Procedura concilierii directe in materie comerciala

Daniel-Mihail SANDRU

Obligativitatea concilierii directe

Prin Decizia nr. 335 din 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7201 alin. 1 din Codul de procedura civila ridicata de Societatea Comerciala “European Drinks” – S.A. in Dosarul nr. 892/2003 al inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia comerciala.

Exceptia a fost ridicata intrucat textul nu se refera la procesele si cererile adresate instantelor comerciale, ci la procesele si cererile in materie comerciala, rezulta ca justitiabilul este lipsit de accesul la justitie. Astfel, daca, prin ipoteza, reclamantul considera in mod eronat ca actiunea sa are natura juridica civila, cu deplina buna-credinta, el se va adresa direct instantei, fara indeplinirea procedurii prealabile de conciliere. Instanta, constatand ca in realitate actiunea are caracter comercial, isi va declina competenta in favoarea instantei comerciale, care va respinge respectiva actiune, ca prematura, ceea ce este de natura a aduce atingere accesului liber la justitie.

Pe de alta parte, autorul apreciaza ca textul normei procedurale criticat nu satisface doua dintre criteriile impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind reglementarile legale, respectiv precizia si previzibilitatea acestora.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile privind solutionarea litigiilor in materie comerciala, cuprinse in cap. XIV din Cartea a VI-a a Codului de procedura civila, instituie o procedura speciala de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directa prealabila intre parti si o procedura de judecata derogatorie de la dreptul comun.

Potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune posibilitatea neingradita a celor interesati de a le utiliza, in formele si in modalitatile prevazute de lege.

Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel in toate cazurile in care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa in cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrangerea accesului liber la justitie, de care, in mod evident, cel interesat beneficiaza in conditiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art. 21, prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurandu-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte parti. Asa fiind, textul de lege criticat este in deplin acord cu dispozitiile art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora, “in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege” [...]. Reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.

Mai trebuie mentionat ca, din ansamblul reglementarii, rezulta ca, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna in practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti – mai pregnant in materie comerciala – si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se intelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente. Fata de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o ingradire a accesului liber la justitie, in acceptiunea prohibita de prevederile constitutionale de referinta, atata vreme cat partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare in judecata.

Sfera litigiilor comerciale este reglementata, avand la baza criteriile stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial, referitoare la faptele de comert.

Sub incidenta procedurii de solutionare a litigiilor comerciale intra nu numai litigiile comerciale propriu-zise, ci si cele asimilate lor prin dispozitiile art. 72010 din Codul de procedura civila. Potrivit acestui text, litigiile privind desfasurarea activitatii in scopul privatizarii prin instrainare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societatilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum si litigiile privind drepturile si obligatiile contractate in cadrul acestei activitati se solutioneaza de catre instantele care au competenta de judecata a proceselor si cererilor in materie comerciala, potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile in aceasta materie.