Decizia CCR nr. 785/2009 a fost publicata luni in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 404.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-a constituit alin.(2) al art.44 din Legea nr. 303/2004, text de lege care are urmatorul cuprins: „La calcularea vechimii prevazute la alin. (1) se ia in considerare si perioada in care judecatorul sau procurorul a fost avocat.”
Alineatul 1 al articolului 44 prevede conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca judecatorii si procurorii pentru a putea participa la concursul de promovare la instantele sau parchetele imediat superioare, printre acestea numarandu-se si anumite conditii minime de vechime.
Prin Decizia nr. 785/2009, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.44 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor sunt neconstitutionale.
Autorul exceptiei a sustinut, in esenta, ca prevederea de lege criticata „este neconstitutionala prin excludere si discriminatorie”, intrucat face posibila promovarea in conditii mai facile la instantele superioare numai a magistratilor fosti avocati si excluderea posibilitatii promovarii in aceleasi conditii a magistratilor care anterior admiterii in magistratura au fost consilieri juridici.
Argumentele CCR:
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a observat ca sub incidenta prevederilor art.44 din Legea nr.303/2004 intra, in principal, acei magistrati care au fost numiti in magistratura pe baza de concurs in conditiile art.33 alin.(1) din aceeasi lege.
Este vorba despre fostii judecatori si procurori care si-au incetat activitatea din motive neimputabile lor, personalul de specialitate juridica din Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National de Criminologie, Institutul National de Expertize Criminalistice si din Institutul National al Magistraturii, avocatii, notarii, asistentii judiciari, consilierii juridici, personalul de probatiune cu studii superioare juridice, ofiterii de politie judiciara cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetari Juridice al Academiei Romane si Institutul Roman pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din invatamantul juridic superior acreditat si magistratii-asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie. Toate aceste persoane pot participa la concursul de admitere in magistratura daca au o vechime minima de 5 ani in functiile enumerate.
Dintre cei declarati admisi la concursul de admitere in magistratura, numai cei care au fost avocati se pot inscrie, ulterior, la concursul de promovare la instantele sau parchetele imediat superioare fara sa aiba vechimea minima efectiva in magistratura necesara, potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.303/2004, beneficiind de asimilarea vechimii in avocatura cu vechimea in magistratura.
"Asadar, in ceea ce priveste conditiile ce trebuie indeplinite pentru a accede la functia de judecator sau procuror la instantele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu in favoarea celor care au fost avocati, in detrimentul tuturor celorlalti.
Tinand cont de faptul ca, la momentul inscrierii la concursul de admitere in magistratura, toti candidatii au fost considerati egali sub aspectul profesiei si al vechimii necesare potrivit art.33 alin.(1) din Legea nr.303/2004, este inechitabila oferirea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior de timp unei anumite categorii de magistrati. Nimic nu justifica aparitia unei diferentieri intre cele doua momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii in magistratura si cel al promovarii.
De vreme ce au fost declarati admisi la concursul de admitere in magistratura, nu se poate presupune decat ca toti magistratii, indiferent de functia in domeniul juridic pe care au avut-o anterior, au evoluat si s-au perfectionat in cadrul unor repere profesionale similare, neexistand niciun motiv pentru conferirea unei anumite categorii a unei mai mari indreptatiri la promovarea la instantele sau parchetele superioare.
Intre magistrati, pe parcursul dezvoltarii profesionale nu pot exista decat eventuale discrepante generate de gradul individual de pregatire, nicidecum de imprejurari particulare, anterioare admiterii in magistratura.
Diferentierea nu se poate justifica nici pe considerentul ca activitatea pe care o desfasoara avocatii este mai apropiata de cea pe care o desfasoara judecatorii si procurorii. Acelasi lucru se poate spune si despre alte categorii de juristi, printre cele mai sugestive exemple in acest sens fiind asistentii judiciari (care participa alaturi de judecatori in completele care solutioneaza litigii de munca), grefierii cu studii superioare juridice (care sunt auxiliari ai justitiei, fiind indeaproape implicati in partea procedurala a activitatii jurisdictionale) ori magistratii-asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie (care au un statut foarte asemanator judecatorilor, conditiile generale de numire a lor fiind cele prevazute pentru functia de judecator si procuror, iar dispozitiile Legii nr.303/2004 privind incompatibilitatile si interdictiile, formarea profesionala continua si evaluarea periodica, drepturile si indatoririle, precum si raspunderea disciplinara a judecatorilor si procurorilor aplicandu-se in mod corespunzator si acestora).
Este, de asemenea, adevarat ca tipul de activitate desfasurata anterior admiterii in magistratura de alte categorii de juristi, cum ar fi, spre exemplu, persoanele care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului ori Administratiei Prezidentiale, este greu sa fie asimilata cu activitatea jurisdictionala si, implicit, vechimea in astfel de functii sa fie asimilata vechimii in magistratura necesara pentru inscrierea la concursul de promovare la instantele sau parchetele superioare.
Tocmai de aceea, solutia pentru indepartarea starii de neconstitutionalitate rezultata din conditiile diferentiate pe criteriul functiei anterior detinute, prevazute de textul de lege criticat, nu poate fi decat constatarea existentei unei inegalitati, contrare prevederilor art.16 alin.(1) din Constitutie.
Prin urmare, Curtea constata ca prevederile art.44 alin.(2) din Legea nr.303/2004 constituie o incalcare a principiului egalitatii si nediscriminarii, prin instituirea unui tratament diferentiat unor cazuri egale, in lipsa unei justificari obiective si rezonabile.
Curtea Constitutionala a mai fost sesizata in cateva randuri cu exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul cauzei de fata, dar a respins-o ca inadmisibila, fara sa examineze conformitatea textului de lege criticat cu normele constitutionale, intrucat motivarea neconstitutionalitatii textului de lege tindea la completarea acestuia, atributie ce excedeaza competentei instantei de contencios constitutional. In cazul de fata, insa, analizand situatia generala reglementata de norma criticata si observand ca aceasta afecteaza, intr-un fel sau altul, un numar considerabil de magistrati, Curtea constata ca prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, observand, totodata, ca legiuitorul este singurul in masura sa remedieze situatia injusta pe care a generat-o prin edictarea acestui text de lege. "
______
Decizia CCR v-o prezentam integral, ca fisier atasat.
Comentarii articol (0)