Reglementarea legala a timpului de munca

Consideraþii generale

Importanþa reglementãrii timpului de muncã ºi a timpului de odihnã

Desfãºurarea activtãþii cu respectarea unui anuit program de lucru reprezintã una din trãsãturile specifice ale raportului juridic izvorât din încheierea contractului individual de muncã. Intrucât munca efectuatã presupune cheltuirea forþei vitale a omului, este necesar în mod obiectiv ca ziua de muncã sã se încadreze în anumite limite, sã fie numai o parte dintr-o zi naturalã de viaþã.

Legislaþia noastrã cuprinde prevederi referitoare nu numai la reglementarea timpului de lucru ºi a timpului de odihnã, ci ºi la asigurarea folosirii timpului liber (art 128 din Codul muncii).

Timpul de muncã

Prin timp de muncã se înþelege durata stabilitã, dintr-o zi sau sãptãmânã, în care este obligatorie efectuarea muncii în cadrul contractului individual de muncã.
Timpul de muncã se împarte în douã categorii
1. timpul care se încadreazã în programul de lucru sau durata normalã a muncii
2. timpul peste programul de lucru sau peste durata normalã a muncii.

Pentru salariaþii angajaþi cu normã întreagã durata normalã a timpului de muncã este de 8 ore pe zi ºi de 40 de ore pe sãptãmânã.

Timpul de muncã peste programul de lucru sau peste durata normalã poate fi constituit din: ore suplimentare; timpul care datorita specificului muncii nu se poate încadra în programul normal de lucru; orele prestate peste programul de lucru în scopul asigurãrii serviciului pe unitate.

Organizarea timpului de muncã

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul sãptãmânii de lucru de 40 de ore, precum ºi în cadrul sãptãmânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncã la nivelul angajatorului sau, în absenþa acestuia, va fi prevãzut în regulamentul intern.

Programul de lucru inegal poate funcþiona numai dacã este specificat expres în contractul individual de muncã.

Ziua de munca de 8 ore. Stabilirea zilei de muncã de 8 ore, deci a sãptãmânii de 40 de ore, constituie regula de aplicare generalã. Durata de 8 ore a zilei de muncã asigurã desfãºurarea, în condiþii obiºnuite, a procesului de producþie, raspunzând cerinþeleor de ordin biologic material, spiritual ºi social ale salariaþilor.

Ziua de muncã sub 8 ore. In cazurile în care unor anumite categorii de personal trebuie sã li se asigure o protecþie specialã, precum ºi atunci când procesul de producþie se desfãºoarã în condiþii deosebite, durata zilei de muncã este sub 8 ore.

Astfel pentru tinerii sub 18 ani, durata timpului de munca este de 6 ore pe zi, fara ca aceasta sa duca la o scadere a salariului (art. 109 din Codul muncii).

In conformitate cu dispoziþiile Legii nr. 31/1991 privid stabilirea duratei timpului de muncã sub 8 ore pe zi pentru salariaþii care lucreazã în condiþii deosebite, vãtãmãtoare, grele sau periculoase, cei care desfãºoarã efectiv ºi permanent activitatea în locuri de muncã cu condiþii deosebite – vãtãmãtoare, grele sau periculoase, beneficiazã de reducerea duratei timpului de muncã sub 8 ore pe zi; aceastã reducere nu afecteazã salariul ºi vechimea în muncã.

Existenþa condiþiilor deosebite – vãtãmãtoare, grele sau periculoase – la locurile de muncã se stabileºte pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecþia muncii, pe determinãrile efectuate de cãtre personalul încadrat în unitãþile specializate ale Ministerului Sãnãtãþii din care rezultã depãºirea limitelor prevãzute de normele naþionale ºi protecþia muncii. Durata reducerii timpului normal de muncã ºi categoriile de personal care beneficiazã de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã, grupuri de unitãþi si unitãþi.

Munca în timpul noptii
Art. 122 – art. 125 din Codul muncii prevãd condiþiile de desfãºurare a muncii de noapte. Potrivit art. 122 din Cod, se considerã muncã în timpul nopþii aceea care se presteazã în intervalul cuprins între orele 22-6. Salariaþii care efectueazã cel puþin 3 ore de muncã de noapte beneficiazã fie de program de lucru redus cu o orã faþã de durata normalã a zilei de muncã, fãrã ca aceasta sã ducã la scãderea salariului de bazã, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bazã pentru fiecare orã de muncã de noapte prestatã.

Durata normalã a muncii de noapte nu va depãºi 8 ore într-o perioadã de 24 de ore.

Este interzisã folosirea la muncã în timpul nopþii a tinerilor sub vârsta de 18 ani, a femeilor gravide, a lãuzelor ºi a celor care alãpteazã.

Orele suplimentare
Munca prestatã în afara duratei normale a timpului de muncã sãptãmânal este consideratã muncã suplimentarã. Aceasta nu poate fi efectuatã fãrã acordul salariatului, cu excepþia cazului de forþã majorã sau pentru lucrãri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlãturãrii consecinþelor unui accident.

Conform art. 111 alin (1) din Codul Muncii stabileºte expres cã durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãºi 48 de ore pe sãptãmânã, inclusiv orele suplimentare.

Modalitatea de compensare în cazul efectuãrii de ore suplimentare se va face prin ore libere plãtite în urmãtoarele 30 de zile dupã efectuarea acesteia. În aceste condiþii salariatul beneficiazã de salariul corespunzãtor pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Tinerii în vârstã de pânã la 18 ani nu pot presta muncã suplimentarã.