Incepand cu septembrie 2004, ca urmare a recunoasterii internationale a prestigiului profesional si publicistic, Cerasela Carp a devenit membra activa a celei mai mari organizatii profesionale din lume, Asociatia Europeana a Avocatilor (AEA), organizatie ce numara 807 birouri de pe 6 continente si avand sediul central in Spania, la Alicante.
Care este domeniul de activitate in care ati spune, oficial, ca v-ati specializat?
Cabinetul de avocatura CARP a luat fiinta in 2003 si, oficial, a ales sa se pozitioneze ca fiind primul cabinet de avocatura din Iasi si din Moldova care ofera consultanta legala pentru afaceri intreprinderilor mici si mijlocii.
As putea spune ca, inca din perioada stagiaturii, am fost preocupata indeaproape de modul in care urma sa intru pe piata avocaturii stiut fiind faptul ca, la nivelul oricarui barou, exista o oferta suprasaturata de avocati „generalisti”.
Privind retrospectiv, as indrazni sa spun ca am pariat pe o carte castigatoare, intreprinzatorii privati avand acum certitudinea ca apeleaza la un cabinet de avocatura specializat capabil sa gaseasca cele mai eficiente si inovative solutii juridice pentru afacerile pe care le administreaza.
Cum vedeti concurenta pe aceasta nisa de clientela?
Pe orice piata, concurenta este benefica pentru ca iti permite, in orice moment, sa te raportezi la calitatea serviciilor avocatiale prestate si la feed-back-ul primit din partea clientilor.
In ceea ce priveste nisa pe care am ales s-o atacam, putem spune ca exista o concurenta acerba, deoarece IMM-urile reprezinta, la ora actuala, motorul economiei romanesti, iar nevoia de servicii juridice de calitate incepe sa se resimta pe toate palierele corporatiste, fie ca vorbim despre societati comerciale cu raspundere limitata, fie despre societati pe actiuni.
Ce asteptari aveti dumneavoastra de la clienti?
Cel mai important lucru pe care il asteptam de la potentialii clienti este un parteneriat corect si echitabil, concretizat printr-o maniera de lucru deschisa, onesta, prompta si profesionista.
Poate parea surprinzator, dar am intalnit destui clienti care vin „la avocat” avand din start o parere foarte proasta despre acestia. Aceasta atitudine ingreuneaza foarte mult relatia client-avocat si genereaza multa suspiciune si ostilitate vizavi de profesionaslimul lucrarilor avocatiale ce urmeaza a fi prestate in interesul clientului.
Din pacate, multi justitiabili, datorita acestei perceptii in legatura cu fenomenul avocatial, apreciaza mai putin calitatea serviciului juridic, ci mai mult influenta pe care un avocat o poate exercita in vederea obtinerii unei solutii favorabile, dar nu prin calitatile sale avocatiale, nu prin pregatirea lui profesionala, ci prin cu totul alte maniere. Si atunci, de multe ori, clientii isi fac selectia avocatului, dupa alte criterii, decat cele de ordin profesional, fapt care, desigur, afecteaza foarte mult pe cei care practica, onest, avocatura de business.
Legat de acest lucru, as mai adauga ca mentalitatea intreprinzatorului roman in legatura cu beneficiile serviciului avocatial este una care se apropie de mentalitatea cu privire la serviciul medical: te duci la doctor atunci cand doare.
Deci se pierde din vedere profilaxia, unul din pilonii de baza ai avocaturii de afaceri.
Ce va face pe dumneavoastra un bun avocat?
Personal, nu agreez deloc categorisiri de genul bun avocat – slab avocat, avocat cu bani – avocat fara bani etc. Parafrazandu-l pe regretatul maestru Mircea I. Manolescu, as spune ca fiecare avocat ar trebui sa se ia la intrecere, in fiecare zi, nu cu altii, ci cu el insusi. Acesta este, in viziunea unui mare maestru al „barei” romanesti, secretul insusirii unei adevarate experiente avocatiale si al realizarii personalitatii fiecaruia.
De aceea, as spune ca un bun avocat (asa cum ma consider si eu) trebuie sa invete cate ceva in fiecare zi, sa citeasca o revista de specialitate, o carte, sa consulte un site, orice. Pentru ca nu poate exista un bun profesionist care sa nu invete zilnic cate ceva.
Ce reprezinta pentru dumneavoastra etica profesionala?
Ma bucur ca aduceti in discutie acest lucru. De obicei, etica profesionala tinde sa fie considerata o chestiune "marginala" in raport cu celelalte aspecte la care face referire legea noastra de organizare si functionare a profesiei de avocat.
Dupa stiinta de carte, etica profesionala ar trebui sa fie cel de-al doilea far calauzitor in aceasta minunata profesie care este avocatura. Imi este aproape imposibil sa admit ca poti deveni un avocat de succes – asa cum l-am definit in Ghidul avocatului de succes – fara sa dai dovada de caracter si integritate profesionala.
Sunteti unul dintre avocatii cunoscuti din Iasi. Considerati ca exista diferente intre casele de avocatura din capitala si o casa de avocatura dintr-un alt oras?
As incepe prin a spune ca singurele diferente dintre marile case de avocatura din Bucuresti si cele din provincie, sunt cele legate de portofoliul de clienti si de rezultatele financiare anuale.
In ceea ce priveste calitatea umana si profesionala, exista insa multi avocati din provincie, extrem de performanti si cu nimic mai prejos decat avocatii din capitala.
Problema care se pune, insa, este alta: in 1990, experienta avocatilor romani era cam aceeasi, adica o experienta limitata la dreptul penal si dreptul familiei, caci in civil erau putine dosare.
Dupa 1991, situatia s-a schimbat radical in favoarea Bucurestiului, deoarece acesta este si va ramane, in continuare, “capitala marilor afaceri din Romania”.
Acest lucru a permis aparitia marilor case de avocatura, cu peste 70-80 de avocati, pe cand in provincie predominante au ramas cabinetele de avocatura cu maxim 5-7 avocati.
In opinia mea, piata avocaturii de afaceri va cunoaste in acest an diverse mutatii nefiind exclus sa asistam la grupari si asocieri neasteptate. Acest lucru nu poate fi decat imbucurator daca ne gandim la faptul ca aceasta competitie va conduce implicit, la o crestere a calitatii serviciilor avocatiale, in beneficiul clientilor, al succesului afacerilor si al economiei, in general.
Care sunt principalele provocari cu care se confrunta in acest moment Cabinetul de avocatura CARP?
Cele mai importante provocari cu care se confrunta cabinetul nostru sunt cele legate de intarirea brandului nostru avocatial, prin lansarea Programului regional de consultanta juridica pentru IMM-uri si intarirea coeziunii echipei actuale, pentru ca fara o echipa sudata si competitiva nu putem evolua in plan personal si profesional.
In aceasta toamna, intentionam sa ne extindem din nou echipa de colaboratori pentru a putea veni in intampinarea clientilor nostri ale caror afaceri se diversifica de la an la an.
Care sunt aspectele cele mai riscante (vorbim de bani) si epuizante (vorbim de efort) ale activitatii dumneavoastra profesionale?
In general, profesia de avocat este o profesiune grea si cere multe si grele sacrificii. In ceea ce ma priveste, pot spune ca nicio zi nu seamana cu alta, de unde si dificultatea de a vorbi despre aspectele cele mai riscante si epuizante ale activitatii mele profesionale.
De regula, atunci cand lucrezi in echipa fiecare membru stie exact ce sarcini are de indeplinit si unde si cand sa ceara ajutor atunci cand apare o problema, astfel incat situatia creata sa nu devina cronofaga si generatoare de stress inutil.
O lege pe care ati dori sa o modificati. Argumentati, va rugam.
Desigur, ar fi nenumarate legi care ar trebui modificate, insa eu as merge la cauza principala a acestei situatii: trebuie sa incetam sa mai legiferam acolo unde nu e cazul si sa incercam sa aplicam consecvent si unitar Legea.
Mult prea des ne plangem de „inflatia legislativa” si prea usor trecem cu vederea peste aplicarea si interpretarea cu rea-credinta a legii. De fapt, cred ca acesta si este nodul gordian al chestiunii legislative din Romania.
Ce asteptari aveti in privinta sistemului juridic romanesc?
Cele mai mari asteptari se indreapta catre corpul magistratilor, cei chemati sa se aplece cu rabdare si profesionalism asupra aplicarii in timp si spatiu a legilor.
Este absolut ingrijorator faptul ca un procent extrem de mare dintre concetatenii nostri nu mai au incredere in Justitie, fapt ce se rasfrange negativ si asupra activitatii avocatilor.
Acest lucru se datoreaza faptului ca de multe ori, se dau hotarari contradictorii la aceeasi instanta, se dau sentinte care nu-si gãsesc justificarea nici in fapt, nici in drept, si care distorsioneaza evident realitatea din dosar, iar consecinta fireasca este ca oamenii ajung sa creada din ce în ce mai putin in actul de justitie, in obiectivitatea si impartialitatea judecatorilor.
Din pacate, cred ca vom mai avea mult de asteptat pana ce Justitia romana va dobandi o realã independenta. Chiar daca, printr-un miracol, s-ar pune capat tuturor ingerintelor externe in Justitie, inclusiv a influentelor politice, mai este nevoie de ceva timp pentru a avea o justitie independenta.
Este nevoie ca judecatorii nostri sa aiba vointa si capacitatea de a fi obiectivi si impartiali, de a instaura cu orice chip domnia legii. Pe scurt, este nevoie ca judecatorii nostri sa constientizeze faptul ca increderea in justitie si, in ultima instanta, independenta justitiei depinde de felul in care ei impart dreptatea.
Un sfat pentru tinerii avocati.
Tinerilor avocati, aflati la inceput de cariera, as vrea sa le dedic cuvintele pline de sens si semnificatie ale maestrului Mircea I. Manolescu, reunite in Arta avocatului:
„Experienta nu se castiga prin simpla trecere a timpului. Aceasta ar trebui s o stie toti tinerii care se pregatesc pentru avocatura si ar trebui sa regrete ca n au stiut o atatea avocati varstnici care se considera cu experienta numai in baza vechimii in profesie.
Experienta inseamna imbogatirea constienta, explicita pentru tine insuti, metodica si sistematica a cunostintelor si posibilitatilor, fiindca avocatura inseamna, deopotriva, a ºti si a putea, adica a sti ce trebuie sa faci si a putea sa faci. Am facut aceasta precizare ca sa nu si inchipuie cineva ca prin a putea se intelege ca poti sa obtii un anumit rezultat; a putea se refera la ceea ce reprezinta manifestarea la bara sau prin lucrari judiciare scrise.
Experienta mai inseamna si implinirea lipsurilor si corectarea greselilor. De aceea experienta se masoara cu studiul si simtul autocritic pe care le ai pus la contributie. Castigarea experientei inseamna, dupa mine, etape succesive in propria ta desavarsire constienta si urmarita ca atare. Daca este deci clar ca expe¬rienta nu inseamna vechime pur si simplu, se impune sa fie clar si ca experienta nu trebuie sa insemne rutina.
Cand am debutat in urma cu 30 de ani, nu am fost multumit de nici unul dintre „modelele” care mi se ofereau. Cred insa ca am stiut sa vad si la avocatii nostri, si la avocatii francezi sau italieni, despre care si din care am citit mult, partile pozitive care meritau sa fie luate in considerare. Nu am imitat nici un „model” si nici nu am ravnit si nu ravnesc sa constitui eu insumi un model pentru cei tineri. Metodologic vorbind, nu cred in „modele” care trebuie sa fie imitate.
Exista si in arta avocatului ceea ce s ar putea numi un stil tehnic, dar un adevarat avocat este o personalitate si ceea ce primeaza este stilul personal.
Invatam unii de la altii, dar nu trebuie sa uitam ca in profesia de avocat si in mod deosebit in pledoarii se exprima personalitatea fiecaruia dintre noi.
Cand am debutat eu, mai staruiau pe „firmament” stele din generatia veche, veche de tot, aceia care profesau o retorica bombastica, si mai tronau aceia care erau totusi destul de invechiti pentru gustul si inclinatiile mele.
Cred ca am reusit sa am un stil personal, care consta in cunoaºsterea foarte adancita a procesului (ceea ce nu li se prea intampla marilor avocati din vremea debutului meu), in tratarea lui stiintifica si, pe aceste baze, intr o pledoarie avand ca insu¬sire primordiala adecvarea.
Mai am insa multe de invatat si destule de corectat. Ceea ce ma va ajuta mai departe este ceea ce m a adus pana aici: constiinta ca arta avocaturii este una dintre cele mai dificile, increderea pe care o am in vocaþia mea pentru avocatura si, mai presus de toate, faptul ca am iubit si iubesc aceasta profesie si arta si pot avea fericirea sa transmit tinerilor stagiari cat mai mult din putinul pe care il stiu si îl pot si anume nu vreun model de stiinta si arta, pe care ei sa il considere vrednic de a-l imita, ci rezultatele unei gandiri si unei experiente pe care ei sa le poata usor depasi daca, insusindu si le, vor mai asculta si de acest ultim sfat: ca fiecare sa se ia la întrecere, in fiecare zi, nu cu altii, ci cu el insusi.
Acesta este, dupa parerea mea, „secretul” insusirii unei adevarate „experiente” si al realizarii personalitatii fiecaruia”.
In calitate de autor si/sau coautor, Cerasela Carp a publicat:
Ghidul avocatului de succes - Editura ALL Beck, Bucuresti, 2003, Colectia Cariere; Regimul juridic al asociatiilor si fundatiilor - Editura ALL Beck, Bucuresti, 2004, Colectia Praxis; Ghidul studentului la drept - Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, Colectia Cariere si Avocatura de succes si provocarile tranzitiei. Gheorghe Musat in dialog cu Cerasela Carp, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, Colectia Dialoguri despre lege.
Comentarii articol (0)