Timpul de munca si timpul de odihna. Munca continua. Obligatiile angajatorului

Autor – Carmen Rãºcanu, ªef birou Îndrumare angajatori ºi angajaþi în domeniul relaþiilor de muncã din cadrul Inspectoratului Teritoral de Muncã Galaþi

1. Conceptele comunitare de timp de lucru ºi timp de odihnã

În legislaþia comunitarã europeanã, timpul de muncã a fost abordat din perspectiva protejãrii condiþiilor de securitate ºi de sãnãtate ale angajaþilor ºi nu numai din perspectiva clasicã a dreptului muncii.

Aatfel, Carta comunitarã a drepturilor sociale fundamentale ale angajaþilor, adoptatã de Consiliul Europei la Strasbourg la 9 decembrie 1989, stabileºte cã orice angajat al Comunitãþii Europene trebuie sã poatã beneficia, la locul sãu de muncã, de condiþii satisfãcãtoare de protecþie a securitãþii ºi a sãnãtãþii sale, având dreptul la odihnã sãptãmânalã, a cãrei duratã va fi stabilitã conform practicilor naþionale.

Reglementarea timpului de muncã a fost dintotdeauna o problemã greu de soluþionat, având în vedere multitudinea de specialitãþi ºi excepþii de la regulile generale stabilite pentru diferitele tipuri de activitãþi.

Directiva Cadru 89/391/CEE stabileºte la art.2 faptul cã aceasta "nu se va aplica atunci când se opun într-un mod concludent particularitãþile inerente ale anumitor activitãþi specifice ale funcþiei publice, spre exemplu, în forþele armate sau poliþie, sau anumite activitãþi specifice din domeniul serviciilor de protecþie civilã."

Conceptele fundamentale de timp de muncã ºi timp de odihnã care sunt incluse în Directiva Cadru au un caracter comunitar ºi nu pot fi modificate de legislaþiile naþionale.

2. Timpul de muncã

“Timpul de muncã reprezintã orice perioadã în care salariatul presteazã munca, se aflã la dispoziþia angajatorului ºi îndeplineºte sarcinile ºi atribuþiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncã, contractului colectiv de muncã aplicabil ºi/sau ale legislaþiei în vigoare” este definiþia datã de art.108 din Codul Muncii, pentru timpul de lucru al salariaþilor.

Repartizarea timpului de muncã în cadrul sãptãmânii este, de regulã, uniformã, de 8 ore pe zi ( pentru salariaþii cu normã întreagã) timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

În funcþie de specificul unitãþii sau al muncii prestate, pot fi stabilite programe inegale de lucru, cu respectarea duratei normale a timpului de muncã de 40 de ore pe saptamanã. Programul de lucru inegal poate funcþiona numai dacã este specificat expres în contractul individual de muncã.

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul sãptãmânii de lucru de 40 de ore, precum ºi în cadrul sãptãmânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncã la nivelul angajatorului sau, în absenþa acestuia, va fi prevãzut în regulamentul intern. Programul de muncã ºi modul de repartizare a acestuia pe zile vor fi aduse la cunoºtinþa salariaþilor ºi trebuie afiºate la sediul angajatorului. Desigur, prin sediul angajatorului trebuie înþeles acel sediu unde programul de lucru poate fi citit de cãtre salariaþii care sunt vizaþi de acest lucru.

Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional pentru anii 2007-2010(CCMUN 2007-2010) stabileºte la art.10 faptul cã în cazul programelor inegale de lucru, durata timpului de muncã zilnic nu poate depãºi 10 ore.

Tot art.10 din CCMUN 2007-2010 stabileºte faptul cã, pentru a pune de acord programul cu cerinþele producþiei, se poate stabili un program sãptãmânal de 36 pânã la 44 de ore, cu condiþia ca media lunarã sa fie de 40 de ore pe sãptãmânã, iar programul stabilit sa fie anunþat cu o saptãmânã înainte.

Codul Muncii mai defineºte programul de lucru individualizat, în cadrul cãruia durata zilnicã a timpului de muncã este împãrþitã în doua perioade: o perioadã fixã în care personalul se aflã simultan la locul de muncã ºi o perioadã variabilã, mobilã, în care salariatul îºi alege orele de sosire ºi de plecare, cu respectarea timpului de muncã zilnic. Posibilitatea organizãrii programelor individualizate trebuie sã fie prevãzutã în contractul colectiv de muncã la nivelul angajatorului sau, în absenþa acestuia, va fi prevãzutã în regulamentul intern.

Munca prestatã în afarã duratei normale a timpului de muncã sãptãmânal, este consideratã muncã suplimentarã. Se poate efectua numai la cererea angajatorului ºi cu acordul salariatului, cu excepþia cazului de forþã majorã sau pentru lucrãri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlaturarii consecinþelor unui accident.

Tinerii în vârstã de pânã la 18 ani nu pot presta muncã suplimentarã.

Durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãºi 48 de ore pe saptamanã, inclusiv orele suplimentare.Prin excepþie, durata timpului de muncã, ce include ºi orele suplimentare, poate fi prelungitã peste 48 de ore pe sãptãmânã, cu condiþia ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioada de referinþã de 3 luni calendaristice, sã nu depãºeascã 48 de ore pe saptãmânã. La stabilirea perioadelor de referinþã de mai sus nu se iau în calcul durata concediului de odihnã anual ºi situaþiile de suspendare a contractului individual de muncã.

Pentru sectoarele de activitate urmãtoare, CCMUN 2007-2010 stabileºte cã se pot negocia, prin contractele colective de muncã la nivel de ramurã, perioade de referinþã mai mari de 3 luni, dar care sã nu depãºeascã 12 luni:
1. Agriculturã, pisciculturã ºi pescuit
2. Silviculturã, economia vânatului, apelor ºi protecþia mediului
3. Industria alimentarã, a bãuturilor ºi tutunului
4. Exploatarea ºi prelucrarea termenului
5. Construcþii
6. Comerþ
7. Turism, hoteluri ºi restaurante
8. Transporturi
9. Materiale de construcþii ºi ciment
10. Din ramura energie electricã, termicã, petrol ºi gaze: sectorul de petrol ºi gaze
11. Din ramura chimie ºi petrochimie: sectorul îngrãºãminte chimice

Tot CCMUN 2007-2010 precizeazã faptul cã, atunci când munca se efectueazã în schimburi, durata timpului de muncã va putea fi prelungitã peste 8 ore pe zi ºi peste 48 de ore pe sãptãmânã, cu condiþia ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioadã maximã de 3 sãptãmâni, sã nu depãºeascã 8 ore pe zi sau 48 de ore pe sãptãmânã.

Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilitã potrivit prevederilor Codului Muncii, este interzisã.

În conformitate cu prevederile art.119 din Codul Muncii, în concordanþã cu dispoziþiile comunitare, munca suplimentarã se compenseazã prin ore libere plãtite în urmãtoarele 30 de zile dupã efectuarea acesteia.

Doar în cazul în care compensarea prin ore libere plãtite nu este posibilã, munca suplimentarã va fi plãtitã salariatului prin adãugarea unui spor la salariu, corespunzãtor duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentarã se stabileºte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncã sau, dupã caz, al contractului individual de muncã, ºi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bazã. CCMUN 2007-2010 stabileºte pentru munca suplimentarã un spor de 100% din salariul de bazã.

3. Timpul de odihnã

Perioada de repaus reprezintã orice perioadã care nu este timp de muncã.

Repausurile sunt stabilite ºi acordate în timpul zilei de muncã, între douã zile de muncã, sãptãmânal ºi anual.

a) Pauza de masã ºi alte pauze se poat acorda în condiþiile stabilite în contractul colectiv de muncã al unitãþii sau în regulamentul intern, dacã programul de lucru este mai mare de 6 ore pe zi. CCMUN 2007-2010 stabileºte cã repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute.

Pauzele nu se vor include în durata zilnicã normalã a timpului de muncã, decât dacã în contractul colectiv de muncã al unitãþii sau în regulamentul intern se stabileºte altfel. CCMUN 2007-2010 stabileºte faptul cã repausul pentru luarea mesei cu o duratã de 15 minute, se include în programul de lucru.

b) Repausul între douã zile de muncã este de cel puþin 12 ore consecutive, aºa dupã cum prevede art.131 din Codul Muncii, iar prin excepþie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.

Când durata zilnicã a timpului de muncã este stabilitã la 12 ore, repausul între douã zile de lucru este de 24 de ore.

c) Repausul sãptãmânal este de 2 zile consecutive. Regula este ca repausul sãptãmânal sã fie stabilit ºi acordat în zilele de sâmbãtã ºi duminicã.

Dacã activitatea are caracter continuu, fie din interese publice, fie datoritã procesului de producþie, repausul sãptãmânal poate fi stabilit ºi acordat în alte zile decât sâmbãta ºi duminica. În aceastã situaþie, salariaþii beneficiazã de un spor la salariu, care se negociazã colectiv sau individual. Atât Codul Muncii cât ºi CCMUN 2007-2010 nu stabilesc un nivel minim, de la care sã înceapã negocierea pentru acest spor.

d) Concediul de odihnã anual plãtit este garantat tuturor salariaþilor ºi nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunþãri sau limitãri.

Durata efectivã a concediului de odihnã anual se stabileºte prin contractul colectiv de muncã aplicabil ºi este prevãzutã în contractul individual de muncã. Concediului de odihnã se acordã proporþional cu activitatea prestatã într-un an calendaristic, evident în situaþia în care salariatul începe activitatea pe parcursul anului sau înceteazã activitatea înainte de sfârºitul anului, dar ºi în cazul în care salariatul nu a prestat activitate, având contractul individual de muncã suspendat.

În contractele colective sau individuale de muncã, sau în regulamentul intern, pot fi prevãzute situaþiile de suspendare ale contractului individual de muncã, care sã nu ducã la diminuarea numãrului de zile de concediu de odihnã efectuat. Acestea sunt, de obicei, suspendãri ale contractului care nu s-au produs din vina salariatului, cum ar fi incapacitatea de muncã sau concediul pentru creºterea coilului.

Concediul de odihnã se efectueazã în fiecare an, la data/datele programate de cãtre angajator. Situaþiile în care concediul de odihnã poate fi efectuat în anul urmãtor trebuie prevãzute în contractul colectiv de muncã aplicabil.

4. Munca continuã

Salariaþii pot lucra continuu cel mult 14 zile calendaristice ºi numai în situaþii de excepþie, aºa dupã cum prevede art.132 din Codul Muncii. În aceastã situaþie, repausul sãptãmânal în care s-a lucrat se acordã cumulat cu urmãtorul repaus sãptãmânal.

Dacã este necesar ca salariaþii sã presteze activitate continuã, angajatorul trebuie sã obþinã acordul sindicatului sau al reprezentanþilor salariaþilor pentru aceasta, dar ºi o autorizare de la inspectoratul teritorial de muncã.

Legea nu precizeazã în ce condiþii se acordã aceastã autorizare, dacã poate fi o autorizare de principiu, sau dacã trebuie obþinutã pentru fiecare situaþie în parte, ori dacã este necesarã justificarea situaþiei care duce la prestarea activitãþii de cãtre salariaþi în zilele de repaus sãptãmânal. Nu se precizeazã nici dacã unitatea trebuie sã se adreseze inspectoratului judeþean în a cãrui razã are sediul, sau, în cazul punctelor de lucru situate în alte judeþe, dacã autorizarea trebuie solicitatã inspectoratului teritorial de muncã din judeþul respectiv.

În cazul în care compensarea orelor prestate suplimentar în zilele lucrate continuu se efectueazã prin plata unui spor, acesta este dublul sporului plãtit pentru orele suplimentare efectuate în situaþia în care munca se încadreazã în regim normal, cu efectuarea repausului sãptãmânal.

Situaþiile de forþã majorã, care presupun lucrãri urgente, a cãror executare imediatã este necesarã pentru organizarea unor mãsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlãturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalaþiilor sau clãdirilor unitãþii, nu necesitã acordul reprezentanþilor lucrãtorilor ºi nici avizul inspectoratului teritorial de muncã. În aceste situaþii, repausul sãptãmânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executãrii lucrãrilor respective. Munca suplimentarã se compenseazã tot cu spor dublu.

5. Obligaþiile angajatorilor

Angajatorii sunt obligaþi sã þinã evidenþa orelor de muncã prestate de salariaþi ºi de a o supune controlului inspecþiei muncii, ori de câte ori este solicitat.

Cea mai utilizatã formã de evidenþã a orelor prestate este formularul denumit pontaj, sau foaie colectivã de prezenþã, unde sunt evidenþiate orele efectiv prestate zilnic, dar ºi orele neprestate, datoritã efectuãrii concediului de odihnã, a concediilor medicale, a unor învoiri sau datoritã absenþelor nemotivate.

Aceste formulare nu sunt tipizate sau standardizate, dar sunt utile angajatorilor pentru calcularea drepturilor salariale.

Evidenþa orelor prestate de salariaþi presupune inclusiv o evidenþã centralizatã a orelor suplimentare efectuate lunar, sau în perioada de referinþã prevãzutã de contractul colectiv de muncã aplicabil sau regulamentul intern, în vederea evidenþierii clare a respectãrii duratei maxime legale a timpului de muncã.