Trebuie facut ceva pana nu e prea tarziu. Eu merit tratament special. Stiu asta de cand m-am nascut.
Nici macar nu mai trebuie sa ma prezint. Nu ma recunoasteti? Sunt vecinul de sus care rascheteaza parchetul la cinci dimineata. Sunt soferul din spate care claxoneaza la stop. Sau avocatul partii adverse, prea plin de el ca sa mai respecte un nimic numit “buna cuviinta”. Ori functionarul public intors pe dos de privirea dumneavoastra. Seful, partenerul de viata, necunoscutul de pe strada.
Sigur va aduceti aminte de mine. Nu sunt un om obisnuit. In multe zile, prefer sa nu ma amestec cu restul ciudatilor de care ma lovesc la lift. Atunci, ma gasiti in birouri de lux, in masini luxoase, in institutii publice de rang inalt. Atunci ma simt important.
Alterori, nu am ce face si trebuie sa ii reprezint pe altii. Sa spunem ca le sunt avocat. Unul special, din miile de avocati care n-au ales sa fie ca mine. Eu traiesc pentru dictonul ca in justitie nu ne luptam cu flori. Ma imbat in fiecare dimineata in parfumul gloriei mele si aleg sa fiu cinstit. Aleg sa nu am scrupule si sa ma granguresc pe langa ceilalti. Sunt avocatul antiglont.
Cand ma simt plictisit, sparg seminte. Ma asez linistit la geam si scuip jos. Plictiseala ma determina intotdeauna sa fiu inventiv. Eu am inventat trasul la tinta cu coji de seminte. Eu am adus la moda tratamentul injositor pentru angajatii mei. Am fost primul care s-a gandit sa isi intampine clientii care intra cu o mutra acra. Mi-am stors creierii si am asociat unele legi cu regulamentul intern de la srl-ul meu.
Nu am culoare politica pentru ca ma regasesc in orice colt al lumii romanesti. Nu am rasa si nici nationalitate. As putea fi la fel de bine si cetatean strain, aplatizat de societatea romaneasca. Va zambesc ironic de la televizor, din prima pagina a ziarelor, din tribuna unui for de autoritate. Va calific atunci cand mi se pare ca nu ma aude nimeni si refuz sa-mi recunosc vorbele daca le vad scrise undeva. Am atatea idei...
Acum imi dau seama ca traiesc de prea multa vreme si m-am plictisit sa va dau reguli de urmat. Cand am spus ca scopul scuza mijloacele, m-am referit la mine. Ar trebui sa imi dati drept de autor pe regula asta.
Traiesc din furia dumneavoastra. Infloresc atunci cand va stric ziua. Am insomnii de placere cand va ganditi la creatiile mele.
Si acum, dintr-o data, toata munca mea de sute de ani e aproape distrusa de atitudinea oamenilor din jur. De ce nu reationeaza la calitatile mele? De ce nu se plang, de ce ma aleg in continuare, de ce ma citesc si ma privesc la televizor, de ce ma privesc cu indulgenta si trec linistiti pe langa mine, pe strada?
A devenit Romania imuna la nesimtire? Nu vreau sa emigrez. Personajele ca mine isi trag seva din specificul national al unui popor. Nu pot sa intrupez cu aceeasi glorie un nesimtit danez sau unul francez. Nu ma pricep la asta.
Mi-e groaza sa cred ca voi fi obligat sa ma reprofilez. Asa ca, donati-mi putin din timpul dumneavoastra si ajutati-ma sa imi mentin statutul social.
Ganditi-va la ce v-am spus. Aveti doar de castigat.
Asa ar putea glasui un personajul nostru daca l-ar intreba cineva ce are pe suflet. Noroc insa ca nu-l intreaba multa lume. Pentru ca universul functioneaza dupa regula compensatiei absolute: faptele monstruoase creeaza adesea doar monstri.
Multi oameni se plang de nesimtirea celor din jur. Si mai multi, se enerveaza ori de cate ori dau nas in nas cu un nesimtit. Si eu fac asta. Si eu ma enervez si uneori imi pierd zile intregi incercand sa-i inteleg pe ceilalti.
Extrapoland un proverb chinezesc, am inteles in ultima vreme ca oamenii de calitate se judeca nu dupa faptele proprii, ci dupa numarul celor care ii invidiaza. Nesimtirea e adesea un mod de a masca incertitudinea, invidia sau lipsa inteligentei.
Nesimtirea e o calitate pentru unii. Sa-i trecem cu vederea. Sa privim nesimtirea ca pe o gluma buna.
avocatnet.ro explicăm legislația
articole
Informații utile în viața ta personală
Salarizare, taxare & relația cu statul
Ghid auto
Ghidul antreprenorului
Justițiabil in România
Date personale & viața privată
Start-up
Editorial
Weekend
IMM & Antreprenoriat
Taxe și impozite
Relații de muncă & Asigurări sociale
PFA & Profesii liberale
Finanțări
Aspecte juridice
întrebări și răspunsuri
Acum în comunitate
39 mesaje publicate astăzi
72 utilizatori online
3 consultanți online
72 utilizatori online
3 consultanți online
consultanți
Vreau consultanță
Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Vreau să ofer consultanță
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Implică-te, ajută-i pe alții
și fă-te cunoscut
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriși fă-te cunoscut
Admin 
Roland Mindrila
Comentarii articol (11)
Pacat ca ironia fina nu taie din 'coada vulpii' cand e vorba de nesimtire si nesimtiti.
Totusi, daca 'vectorul' acesteia e o gluma buna, in sensul celor scrise, s-ar putea sa rezulte un 'auch'..:)
Dincolo de extreme, imi pare ca societatea de astazi ne niveleaza, cel putin la nivel comportamental. Moda, curentul, tendinta, sunt singurele elemente care ajung sa ne intereseze. Iar nesimtirea pare a fi o moda.
Cam asta voiam sa spun cu gluma buna. Faptul ca atunci cand accepti ca un nesimtit te poate face sa ii raspunzi cu aceeasi moneda, devii la fel ca acea persoana.
Poate ar fi bine sa cautam solutii la toate problemele din jur. Sa le abordam fara ranchiuna. Sa le gandim pana in cele mai mici amanunte. Si lucrurile astea nu se pot face decat atunci cand ai creierul limpede. Cand lasi un nesimtit sa te afecteze prin comportamentul lui, dispar toate punctele forte ale unei gandiri corecte. Pentru ca un om cu nervii intinsi n-o sa gaseasca niciodata cea mai buna solutie sa depaseasca impasul in care e la un moment dat.
Fata de nesimtire celor multi de pe strada, a scuipatorilor de seminte, a ascultatorilor de manele la volum maxim in orele de liniste, a vecinului care isi rascheteaza parchetul la cele mai imposibile ore, a sefului care jigneste nemotivat orice subaltern care-i iese in cale, nesimtirea celui imbracat in alb, care a uitat ca a jurat in fata statuii grecului aluia barbos, parca Hypocrate il cheama, este de neiertat.
Paleste orice nesimtire, orice gest grobian, orice atitudine de primata care isi face nevoile fara sa se jeneze, in fata nesimtirii care are ca efect moartea unui om. O nesimtire subtire, cu staif, o nesimtire sprijinita pe ani de studii, pe ani de rezidentiat, o nesimtire mai crunta totusi decat ar aduna la un loc toti scuipatorii de coji de seminte, toti ascultatorii de manele, toti vecinii porniti sa-si rascheteze parchetul cu noaptea in cap, toti sefii cu moace de macelar infuriat.
Se zvoneste ca ar umbla printre noi, liberi precum pasarile cerului, peste o suta de condamnati penal. Unii pentru omoruri grave, altii pentru infractiuni la fel de monstruoase. Totusi, nu de ei mi-e teama. Sansa de a-i intalni taman in clipa in care isi propun sa mai comita un omor este infinit mai mica decat aceea de a incapea pe mana unui ins in halat alb, scolit si stilat, dar care a uitat care este menirea lui pe aceasta lume.
De ce m-as teme atunci de disconfortul pe care mi-l provoaca masina de raschetat a vecinului, nesimtirea lui funciara? Aproape ca il iubesc, la gandul ca nu-mi voi da niciodata sanatatea pe mana lui. Mai degraba ar trebui sa ma tem de disconfortul pe care mi l-ar provoca un deces petrecut taman pe holul institutiei a carei menire este sa-mi ocroteasca viata.
Astept sa-mi fie intrerupta total comunicarea,am postat mesaje ,poate observa cineva ca sunt unde n-ar trebui sa fiu.
Am inteles,in principal ,ca sunteti un om de calitate. Ce s-a inteles despre mine,chiar nu mai conteaza.
Vreau sa -mi exprim ,cui este necesar, multumirea pt. cat a fost.
D-voastra va multumesc pt.prilejul de a citi despre lucruri pe care nu oricine le poate exprima in felul acesta.
Cu respect
Eu am inteles ca spre final v-a mai trecut supararea. Ceea ce explica de ce textul e mai diluat in acea parte a lui. :)
O radiografie a realitatii de zi cu zi. Executata cu instrumentele ziaristului. Cateva tuse de efect, dar fara a mistifica nimic din ceea ce putem percepe cu totii.
Pacat ca finalul este usor moralizator, didacticist. Rolul unui astfel de articol trebuie sa fie acela de a ridica valul. De a impinge imaginea cruda in ochii cititorului. Concluziile raman a fi trase de fiecare.
Asteptam un astfel de articol. De altfel, am fost unul dintre putinii care au criticat, cu vreo cateva luni in urma, articolele din rubrica EDITORIAL pentru monotonia lor.
si totusi, asta e singurul lucru pe care l-ai inteles? ;;)