Subventionarea locurilor de munca pentru angajatorii persoane fizice

Ionel Petrea si Ana Cioriciu

1. Definirea termenului de „angajator”

In sensul prevederilor pct. I al art. 5 din Legea nr. 76/2002 - angajatorul este „persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv, domiciliul in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii”.
Aceasta definitie trebuie interpretata in sensul prevederilor alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii ² - „persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca”.
Semnificatia definitiei termenului de angajator, persoana fizica, dobandind un nou inteles din prisma prevederilor Codului muncii, trebuie intregita cu lamurirea sintagmei „potrivit legii”.

2. Capacitatea persoanei fizice de a avea calitatea de angajator

Astfel, consideram necesar sa fie adaugate urmatoarele:
a) prevederile alin. (3) al art. 14 din Codul muncii, asa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2005 ³ - „persoana fizica dobandeste capacitatea de a incheia contracte individuale de munca in calitate de angajator, din momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu”;
b) interpretarea conditiei cuprinse in prevederile pct. I al art. 5 din Legea nr. 76/2002, dupa metoda gramaticala de interpretare a normelor juridice. 

Ca sintagma „autorizata potrivit legii” sa se refere la subiectul multiplu - „persoana juridica sau persoana fizica, filiala, agentia, reprezentanta” - , acordul ar fi trebuit sa se faca la plural – „autorizate”. Per a contrario, vizeaza doar persoana juridica straina si, implicit, „filiala, agentia, reprezentanta”, desi, chiar si astfel, acordul trebuia sa se faca la cazul genitiv – autorizate, corect fiind „a unei persoane juridice straine autorizate”. Dar, chiar daca se facea acordul la cazul genitiv, tot nu ne-am fi aflat in prezenta unui acord la plural cu subiectul multiplu. 

Pentru ca interpretarea gramaticala nu este un argument chiar puternic, o vom imbogati cu interpretarea sistematica. Se poate intari astfel ideea subliniata, cu observatia ca, in temeiul dispozitiilor apartinand ramurii dreptului comercial, conditia autorizarii, e ceruta in plus, numai pentru filiala, agentia, reprezentanta unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, pentru acele activitati pe care le poate desfasura in conditiile legii romane, ulterior indeplinirii conditiei de a avea capacitate juridica, urmare a dobandirii personalitatii juridice, in baza careia poate incheia acte juridice. 

Conform prevederilor Decretului nr. 31/1954 ⁴, privitor la persoanele fizice si persoanele juridice , ultima conditie – de a avea capacitate juridica - este suficienta, pentru persoana juridica cu sediul in Romania, pentru a incheia acte juridice, autorizarea de a desfasura anumite activitati fiind indeplinita odata cu dobandirea personalitatii juridice. Potrivit aceluiasi act normativ, pentru ca persoana fizica sa poata incheia acte juridice ca si angajator, e suficienta capacitatea de exercitiu, fara a fi necesara autorizarea; solutia este „oferita”, de asemenea, in dispozitiile alin. (3) al art. 14 din Codul muncii, care in urma modificarii prin O.U.G. nr. 65/2005, precizeaza ca trebuie sa fie deplina. Aceasta este regula in ceea ce priveste persoana fizica, desprinsa din coroborarea dispozitiilor mentionate cu prevederea pct. I al art. 5 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Atunci se pune problema exceptiei, in lumina sintagmei „potrivit legii”, folosita in alin. (1) al art. 14 din Codul muncii si care da acestei norme „valoarea” unei norme de „trimitere in orb”.


3. Categorii de persoane fizice – angajatori

De aceea, intre diferitele categorii de angajatori, persoane fizice, trebuie facuta distinctia, potrivit distinctiei facute de legiuitor, in enumerarea prevazuta la pct. 1 litera a) din Procedura ⁵ de aplicare a Legii nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca ⁶ intre:
a) cele care utilizeaza personal casnic (menajera, ingrijitor batrani, ingrijitor copii, femeie de serviciu, bucatar, sau alte persoane fizice pentru efectuarea unor servicii sau lucrari (gradinar, guvernanta, traducator, secretara) si cu care acesti angajatori incheie contracte individuale de munca, pentru care le este ceruta doar capacitatea deplina de exercitiu ;
b) cele autorizate, „potrivit legii” sa desfasoare o activitate independenta, si cu care acesti angajatori, diferiti ai salariatilor, tot „potrivit legii”, incheie contracte individuale de munca, la care, in sfarsit se refera si prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, in urma modificarii prin O.U.G. nr. 65/2005. 

Aflandu-ne iar in prezenta unei norme de „trimitere in orb”, vom distinge iar intre angajatorii persoane fizice care dobandesc autorizarea in conditiile legii si care pot, numai in baza acestei autorizari, dobandite ulterior, sa angajeze anumite categorii de personal. Astfel, vom distinge intre:
a) comerciantii, persoanele fizice, autorizate de catre primariile in a caror raza teritoriala isi au domiciliul sau resedinta, pentru a desfasura activitatile economice al caror nomenclator este prevazut in anexa nr. 1 din H.G. nr. 1766/2004 ⁷ privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent ⁸ , aceste activitati fiind, din punctul de vedere al logicii formale, specie a genului reprezentat de faptele de comert, la randul lor specie a faptelor de natura civila, definite enumerativ dar si generic in prevederea art. 3, respectiv art. 4 din Codul comercial ⁹ , cu modificarile si completarile ulterioare;
b) „necomerciantii”, persoanele fizice, autorizate de catre diferite ministere pentru a desfasura activitati reglementate de legi speciale, activitati ce intra in categoria faptelor de natura civila, gen in raport cu faptele de comert si care sunt cunoscute sub denumirea de meserii sau profesii cu drept de libera practica – cele desfasurate de medici, stomatologi, avocati, consilieri juridici, notari, arhitecti etc.
Coroborand prevederile actelor normative mentionate, putem spune ca, „potrivit legii”, in ceea ce priveste persoana fizica, ne aflam in prezenta unei enumerari exhaustive, atat in ceea ce priveste categoriile de persoane fizice cat si in ceea ce priveste conditiile cerute acestora. 
#PAGEBREAK#
Deci, regula este neindeplinirea conditiei de autorizare pentru angajatorul persoana fizica iar exceptia o constituie dobandirea acesteia.
In ceea ce-i priveste pe toti angajatorii, persoane fizice sau juridice, privind in sistemul normelor juridice, expresia „potrivit legii”, folosita in alin. (1) al art. 14 din Codul muncii, lato sensu, se refera, implicit:
a) la Legea nr. 130/1999, privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca si la Procedura de aplicare a acesteia pentru persoana fizica neautorizata;
b) la Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent si la H. G. nr. 1766/2004 privind Normele metodologice de aplicare a acesteia, pentru persoana fizica autorizata de primaria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta;
c) la toate actele normative din ramura dreptului comercial, pentru persoana juridica, romana sau straina, care dobandeste autorizarea de a desfasura fapte de comert in baza autorizatiei eliberate de Registrul comertului in a carui raza teritoriala isi are sediul social;
d) la legile speciale, pentru persoanele fizice, autorizate de ministere, adica „necomerciantii” care desfasoara activitati economice, ca fapte de natura civila si nu ca fapte de comert, in domeniile, meseriile, profesiile cu drept de libera practica.
Consideram necesar sa atragem atentia, datorita diferitelor interpretari facute in literatura juridica, dar si in practica, asupra urmatoarelor solutii clare, in opinia noastra, atat inainte de modificarea Codului muncii prin O.U.G. nr. 65/2005 dar evidentiate mai bine de aceasta modificare si care ar trebui sa inlature orice alte nelamuriri. 

Observand ca in prevederea alin. (3) al art. 3 din Legea nr. 300/2004 se stipuleaza ca „persoanele fizice care desfasoara activitati economice independent si asociatiile familiale autorizate in conditiile prezentei legi nu pot angaja persoane cu contract individual de munca pentru desfasurarea activitatilor pentru care s-a obtinut autorizatia”, prevedere ce a dat nastere la interpretari, potrivit carora acesti angajatori nu pot incheia contracte de munca cu nici o categorie de persoane, interdictia fiind extinsa si la cei ce desfasoara profesii cu drept de libera practica, subliniem ca aceasta interdictie trebuie interpretata in „lumina” dispozitiei alin. (1) al art. 16 din Codul muncii, asa cum a fost modificata de O.U.G. nr. 65/2005, care stipuleaza ca „angajatorul persoana juridica, persoana fizica autorizata sa desfasoare o activitate independenta, precum si asociatia familiala au obligatia de a incheia, in forma scrisa, contractul individual de munca”, dar si potrivit principiului de drept norma speciala deroga de la norma generala. 

Solutia pe care o consideram corecta si pe care o puteam oferi si inainte de modificarea mentionata este urmatoarea: persoana fizica autorizata pentru a desfasura activitati in mod independent si asociatia familiala pot angaja numai personal pentru ocupatiile prevazute in Clasificarea Ocupatiilor din Romania care nu fac parte din ocupatia/activitatea pentru care s-a obtinut autorizatia. De exemplu un comerciant poate angaja contabil, jurist, secretara etc. dar nu vanzator sau tehnician merceolog. 

De asemenea, inca o exceptie a fost reglementata in ceea ce priveste angajatorul persoana fizica autorizata si asociatia familiala; este vorba de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca ¹⁰ care stipuleaza ca, prin derogare de la prevederile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, pot incadra in munca ucenici ¹¹ si: a) persoana fizica autorizata, daca face dovada ca presteaza de cel putin un an activitatea pentru care a fost autorizata si b) asociatia familiala, prin reprezentantul acesteia, daca face dovada ca presteaza de cel putin un an activitatea pentru care s-a constituit ca asociatie familiala.
Cum exceptiile sunt de stricta interpretare, subliniem ca interdictia reglementata de prevederile alin. (3) al art. 3 din Legea nr. 300/2004, numai pentru persoana fizica autorizata, nu trebuie „extinsa” asupra persoanelor fizice, „necomercianti”, ce exercita fapte de natura civila si nu fapte de comert, adica medici, stomatologi, avocati, notari, ce pot angaja orice categorie de persoane a caror activitate e considerata necesara pentru a ajuta in desfasurarea meseriei sau profesiei pentru care au obtinut autorizatia din partea ministerelor competente in domeniul respectiv, deoarece acesta este si sensul in care trebuie interpretata expresia „cu exceptia”, adica diferenta specifica fata de genul proxim desemnat de relatiile sociale ce nu intra in obiectul de reglementare a Legii nr. 300/2004, din cuprinsul dispozitiei alin. (2) al art.1.

4. Posibilitatea persoanei fizice de a beneficia de subventionarea locurilor de munca

Avand in vedere ideile expuse precum si prevederile art. 80, art. 85, din Legea nr. 76/2002, conform carora angajatorii pot beneficia, cu respectarea conditiilor prevazute de acelasi act normativ, de subventionarea, din bugetul asigurarilor pentru somaj, a locurilor de munca pentru persoanele apartinand categoriilor prevazute in dispozitiile alin. (1) si (2) al art. 80 si in dispozitiile alin. (1) si (5) ale art. 85, considerate ca fiind, obiectiv, defavorizate in sansa acestora de a ocupa un loc de munca si, folosind metoda sistematica de interpretare a normelor juridice, consideram ca dispozitiile alin. (1) si (3) ale art. 14 din Legea nr. 53/2003, modificata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 65/2005, au acelasi sens cu dispozitia pct. I al art. 5 din Legea nr. 76/2002.
Precizam ca in categoria persoanelor defavorizate intra:
• absolventii;
• someri in varsta de peste 45 de ani
• somerii - parinti unici sustinatori ai familiilor monoparentale;
• somerii care in termen de 3 ani de la data angajarii indeplinesc, conform legii, conditiile pentru a solicita pensie anticipata partiala sau pensie pentru limita de varsta;
• persoanele cu handicap ¹² ;
• elevi si studenti aflati in perioada vacantelor ¹³ .
Pentru dezvoltare, precizam ca, de exemplu, in baza dispozitiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, angajatorii, deci si cei din categoria persoanelor fizice „simple”, care incadreaza in munca pe durata nedeterminata absolventi ai unor institutii de invatamant, sunt scutiti pe o perioada de 12 luni, de plata datorata la bugetul asigurarilor pentru somaj si primesc lunar pe aceeasi perioada pentru fiecare absolventi:
• 1 salariu de baza minim brut de tara, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii ciclului inferior al liceului sau ai scolilor de arte si meserii;
• 1,2 salarii de baza minime brute pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant secundar superior sau invatamant postliceal;
• 1,5 salarii de baza minime brute pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca, pentru absolventii de invatamant superior.
De aceleasi drepturi, in temeiul alin. (2) al aceluiasi articol, beneficiaza si angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata absolventi din randul persoanelor cu handicap, corespunzator fiecarei categorii de mai sus, pe o perioada de 18 luni. 
#PAGEBREAK#
Apreciem ca, din coroborarea dispozitiilor art. 83 alin. (4) din legea mentionata - care stipuleaza ca absolventii pot fi incadrati in conditiile de mai sus, o singura data pentru fiecare forma de invatamant, in termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor - cu dispozitiile art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare  ¹⁴- , angajatorii pot beneficia de subventionarea locurilor de munca atat pentru absolventii de facultate, cat si pentru absolventii de masterate sau de doctorate. 

Mentionam ca practica este neunitara la nivelul tarii in ceea ce priveste acceptarea aplicarii acestei solutii, desi legitimitatea ei decurge din principiul de drept care ne indica ca daca legiuitorul nu face distinctie, nici noi nu trebuie sa distingem.
Avand in vedere opinia de mai sus, pentru identitate de ratiuni, subliniem ca, din moment ce din dispozitiile art. 52 alin. (3) si (4) lit. c) din H.G. nr. 174/2002 privind normele de aplicare a Legii nr. 76/2002 ¹⁵ , reiese ca data absolvirii studiilor este data de intai a lunii urmatoare celei inscrise in diploma sau, dupa caz, in certificatul de studii eliberat de catre institutia de invatamant superior si, coroborand aceste dispozitii cu cele art. 51^1 alin. (1) din aceeasi hotarare – potrivit carora ca angajatorii care incadreaza in munca, pe durata nedeterminata, absolventi de invatamant superior care nu au promovat examenul de licenta beneficiaza, in conditiile legii, de subventia prevazuta la art. 80 alin. (1) lit. b) din lege (adica de 1,2 salarii de baza minime brute pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca), intelegem ca acordarea acesteia nu este conditionata, nici de obtinerea diplomei de master sau de doctorat, ci numai de absolvirea fiecarui ciclu de invatamant superior, insa este penalizata cu 0,3 salarii de baza minime brute pe tara, in vigoare la data incadrarii in munca. 
In conformitate cu prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 76/2002: „angajatorii care incadreaza absolventi in conditiile art. 80 sunt obligati sa mentina raporturile de munca sau de serviciu ale acestora cel putin 3 ani de la data incheierii”.
Mentionam insa ca aceasta obligatie nu trebuie privita la modul absolut. 

Astfel angajatorii vor fi obligati sa restituie, in totalitate, agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, in temeiul prevederilor art. 83 alin. (2) din lege coroborate cu art. art. 55 lit. b), art. 56 lit. c), e) si f) si art. 65 din Codul muncii, sumele incasate pentru fiecare persoana, plus dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei in vigoare la data incetarii raporturilor de munca sau de serviciu, daca incetarea acestora a avut loc numai din urmatoarele motive:
a) incetarea raportului de munca sau de serviciu ca urmare a acordului partilor;
b) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca definitiva;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare;
e) concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului - incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Prevederile de mai sus se aplica in mod corespunzator si in cazul celorlalte categorii de persoane considerate de lege ca defavorizate.
Aceste prevederi sunt de stricta interpretare, deci nu vor putea fi extrapolate in mod sanctionator angajatorului pentru alte cazuri de incetare ale contractului individual de munca (demisie, desfacere disciplinara sau necorespundere profesionala).
#PAGEBREAK#
5. Concluzii

Deci, persoana fizica care utilizeaza personal casnic sau alte persoane fizice pentru efectuarea unor servicii sau lucrari si care poate incheia contracte individuale de munca cu aceste categorii de persoane, poate beneficia de subventionarea locurilor de munca prevazute pentru angajatori, in conditiile Legii nr. 76/2002 – asa cum am aratat - si, pentru aceasta, nu trebuie sa fie autorizata, „potrivit legii”. Avem in vedere regula.
Exceptia nu face decat sa o intareasca si se refera la faptul ca, „potrivit legii”, pentru a beneficia de facilitatile prevazute pentru angajatori, in conditiile Legii nr. 76/2002, trebuie sa fie autorizate numai persoanele fizice carora li se cere expres aceasta prin lege, adica cele prevazute in legile speciale ce reglementeaza profesiile cu drept de libera practica si in Legea nr. 300/2004.
Altfel nu ar fi asigurata realizarea scopurilor prevazute in art. 3 din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, scopuri ce au valoare de principiu, intr-o interpretare a normelor juridice dupa metoda de interpretare teleologica a acestora. Cel mai important ar fi cel enuntat la litera d): „asigurarea egalitatii sanselor pe piata muncii”.
Categoriile defavorizate ale populatiei trebuie sa beneficieze de egalitatea sanselor, pentru a putea fi angajate prin facilitati oferite angajatorilor, fara ca aceasta egalitate de sanse sa fie afectata de categoriile diferite de angajatori asa cum sunt reglementate de lege, deoarece nici o lege nu prevede interdictii de acest fel si ceea ce legea nu interzice este permis.
Tocmai de aceea, apreciem ca orice alte opinii contrare ar conduce atat la discriminarea categoriilor de populatie considerate, obiectiv, defavorizate in sansa acestora de a ocupa un loc de munca cat si la discriminarea angajatorilor, clasificati de lege, potrivit ordinii de drept si care trebuie protejati prin lege; subventionarea locurilor de munca fiind reglementata de catre legiuitor, deopotriva pentru angajatori si angajati, ca masura pentru stimularea ocuparii fortei de munca asa cum, neindoielnic rezulta din dispozitia art. 53 a Legii nr. 76/2002, privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Astfel, interpretand Legea nr. 76/2002, atat in litera cat si in spiritul ei, intrucat unul din scopuri este „stimularea angajatorilor pentru incadrarea persoanelor in cautarea unui loc de munca”, enuntat la lit. f) a art. 3, acesta trebuie realizat in concordanta si cu respectarea scopului enuntat la lit. c) a art. 3 - „sprijinirea ocuparii persoanelor apartinand unor categorii defavorizate ale populatiei” si numai cu respectarea principiului „asigurarii egalitatii sanselor pe piata muncii” enuntat la lit. d) din acelasi articol.
Este vorba, pana la urma, de respectarea principiului constitutional prevazut in art. 16 alin. (1) - „cetatenii sunt egali in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari” - precum si a interdictiei limitarii drepturilor subiective, potrivit dispozitiei art. 53 din Constitutia Romaniei ¹⁶ , de la care se poate deroga potrivit altui principiu de drept: este admis numai ceea ce legea permite, in limitele si modalitatile prevazute de ea.

NOTE:
¹ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 103 din 06.02.2002, modificata si completata.
² Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003, modificata si completata.
³ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 05.07.2005, modificata si completata.
⁴ Publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 30.01.1954.
⁵ Procedura de inregistrare a contractelor individuale de munca si modul de tinere a evidentei muncii prestate de salariatii angajatorilor prevazuti la art. 8 din Legea nr. 130/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 31.12.1999 modificata si completata).
⁶ Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 20.03.2007.
⁷ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1048 din 12.11.2004, modificata si completata.
⁸ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29.05.2004, modificata si completata.
⁹ Promulgat prin Decretul din 10.05.1887, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 126 din 10.09.1887, modificat si completat.
¹⁰ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 907 din 11.10.2005.
¹¹ Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca stipuleaza:
• Poate fi incadrata, ca ucenic in munca, orice persoana fizica ce a implinit varsta de 16 ani, dar nu mai mult de 25 de ani, si nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza ucenicia la locul de munca (alin. 1);
• Persoana fizica poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, in calitate de ucenic, si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul scris al parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala. Lipsa acordului parintilor sau al reprezentantilor legali atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului de ucenicie (alin. 2);
• Se pot incadra in munca in calitate de ucenici si urmatoarele categorii:
a) cetatenii straini, precum si apatrizii care au obtinut permis de munca in Romania, conform reglementarilor legale in vigoare (alin. 3);
b) cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European si membrii de familie ai acestora.
• Maternitatea nu constituie motiv de discriminare in executarea uceniciei la locul de munca. (alin. 4);
• Ucenicii care au implinit varsta de 18 ani au dreptul la intretinere, acestora aplicandu-li-se prevederile Codului familiei, perioada de ucenicie fiind asimilata cu cea de continuare a studiilor (alin. 5).

¹² A se vedea art. 83 lit. d) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1006 din 18.12.2006, modificata si completata ulterior).
¹³ A se vedea art. 1 – art. 3 din Legea nr. 72/2007 privind stimularea incadrarii in munca a elevilor si studentilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217/30.03.2007 din 18.12.2006).
¹⁴ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 614 din 07.07.2004, modificata si completata.
Prevederile art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 288/2004 indica ca studiilor universitare se organizeaza pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licenta, studii universitare de masterat si studii universitare de doctorat, fiecare dintre acestea fiind delimitate de celelalte prin proceduri distincte de admitere si de absolvire
¹⁵ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 18.03.2002, modificata si completata
¹⁶ Revizuita prin Legea nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29.10.2003.