avocatnet.ro 
Originile nordice
Cu secole inainte de nasterea lui Iisus, in timpul noptilor lungi si geroase de iarna, europenii sarbatoreau intoarcerea luminii si renasterea naturii care urma sa se intample odata cu venirea mult asteptatei primaveri. In tarile nordice, aceste sarbatori erau cunoscute sub numele de Yule.
In 25 decembrie, data solstitiului de iarna conform calendarului pagan, tatii impreuna cu fii aduceau din padure cel mai mare bustean pe care il puteau gasi si ii dadeau foc. Fiecare scanteie se credea ca reprezinta un porc, o pisica sau alt animal care se va naste in primavara. De asemenea, o mare atentie se dadea plantelor perene care ramaneau verzi de-a lungul intregului an, dovedind ca viata era, totusi, prezenta in aceasta perioada intunecata si rece.
Pe parcursul celor 12 zile, cat trebuia sa stea aprins busteanul, ospaturile (adesea de-a dreptul salbatice) se tineau unul dupa altul. De fapt, era singura perioada din an cand carnea era prezenta din abundenta, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din batatura pentru a-i ajuta pe oameni sa depaseasca iarna aspra care batea la usa.
Originile romane
La peste 1500 de km distanta, in Roma, iarna parea mai putin grea, dar festivalurile lunii decembrie erau chiar mai elaborate. Cu data de intai la romani incepeau Saturnaliile, o sarbatoare extrem de populara - un timp de distractie, bautura si orgii - care se termina cu sacrificii umane. Numita dupa zeul Saturn, care insemna "belsug" , aceasta era practic un pretext pentru a intoarce pe dos toate ierarhiile sociale.
25 decembrie reprezenta ziua centrala a sarbatorii, fiind indicata in calendarele romane drept ziua nasterii Soarelui, deoarece de atunci zilele urmau sa creasca in durata. Iulius Cezar, imparat al Romei , a fost cel care a instituit si Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie. O alta sarbatoare extrem de importanta era Juvenalia, care ii sarbatorea pe copiii Romei, simbol al fertilitatii.
Printre clasele superioare ale Romei manifestatiile erau semnificativ mai sobre. Multi romani influenti il celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al carui nume inseamna Soarele nebiruit. Potrivit legendei, acesta s-a nascut dintr-o stanca in ziua de 25 decembrie, cand pastorii din tinut au venit sa i se inchine. De fapt, cultul lui Mithra era destul de asemanator crestinismului, asa cum constata scriitorul crestin Iustin Martirul in Apologia sa prin secolul al II-lea si asa cum va remarca mai tarziu si Tertulian la debutul secolului al III-lea.
Intregul sezon celebrat de romani se numea Dies Natalis Invicti Solis, adica Ziua de Nastere a Soarelui Neinvins.
Originile crestine
In timp ce romanii pagani il venerau pe Zeul Soare, o noua religie isi facea loc prin imperiu. La inceput, crestinii nu sarbatoreau nasterea lui Iisus, invierea acestuia reprezentand partea esentiala a noii religii. Mai mult decat atat, chiar a existat o puternica opozitie la celebrarea zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus.
Numerosi parinti ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul pagan de a celebra zile de nastere, cand, de fapt, sfintii si martirii trebuiau, in viziunea lor, sa fie celebrati la data martiriului lor, adica la data "adevaratei lor nasteri" din perspectiva bisericii. Multi crestini ai primelor secole erau scandalizati si de veselia si festivismul celebrarii, pe care il vedeau ca fiind o reminiscenta a paganismului.
Totusi, pana in secolul al IV-lea, problema nasterii a devenit greu de ignorat. Unii oameni nu stiau cum sa si-l imagineze pe Iisus, incepand sa creada deja ca era doar o emanatie pur spirituala a lui Dumnezeu. Asadar, decizia de a-i sarbatori nasterea insemna ca acesta a avut si o forma umana palpabila.
vali121m
Comentarii articol (1)