sunt multe posturi libere si somajul e din ce in ce mai mic… Angajatii ce accepta acest comportament (care in final il incurajeaza pe tiran si ii ofera scuza penibila « cu biciul se face treaba ») sunt exact ca sotiile maltratate care sustin ca nu divoteaza pentru ca asteapta sa se schimbe cercopitecul (asa peste noapte) sisa n-o mai bata.
Tematori ca-si vor pierde locul de munca Consider ca e un argument pansament pentru autolinistire si autoargumentare dar de fapt ne gasim in cazul anterior: se lasa utilizat.
Vizeaza un castig material suplimentar. Atat timp cat atat angajatul cat si angajatorul accepta acest ‘troc » n-ar trebui sa aiba nimeni de obiectat. Si totusi… legea prevede un numar maxim de ore suplimentare permise.


Succesul unei cariere nu are foarte multe in comun cu orele suplimentare! Depasirea programului de lucru inseamna cheltuieli suplimentare substantiale:

-energie ,
-consumabile,
-uzarea excesiva a echipamentelor,
-stresul angajatilor care trebuie sa ramana alaturi de “harnicul” companiei plus compensarea financiara a acestora,
-salarizarea dubla a orelor suplimentare (plus taxele sociale aferente),
-deteriorarea sanatatii si micsorarea randamentului,
-deschiderea de brese in sistemul de securitate al companiei etc.

Dupa ce tragem linie si adunam mai crede cineva ca programul prelungit este eficient?!! NU!

Deci, daca succesul nu tine de program prelungit ci de cunostinte, know-how, experienta, putin noroc, multa inteligenta, organizare si adaptabilitate de ce ne cramponam in vestitele ore suplimentare ?! Dupa mii de interviuri si peste 8 ani de experienta in HR, pot afirma ca la baza efectuarii orelor suplimentare, cu doua-trei exceptii, sta imaturitatea isotita uneori de inertie. Mi se intampla, destul de des, sa intalnesc explicatii de genul : « Eu imi termin treaba dar, daca nimeni nu pleaca, eu nu pot sa ma ridic si sa plec acasa ». Ba da, poti ! trebuie sa te ridici si sa pleci. E frumos sa-i intrebi , pe cei care raman pentru ca sunt supraincarcati , daca ii poti ajuta, ei merita o mana de ajutor (dar pe termen scurt pana isi rezolva problema) dar nu intra in ceata celor multi si muti care stau inca 2 ore peste program pentru ca SE STA.

Un proverb romanesc spune « nu e nebun cine cere, nebun e care da ». La fel e si pe piata muncii…

Cateva solutii simple si , de cele mai multe ori, eficiente:

-selectia si recrutarea viitorilor angajati, in functie de specificul job-ului si de ritmul de lucru impus de acesta. Angajarea unei persoane care corespunde in proportie de 50-60% se traduce in eficienta pe post de maxim 45% si fluctuatie semnificativa. Acceptarea unui post care nu va sattisface va va introduce ori in ceata celor care devin prietenii orelor suplimentare (aveti nevoie de mult mai mult timp si de mai multe pauze sa realizati sarcini care nu va plac) ori in categoria « saritorilor » care din 6 in 6 luni isi schimba job-ul si va taie calea spre construirea unei cariere remarcabile.
-realizarea fisei de post in mod responsabil si profesionist, in acest fel toata lumea stie care sunt obiectivele postului si poate aprecia eficienta angajatului in mod corect
-eliminarea timpilor morti (gen mica barfa de birou si pauzele dese )
-dezvoltarea abilitatii de delegare
-training-uri pentru identificarea si acumularea principiilor time managementului (acolo unde este cazul)
Colaborarea sincera angajat-angajator

Intotdeauna vor fi persoane care lucreaza pana tarziu, unele dintre ele (putine ce-I drept) eficient si cu un scop precis (dezvoltarea afacerii, castiguri suplimentare substantiale, proiecte cu dead-line precis, inlocuirea unui coleg indisponibil, 2-3 job-uri simultan) altele in virtutea inertiei sau pentru ca nu fac fata cerintelor postului.

Sper ca am lamurit cel putin o parte din problemele legate de orele suplimentare. Nu am intrat si in materia platii acestora pentru ca, de regula, ele nu apar ca atare in pay-roll ci ca prime asa ca nu are sens sa discutam despre un lucru care, aparent, nu exista… (Aici as avea nevoie de un zambaret care sa danseze, dar trebuie sa ramanem seriosi. )

In concluzie, refuz sa cred ca piata muncii din Romania este populata de demoni cinici si rapaci ( care impun efectuarea de ore suplimentare pentru a face economii suprasolicitand anumiti angajati pana la epuizare) – pe post de angajatori si de bieti ingeri ( ce si-au pierdut aripile in momentul semnarii pactului de munca ,) speriati si ghemuiti intr-o masa amorfa de impotenti psihic si fizic- pe post de angajati. Traim in Romania , e drept ca asta ne ocupa tot timpul , dar nu in evul mediu. Si angajatul si angajatorul au interes si mijloace de a elimina orele suplimentare.

O ultima intrebare : « V-ati intrebat de ce expatii aflati in pozitii cheiei in companiile multinationale din Romania nu fac ore suplimentare ?! » Pentru ca sunt eficienti in cele 8 ore de lucru. Timpul inseamna bani dar inseamna si sanatate si recreere psihica.