Investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si a cecului

In recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul general a constat ca, in practica instantelor de judecata, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispoziþiilor art. 374¹ din Codul de procedura civila, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 459/2006, raportate la prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, referitor la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului.

I. Unele instante au considerat ca pentru a fi puse in executare, cambia, biletul la ordin si cecul, chiar daca legea le recunoaste calitatea de titluri executorii, trebuie investite cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1 din Codul de procedura civila.

In argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispozitiile art. 374 alin.1 din acelasi cod, potrivit carora hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie.

Totodata, s-a facut trimitere si la prevederile art. 376 alin.1 din Codul de procedura civila, conform carora se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1, hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.

S-a apreciat ca punerea in executare a titlurilor comerciale de valoare din categoria carora fac parte cambia, biletul la ordin si cecul, este reglementata de norme speciale, care impun investirea acestora cu formula executorie, prin derogare de la prevederile art. 374¹ din Codul de procedura civila.

Astfel, cambia si biletul la ordin, desi au valoare de titluri executorii, este necesara investirea acestora cu formula executorie, in conditiile in care art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, prin raportare la art. 106 alin.1 din acelasi act normativ, prevede in mod expres ca judecatoria este competenta pentru a investi aceste inscrisuri cu formula executorie.

In acelasi sens, se stipuleaza si prin pct. 320 lit.c din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994.
De asemenea, art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, actualizata prin Legea nr. 83/1994, precizeaza ca judecatoria este competenta sa investeasca cecul cu formula executorie.  

II. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca nu este necesara investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului, cu motivarea ca  art. 374¹din Codul de procedura civila prevede , in mod expres, ca inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie.

Opinia Procurorului general

Procurorul general Kovesi considera ca acest ultim punct de vedere este in conformitate cu litera si spiritul legii. 


Argumentele Procurorului general 


Potrivit dispozitiilor art. 374 alin.1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, „Hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie ”.

Corelativ, in art. 376 alin.1 din acelasi cod, s-a reglementat ca „se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.(1), hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.”

Alin.1 al art. 374 a fost modificat in partea lui introductiva, prin inlocuirea formularii „nicio hotarare judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie (…)”, cu noua formulare „hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie (…)”, precum si in partea lui finala, prin introducerea intre titlurile executorii ce se executa fara investirea cu formula executorie si a unor inscrisuri prevazute de lege, altele decat incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari prevazute de lege.

Se poate observa deci, ca noul text are semnificatia de a preciza ca formalitatea investirii cu formula executorie este necesara pentru orice titlu care se pune in executare, indiferent ca este vorba de o hotarare judecatoreasca sau alt inscris constatator al creantei.

Dar, asa cum s-a prevazut prin insesi dispozitiile art. 374 alin.1 din Codul de procedura civila, de la aceasta regula au fost stabilite anumite exceptii, care se refera la incheierile executorii, hotararile executorii provizorii, precum si la alte hotarari ori inscrisuri determinate de lege.

Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, aceste inscrisuri se pun in executare fara investirea cu formula executorie.

Totodata, aceste dispozitii legale trebuie coroborate cu cele ale art. 374¹, introdus prin art.I pct.16 din Legea nr. 459/2006, unde legiuitorul prevede in mod expres ca: „inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”.

Acest text de lege stabileste in claris ca toate inscrisurile carora legea le confera caracterul de titlu executoriu se valorifica fara a se mai impune formalitatea investirii cu formula executorie.

In consecinta, cambia, biletul la ordin si cecul, ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, se pun in executare fara investirea lor cu formula executorie.

Astfel, potrivit art. 61 alin.1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile ulterioare, „cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite conform art. 53, 54 si 57”.

Totodata, prin art. 106 din acest act normativ, acest caracter este atribuit, in egala masura si biletului la ordin, caruia ii sunt aplicabile dispozitiile relative la cambie in masura in care acestea nu sunt incompatibile cu natura lui.

Prin urmare, art. 61 alin.1 din Legea nr. 58/1934 recunoaste caracterul de titlu executoriu atat cambiei, cat si biletului la ordin.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 320 lit.a din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994, conform carora „Cambia are valoarea unui titlu executoriu pentru suma inscrisa pe titlu impreuna cu dobanda (daca aceasta a fost stipulata), pentru dobanda legala calculata cu incepere de la data scadentei, pentru cheltuielile de protest si cheltuielile pentru incunostintare (notificare), precum si pentru alte cheltuieli justificate”.

Totodata, caracterul de titlu executoriu este recunoscut si cecului prin art. 53 alin.1 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile ulterioare, potrivit caruia: „Cecul are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite conform art. 48 si 49”.

Cum in raport de aceste reglementari, cambia, biletul la ordin si cecul, sunt titluri executorii, se impune sa se considere ca prin prevederile cuprinse in art. 374¹ din Codul de procedura civila, legiuitorul a dorit ca aceste inscrisuri sa se execute fara formula executorie.
#PAGEBREAK#
Prin urmare, fata de modificarile aduse Codului de procedura civila, prin Legea nr. 459/2006, avand in vedere si dispozitiile art. 374¹ nou introduse, norma juridica inserata in art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, in pct. 320 lit.d din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, precum si in art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, referitor la competenta stabilita in sarcina judecatoriilor de a investi cambia, biletul la ordin si cecul, cu formula executorie, prevazut de art. 269 din Codul de procedura civila, a devenit caduca.

in plus, normele respective nu contin o prevedere imperativa, in sensul investirii cambiilor, biletelor la ordin si cecului cu formula executorie, stabilind doar instanta competenta pentru a efectua aceasta operatiune juridica.

Or, conditiile de fond pentru investirea cu formula executorie si cazurile in care este necesara aceasta investire in vederea executarii silite sunt prevazute in Codul de procedura civila care, in noua reglementare excepteaza in mod expres de la investire, inscrisurile carora legea le recunoaste valoarea de titluri executorii.

De altfel, formalitatea investirii cu formula executorie are ca efect doar confirmarea faptului ca titlul respectiv este susceptibil de a fi pus in executare silita, precum si inexistenta formala a eventualelor evenimente suspensive de executare silita. Dar, in cazul biletului la ordin, cambiilor si cecului, formula executorie este o simpla formalitate, deoarece in esenta lor, aceste titluri sunt titluri de creanta, intotdeauna susceptibile de a fi puse in executare silita, iar investirea lor cu formula executorie nu poate fi conditionata de existenta unui eventual eveniment suspensiv de executare silita, astfel de aspecte procesuale putand fi valorificate doar in procedura opozitiei la executare.

Pe de alta parte, calificarea ca norma speciala a dispozitiilor art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934, ale pct. 320 lit.d din Norma-cadru nr. 6/1994 si ale art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934, se impunea instantelor sub aspectul raportului dintre norma generala si cea speciala, redat in adagiul „specialia generalibus derogant”, numai sub imperiul legii vechi de procedura.

Aceasta intrucat, interpretarea coroborata a textelor art. 374 si 376, in redactarea anterioara modificarilor Codului de procedura civila prin Legea nr. 459/2006, conduce peremptoriu la concluzia conform careia investirea cu formula executorie era conditia necesara pentru ca atat hotararile, cat si inscrisurile sa poata fi puse in executare.

Doar in contextul acestor texte, in redactarea anterioara Legii nr. 459/2006, dispozitiile din Legea nr. 58/1934 si Legea nr. 59/1934, referitoare la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului, aveau caracterul unor norme speciale.

Acest caracter a fost insa inlaturat, atunci cand, adoptandu-se Legea nr. 459/2006, printr-un articol separat, respectiv, art. 374¹ din Codul de procedura civila, legiuitorul a inteles sa confere un regim juridic distinct inscrisurilor carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu, in cazul acestora, punerea in executare fiind ingaduita fara investirea cu formula executorie.

In prezenta unei astfel de dispozitii exprese, orice alte reglementari relative la reguli privind investirea cu formula executorie sunt lipsite de continutul lor special, deoarece regula din norma generala inlatura formalitatea investirii, deci obiectul exceptiei din norma speciala.

La aceasta concluzie se ajunge si din interpretarea istorico-teleologica a dispozitiilor legale invocate, avand in vedere finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea acestor modificari, respectiv simplificarea procedurilor de executare, prin inlaturarea unor formalitati excesive, tendinta in dreptul european contemporan, finalitate ce se desprinde din ansamblul modificarilor intervenite in materia executarii silite prin Legea nr. 459/2006, dar si din coroborarea acestei interpretari cu principiul „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”.

O atare finalitate se impune a fi acceptata nu numai in cazul cambiei, biletului la ordin si cecului, ci si in cazul contractului de credit bancar si a inscrisurilor autentice notariale.

De altfel, acestea din urma, ca o consecinta a modificarii prevederilor art. 376 din Codul de procedura civila, nu mai sunt enumerate printre hotararile si inscrisurile supuse investirii cu formula executorie, intrucat, constatand creante certe si lichide au puterea unui titlu executoriu la data exigibilitatii lor (art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, cu modificarile ulterioare), astfel ca aceste titluri nu mai trebuie investite cu formula executorie.

Prin urmare, inscrisurile enumerate, care constata o obligatie baneasca certa, lichida si exigibila sunt puse in executare silita prin cererea adresata direct executorului judecatoresc, fara a mai fi necesara parcurgerea procedurii judiciare necontencioase de investire cu formula executorie.